1,546 matches
-
metrou. Niște pachete pătrățoase. Un lichid se scurgea din ele și băltea pe podea. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă nu cumva aceea era cauza. Până nu au coborât toți călătorii din metrou, nu le-am observat. Înăuntru era aglomerat și nu se vedea nimic. Bătrânelul care a stat în fața pachetului a murit. Când metroul a ajuns în stația Kamiyachō, avea deja spume la gură. Își pierduse cunoștința. Cei din jurul lui l-au luat în brațe și l-au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și, pentru că s-a anuțat că: «Pe linia Chiyoda se circulă», m-am gândit că nu am încotro decât să merg până la stația Nogizaka, linia Chiyoda. Așa că m-am îndreptat spre linia aceea. Am trecut prin mulțimea din stație. Era aglomerat și am intrat rânduri-rânduri în metroul oprit. Ușile erau deschise. Nu am mers chiar atât de mult prin metrou. Doar câteva secunde. Când am ajuns la linia Chiyoda, metroul deja ajunsese în stație, așa că am sărit în el. Cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La stația Kita-senju, dacă las mai multe metrouri să treacă, pot sta jos, însă, dacă fac asta, îmi ia cam un sfert de oră, așa că m-am urcat direct în metroul care a venit. Chiar dacă stai jos, e atât de aglomerat încât ne atingem fețele unele de altele și nu e chiar așa de plăcut să iei loc. Bineînțeles că și în ziua aia era al naibii de aglomerat. De obicei, lunea e cea mai mare îmbulzeală. În general mă urc pe la ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care își pierduseră cunoștința, erau cărate pe scări. Leșinaseră și erau întinse pe jos. Înainte să sun erau doar câțiva oameni care zăceau pe jos. Doar în intervalul de cincispreceze-douăzeci de minute cât am vorbit la telefon, zona s-a aglomerat. Era ca o scenă din infern, întocmai ca cele pe care le vezi la televizor. Niște detectivi se învârteau și strigau în gura mare: «A vâzut cineva infractorii care au pus gazul otrăvitor?» Imediat au venit și ambulanțele. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a plecat din Kodemmachō, oamenii din jur au început să tușească tare. Spuneau: «Să deschidem geamurile!» Pe podea se formase o baltă care a rămas mult timp acolo. Eu am călcat în ea. Nu am călcat intenționat, dar înăuntru era aglomerat, metroul era în mișcare, nu am reușit să-mi mențin echilibrul. Nu, nu am călcat pe pachet, ci pe lichid. De fapt, voiam să cobor la stația Kodemmachō și să iau alt metrou, însă nu am avut timp și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din gură. Mai aud câte o voce: «Lasă-mă, domnule, în pace!» Normal că și eu aș reacționa la fel, dacă mi s-ar întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și, gata, sunt extenuată. De la Kita-senju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și, gata, sunt extenuată. De la Kita-senju la Akihabara fac cincisprezece minute. Acolo coboară mulți oameni și parcă mai poți respira. O vreme nu mi-am amintit ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aflam a intrat în stația Kodemmachō. Atunci s-a auzit strigătul unei femei. Exact ca țipătul subțire al unui papagal. Nu știu sigur, dar cred că era o femeie. Se auzea de undeva din afara metroului. «Ce să fie?» Peronul era aglomerat și nu vedeam nimic. S-a făcut anunț: «Vom staționa câtva timp.» Trei sferturi din călători au coborât, dar eu am rămas pe scaun. E mai bine să stai pe loc. Vorbesc din proprie experiență. Este posibil ca metroul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în panică. Nu a spus nimic de cei din spate care vomitau. Era aglomerat rău și nu puteam înainta deloc. Erau cam doi kilometri până acolo, dar suma de pe aparat depășise 2 000 de yeni. Am vrut să-i plătesc diferența, însă el nu m-a lăsat și a închis aparatul. Îmi părea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era exact ce-și dorea, urma să facă mai multe comenzi. Pe linia Hibiya mă urc mereu în primul vagon din față. Am ajuns în stație la Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
frecvent. El locuia singur într-un cămin din Kawaguchi și de obicei ne întâlneam în centrul Tokio-ului - la Yūrakuchō. Mergeam la film. Ne vedeam săptămânal și, dacă puteam, în weekend. Soțul meu era foarte ocupat. Dacă nu era prea aglomerat, își lua liber la sfâșitul săptămânii. Atunci când nu reușea, mă duceam eu la el la firmă. Ne potriveam de minune. Aici a fost mâna destinului. Timp de un an de zile cât am fost prieteni nu m-am plictisit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de demult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced, aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa de rude, prieteni sau cunoscuți. După mulți ani, știa pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva minute orice dosar. Din acest motiv
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa totală de rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
