527 matches
-
este căpitan în „Armata din Nord”, servind la asediul Maastrichtului în 1793. Este numit șef de brigadă (colonel) în februarie 1795, dar demisionează un an mai târziu, pentru a reveni la serviciul activ abia în 1800. În același an este aghiotant al lui Bonaparte la Marengo iar în octombrie 1801 merge la Londra pentru a comunica ratificarea preliminariilor păcii de la Amiens. Dobândind gradul de general de divizie, participă la expedițiile escadrei franceze a amiralului Villeneuve, caprurând fortul Diamant din Martinica în
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
octombrie 1801 merge la Londra pentru a comunica ratificarea preliminariilor păcii de la Amiens. Dobândind gradul de general de divizie, participă la expedițiile escadrei franceze a amiralului Villeneuve, caprurând fortul Diamant din Martinica în primăvara lui 1805. Din același an este aghiotant al Împăratului în cadrul Marii Armate, comisar imperial în Dalmația, guvernator al Ragusei și al gurilor Kotorului (1806). Este apoi guvernator al Veneției (1807), fiind numit conte al Imperiului (1808) și trimis în Spania, cu funcția de comandant al artileriei Gărzii
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
pe arhiducesa Maria-Luiza de Austria, în drumul spre Paris, unde aceasta din urmă urma să se căsătorească cu Împăratul Napoleon I. Din februarie 1811, Lauriston îl înlocuiește pe Caulaincourt în calitate de ambasador la Sankt-Petersburg. În timpul campaniei din Rusia, este din nou aghiotant al Împăratului și exercită o funcție de comandă în cadrul ariegărzii, în timpul retragerii. Generalul Lauriston participă apoi cu distincție la unele dintre cele mai importante victorii ale celei de-a Șasea Coaliții, fiind apoi învins la Goldberg și făcut prizonier la Leipzig
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
în cadrul ariegărzii, în timpul retragerii. Generalul Lauriston participă apoi cu distincție la unele dintre cele mai importante victorii ale celei de-a Șasea Coaliții, fiind apoi învins la Goldberg și făcut prizonier la Leipzig. La întoarcerea din captivitate, generalul Lauriston devine aghiotant al contelui d'Artois, urmându-le pe Ludovic al XVIII-lea în exil la Gand, în timpul „celor o sută de zile”. Devenit "pair" al Franței în 1815, votează pedeapsa cu moartea pentru Mareșalul Ney. Este numit marchiz în 1817, ministru
Jacques-Alexandre-Bernard Law de Lauriston () [Corola-website/Science/316474_a_317803]
-
și-a ruinat partenerul de afaceri, Etienne Rambert. În 1899, el a luptat în Al Doilea Război al Burilor din Africa de Sud, sub numele de Gurn. El a luptat în Transvaal ca sergent de artilerie sub comanda lordului Roberts. A devenit aghiotantul lordului Edward Beltham din Scottwell Hill și s-a îndrăgostit de mai tânăra sa soție, Lady Maud Beltham. La întoarcerea lor în Europa, cu puțin timp înainte de acțiunea din primul roman (c. 1900), Gurn și Lady Beltham au fost surprinși
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
că-l va părăsi dacă o va vedea acolo), în timp ce Jo, Gaby și familia Rosenblum fură mașina personală a lui Hitler. Filmul se încheie cu o urmărire de mașini între Jo, Gaby și Rosenblumi într-o mașină și Hitler și aghiotanții lui în altă mașină, pe parcursul căreia fostul sublocotenent îi spune lui Hitler cine este. Surprins de întâlnirea neașteptată cu fostul său comandant, Hitler ajunge în final într-o baltă pentru rațe, în timp ce Jo și compania scapă cu succes în Austria
Asul așilor () [Corola-website/Science/325887_a_327216]
-
de la Băneasa a distrus prototipul acestui avion. O nouă variantă din 1919, denumită IAD II, a unui avion cu aripi batante (ornitopter) a rămas doar în faza de proiect. În 1918 termină Școala de Ofițeri de Rezervă din Dorohoi. Devine aghiotantul generalului român Theodor Pirici și participă la Războiul româno-ungar din 1919. În 1919-1923 se specializează în inginerie mecanică la Paris. Aici, în 1922, brevetează "Aparatul de direcție destinat învățării conducerii automobilelor". Tot în străinătate deschide școli pentru specialiști în automobile
Ioan A. Dimitriu () [Corola-website/Science/323675_a_325004]
-
lui Iakov Melkumov (Agop Melkumian). În conformitate cu unele surse, Enver și cei mai mulți dintre oamenii săi au încălecat și au atacat brigada Armatei Roșii. În timpul acestei șarje de cavalerie, Enver ar fi fost răpus de o rafală de mitralieră. Yaver Suphi Bey, aghiotantul lui Enver, a scris în memoriile sale că pașa a murit datorită unei răni produse de un glonț care l-a nimerit deasupra inimii. Pe de altă parte, Melkumov a scris în memoriile sale că Enver a reușit să scape
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
de Saxa-Meiningen și a celei de-a doua soții a acestuia, Prințesa Feodora de Hohenlohe-Langenburg, o descendentă a lui Diego Velázquez. Prințul Friedrich a urmat Universitatea din Bonn unde, în mod neobișnuit pentru un prinț regal, a refuzat să aibă aghiotant. Datorită statutului său regal a fost membru al corpului exclusivist "Borussia". Deși viitorul împărat al Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost un membru proeminent, prințul Friedrich nu a fost activ în grup, a participat rar la reuniuni, preferând să
Prințul Friedrich Johann de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/325187_a_326516]
-
Snidely îi convinge să accepte să trăiască în lux în noul său oraș. Dudley devine convins că Snidely plănuiește ceva și se confruntă cu el, dar Snidely râde de el și i-o fură pe Nell. Snidely îl trimite pe aghiotantul său, Homer, să-l asasineze pe Dudley cu o bombă, dar Dudley lipsea de acasă atunci când bomba explodează. Tatăl lui Nell, inspectorul Fenwick (Robert Prosky), descoperă acest lucru și-l concediază pe Dudley din rândul polițiștilor montani. Dudley cade în
Dudley Do-Right (film) () [Corola-website/Science/326057_a_327386]
-
României” și „Comitetul pentru ajutorarea culturală a familiilor militarilor”), toate trei trebuind să funcționeze în sediul central al Fundației din București. Din Consiliul Fundației, al cărui președinte a fost mult timp C. Hiott, Ministrul Casei Regale, înlocuit ulterior de generalul aghiotant regal Ballif, au făcut parte personalități ale culturii: Ion Bianu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Gheorghe T. Kirileanu, I. Pompilian, ministrul Gheorghe Balș, Petru Bogdan, rectorul Universității din Iași. Pentru realizarea scopurilor pe care și le propunea Fundația, două structuri subalterne au fost
Fundațiunea „Regele Ferdinand I” () [Corola-website/Science/326390_a_327719]
-
la comanda Flotei de rezervă. În iulie 1917, a trecut la comanda Flotei Mării Mediterane. După încheierea războiului, Calthorpe a fost Înalt comisar britanic în Imperiul Otoman (din 1918) și Comandant al bazei navale Portsmouth (din 1920). El a devenit aghiotant naval al regelui George al V-lea în 1924. S-a pensionat în 1930
Somerset Gough-Calthorpe () [Corola-website/Science/322740_a_324069]
-
Mareșalul Curții și al Casei Domnești și avea următoarea structură: În 1882, în urma proclamării Regatului României, denumirile sunt schimbate pentru a fi puse în acord cu noile realități: Această structură avea să rămână practic neschimbată pe toată perioada monarhiei. cuprindea aghiotanții regali și de ofițerii de ordonanță ai Regelui. Principalele atribuțiuni ale acestora erau de a asigura serviciile de însoțitori, ajutoare și gardă personală pentru membrii Casei Regale. Casa Militară Regală era subordonată pe linie administrativă Ministerului de Razboi, iar pe
Casa Militară Regală () [Corola-website/Science/329794_a_331123]
-
dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Mării Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut până la urmă prilejul să vadă pe unul din aghiotanții acestuia,„naibul” din Caucazul de vest.Rodul acestor ultime experiențe a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pasă - o relatare personală”. Împreună cu tatăl său a plecat la Istanbul, unde a fost primit de ambasadorul britanic, lordul Stratford
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
numeroși mercenari americani și britanici s-au aventurat în China. Astfel, Homer Lea a fost unul dintre consilierii apropiați ai lui Sun Iat-sen, fiind implicat în mișcarea revoluționară chineză, contribuind la răsturnarea Dinastiei Qing . Morris "Two Gun" Cohen, a ajuns aghiotant al lui Sun Iat-sen, fiind înaintat la gradul de general al armatei chineze. În fazele de început ale celui de-al doilea război chino-japonez, mai mulți piloți străini au luptat în rândurile Forțelor Aeriene Chineze. Mercenarii au format vestita escadrilă
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Biologie, al Societății de Pediatrie, al Societății de Chimie biologică, al Societății de Neurologie, Psihiatrie, Psihologie și Endocrinologie, precum și membru al "„American Association for the Study of the Feeble-Minded”". Fratele său, generalul Ernest Ballif (n. 1871 - d. 1940), a fost aghiotantul Regelui Ferdinand și al Reginei Maria, administrator al Domeniilor coroanei și membru al Consiliului de Coroană. Fiica sa, Asia, a fost medic pediatru, profesor la Facultatea de Medicină din Iași și director al Spitalului de Copii din Iași. A fost
Leon Ballif () [Corola-website/Science/327230_a_328559]
-
anchetelor, el a fost supus la torturi, dar a refuzat să semneze o declarație de recunoaștere a vinei. La 17 februarie 1953 au fost trimise lui Stalin concluziile anchetei, inclusiv propunerea de a-i executa pe Abakumov și 10 din aghiotanții săi. Reacția lui Stalin a fost: „Nu au fost acuzați toți complotiștii.” După moartea survenită curând după aceea a lui Stalin și urcarea la putere a lui Nikita Hrușciov au fost schimbate capetele de acuzare împotriva lui Abakumov. Au fost