astfel de frenezia distrugătoare a fanaticilor creștini, și se ocupa, practic, singur de toate, de vreme ce servitorii, aproape toți creștini, priveau cu oroare acel gen de obiecte pe care, nu întotdeauna pe drept, le considerau simulacre idolatre. în ultimii ani, Hippolita aglomerase într-atât casa cu asemenea lucrări, încât devenise din ce în ce mai greu să găsească pentru toate un locșor potrivit în camerele, destul de numeroase de altfel, ale villa-ei. Clemantius evita, pe cât posibil, să o sâcâie pe domina cu socotelile sale, astfel că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva ore pe noapte. în restul timpului citea cu nesaț mii de dosare, din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de demult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced, aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa de rude, prieteni sau cunoscuți. După mulți ani, știa pe dinafară uriașa arhivă, putând găsi în câteva minute orice dosar. Din acest motiv
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și ordonat, de arhivar, nu mai acționase de data aceasta. Nu se mai putea mișca prin cameră decât călcând sau cățărându-se pe obiectele îngrămădite în dezordine, ca într-un panopticum abandonat: un obuz neexplodat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neglijând să-și "capseze" o biografie proprie: "...citea cu nesaț mii de dosare din care afla întâmplări ciudate despre oameni necunoscuți de afară, mulți dintre ei morți de mult. Umbla lunatic kilometri întregi prin labirintul arhivei subterane, simțind văzduhul rânced aglomerat de ființe cu care conviețuia în bună înțelegere și care-i umpleau lesne golul lăsat de lipsa totală de rude, prieteni sau cunoscuți. Așa cum un obiect își găsește întotdeauna locul și poziția în care toate forțele și tensiunile se anulează
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
S-au despărțit amical. O oră și jumătate mai târziu, pe când ea își scotea bicicleta din parcare, l-a găsit așteptând-o în stradă. Era ora șase și strada principală care trece prin partea de vest a clădirii școlii era aglomerată cu traficul obișnuit la acea oră de vârf. Toți copii, chiar și cei de la HC, se duseseră acasă. Hârtii de bomboane și pachete de napolitane - rămășițele exodului de după-amiază - zburau pe trotuar în lumina gălbuie a becurilor. Sheba i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
tărășenia surorii ei, care lucra la KDZY. Într-o dimineață, în mașină, în drum spre serviciu, Mary a auzit la radio numele lui Alice și-aproape c-a intrat în stopurile mașinii din fața ei. A tras lângă bordură, în fața intrării aglomerate de la Starbucks. ... cartea scriitoarei locale Alice Aberdeen este pe locul unu în lista bestseller-urilor de două săptămâni. Așa că normal că ne-așteptăm și noi la o câștigătoare, a spus Bob de la „Bob și Sue Dimineața. Cine e mai dihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea) Dintr-odată mulțimea s-a potolit. Strigătele lor se auzeau până în Cetatea îngerilor aglomerată de Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu imposibil. El știa foarte bine și numele localului. — Era tot atît de aglomerat și În dimineața respectivă ? — Orele de vîrf de dimineață nu-s așa... Nu se vede nici pe unde calci. Dar n-aș zice că nu-i aglomerat și acum. CÎnd m-am gîndit la liniștea din camera ei, am avut impresia că m-am Întors cu trei-patru ore În urmă. Habar n-aveai după ce direcție se conduc toți acești oameni... de unde vin și unde se duc... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rândul său pe un scaun apropiat măsuței la care ne aflam, dar după ce îi oferisem și refuzase locul pe fotoliul pe care-l ocupam. Începură pentru noi (pentru mine și Marga Popescu) știutele conversații, la care domnul Pavel se asocia, aglomerându-și vorbirea cu însușirile lui premonitorii cu care se lăuda. Se născu o oarecare vioiciune. Ce fel de stat se năștea? mă întrebasem cu câteva luni în urmă, adică în vara anului anterior. Mă întrebam și acum. Unii numeau asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la o cafea cu el abia dacă îl atingea. Hai să mergem la zoo. Habar n-aveam ce mă făcuse să zic asta. —La zoo? — Da. — Acolo unde au animale? — Da. E una în Central Park. —OK. Grădina zoologică era aglomerată, plină de cupluri îndrăgostite la nebunie care erau încolăciți unul în jurul celuilalt și de pâlcuri de familii răspândite, cu cărucioare și copii care abia învățau să meargă, mâncând înghețate. Eu și Mitch, cei răniți de viață, nu ieșeam în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al dracului de bine. * Să luăm, de pildă, ziua de ieri. Unsprezece patruzeci și cinci, și m-am dus la Jack Spintecătorul, cel mai nenorocit și nereușit din multele localuri pe care le frecventez. Lada asta de gunoi nu era aglomerată: fata din spatele barului dispărea mai tot timpul, fără ca ochii noștri să se întâlnească. Cei doi sau trei nou-veniți au fost salutați, ascultați, serviți, dându-li-se băuturile și restul - fără ca hârtia mea de cinci lire făcută sul să fie luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]