Viktor Abakumov () [Corola-website/Science/330828_a_332157]
-
dezgustător și jalnic (din care Florin Piersic face un șocant rol de compoziție), unul frumos și rece, celălalt slut și cu mințile înfierbântate de nebunie, se creează o legătură intimă dar vizibilă: ei sunt cele două fețe ale fanatismului. După cum aghiotantul lui Korner (Ștefan Radof) realizează, prin buna lui credință și intenție, legătura dintre poporul pe care-l reprezintă și poporul chinuit al Moiseiului. Fără îndoială, distribuția este punctul forte al filmului și cea mai importantă demonstrație de intuiție regizorală a
Ultima frontieră a morții () [Corola-website/Science/329053_a_330382]
-
în România. Din partea tatălui, se trage dintr-o familie de francezi. Numele amintește de zona Poitevin, o regiune central-vestică a Franței. Maria, mama pictorului , soră cu Gheorghe Scheletti, era fiica lui Petru Scheletti (1808 - 1878), militar de carieră, colonel și aghiotant domnesc, și, din 1852, director al Departamentului Lucrărilor Publice din Principatul Moldovei, unul din reprezentanții influenți ai Mișcării separatiste din Moldova A studiat pictura la Paris, la Academia Julian, iar în perioada 1905 - 1906 Poitevin-Skeletti a pictat țărmurile Mării Nordului de pe
Alexandru Poitevin-Skeletti () [Corola-website/Science/329214_a_330543]
-
subsecretarul de stat, generalul Ubaldo Soddu, care nu avea nicio comandă operațională, dar care servea ca ofițer de legătură al lui Mussolini cu frontul. În aceste condiții, Soddu a fost numit pe 13 iunie adjunct al șefului Marelui Stat Major. Aghiotantul lui Graziani, generalul Mario Roatta, a rămas la Roma să transmită ordinele lui Mussolini pentru front. Numeroase dintre ordinele lui Roatta, precum „fiți pe urmele inamicului; cu curaj, cutezător, în urmărire”, au fost rapid contrazise de Graziani. Graziani se aștepta
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
1943, Regele obține în România un brevet militar, apoi în exil, după absolvirea altor cursuri în SUA, licența americană de pilot civil și pilot de încercare). După 23 August 1944 Traian Udriski a fost reintegrat în armată, cu funcția de aghiotant regal. În 1945 o întâlnește pe avocata Irina Cioc (Irina Burnaia), ea însăși aviatoare, care-i va deveni soție. În 1946 se naște fiul lor, Radu. Tot după 23 august 1944 regele Mihai a cumpărat de la englezii aflați în România
Traian Udriski () [Corola-website/Science/336975_a_338304]
-
lucru nu i-a fost permis de către noile autorități. El a insistat, privind evenimentele de pe o înălțime din apropiere; reportajul său despre eveniment a apărut în presa americană câteva zile mai târziu. Pistolul care a fost confiscat de către gărzile comuniste aghiotantului regal Jacques Vergotti, la urcarea în tren, nu a mai fost înapoiat. Trenul a oprit la Săvârșin, apoi a părăsit România pe la Curtici. Garnitura s-a îndreptat către secțiunea Vienei ocupată de armata americană (unde un ofițer american a intrat
Trenul Regal al României () [Corola-website/Science/337469_a_338798]
-
de căpitan și numit atașat militar la Constantinopol. În această calitate a participat în calitate de observator la războiul turco-grec (1897) și a fost responsabil de pregătirea vizitei în Palestina a împăratului Wilhelm II din 1898, pe care l-a însoțit ca aghiotant. În 1898 a fost înaintat la gradul de maior iar în 1901 a fost mutat la Statul Major General. În ianuarie 1902 a fost numit comandant de batalion în "Regimentul de Grenadieri "Regele Friedrich Wilhelm IV."" În 1905 a fost
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
din Brandenburg. Ulterior a fost numit șef de stat major la "Divizia 29". În 1901 Schmettow a fost ofițer adjutant al șefului Statului Major General al Armatei, Alfred von Schlieffen. În anul 1902 a fost desemnat să servească ca ofițer aghiotant al Împăratului Wilhelm al II-lea. Între 1906-1911 fost comandant al "Regimentului 1 Cavalerie Ușoară „Marele Elector”" din Breslau. În februarie 1911 a fost numit comandant al "Brigăzii 5 Cavalerie" din Frankfurt pe Oder, iar din 1912 a fost comandant
Eberhard von Schmettow () [Corola-website/Science/334235_a_335564]
-
1914, a plecat la Istanbul, unde s-a înscris la cursuri de administrație în cadrul Academiei militare. În anii Primului Război Mondial (1914-1918) al-Husseini a servit în armata otomană într-o unitate de artilerie din zona Mării Negre. În anul 1916 a fost numit aghiotantul guvernatorului Izmirului, iar apoi ofițer de artilerie în regiunea Mării Negre. Nu a participat la vreo bătălie importantă,și ,în amintirile sale, s-a plâns de conflictele pe care le-a avut cu comandantul corpului militar turc, care, după afirmațiile sale
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]