179,567 matches
-
nu o iau în calcul! (intru acestea, Seherezada, văzând zorii zilei mijind, sfioasa tăcu... iar Andrei Pleșu pofti lumea la un prânz proletar cu fasole și cârnați) Epocal! auzi tu?! intelectuali de drepata se dedulcesc în post?!?!?! hmmm, nimic pe aici....? așteptăm să vină marxistul roz DB să ne rupă creierii cu niste argumente rele și niște date ... Fane săracii pleșu și liiceanu! au ce merita. discuții “intelectuale” cu neamțu, bucurenci și ernu. dar, mă rog, asta a făcut și noica
Comunismul de marturie si marxismul de inventar by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83001_a_84326]
-
-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat, își risipește mințile, iresponsabil. Ci pentru că știe, de la început, că mintea-i e de aur. Și nu-i pasă. Prima întrebuințare pe care o dă comorii este un gest de bravadă. Pînă aici, e de înțeles. Personajul este, în acel moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
pe care ei i-au cheltuit cu tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează cu vîrf și îndesat, dar apoi pleacă definitiv în lumea largă. De aici încolo, va comite însă hybris după hybris. Personajul dovedește că are creier, dar nu are minte. Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
Dumitru Avakian A trecut mai bine de o lună de zile de când au răsunat primele momente ale stagiunii muzicale bucureștene; șirul evenimentelor muzicale a intrat pe făgașul firesc; firesc în limitele determinate de momentul pe care îl traversăm, noi, aici, în România. Concerte de certă atracție în ce privește alcătuirea programului, în ce privește realizarea acestuia, concerte diverse ca tematică, unele spectaculoase, multe dintre acestea captivante, solicitând un efort colectiv concertat, solicitând echipe de soliști experimentați, de muzicieni performeri; multe dintre aceste echipe au
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
-i lipsă de umor. Iar asta, în lumea ideală a legendelor și basmelor, se pedepsește). Nici măcar vorbind cu zeii, el nu se desprinde de obiecte, nici de sine. Își refuză orice transcendență. Se ia mult prea tare în serios. De aici, degringolada căreia îi cade pradă. Midas nu este destul de rafinat încît să înțeleagă că un vers precum Je meurs de soif auprès de la fontaine nu e altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat, își risipește mințile, iresponsabil. Ci pentru că știe, de la început, că mintea-i e de aur. Și nu-i pasă. Prima întrebuințare pe care o dă comorii este un gest de bravadă. Pînă aici, e de înțeles. Personajul este, în acel moment, extrem de tînăr; ignoră că orice sac are un fund și-i aruncă în poală mamei sale un bulgăre de aur. Pe care l-a scos, fără efort, fără durere, din propriu-i
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
pe care ei i-au cheltuit cu tine, pe cînd erai mic. Un copil este o investiție pe termen lung. Tînărul cu creierul de aur le-o amortizează cu vîrf și îndesat, dar apoi pleacă definitiv în lumea largă. De aici încolo, va comite însă hybris după hybris. Personajul dovedește că are creier, dar nu are minte. Aurul plasat în loc de creier nu poate să țină loc de minte. Să însemne asta oare, cel puțin în viziunea lui Daudet, și că aurul
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Ce ar justifica totuși ideea că e o carte proastă? Poate procedeele naratologice elementare, stereotipa alternare de persoane I și III, acel Stern narator? Posibil. Sau, oare, pentru insuficientul roman politic, pentru istoria trecând pe deasupra epicii? Ei bine, cred că aici e vorba de o istorie la scară mică, de felul cum niște evrei relativ bogați și cu idealuri banale suportă deportarea, moartea, exilul sau prosperitatea occidentală, sau felul cum arată un evreu comunist, sionist sau dușman de clasă și la
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
fiecărui artist în parte, am avea, în mod cert, o mare varietate de atitudini, de comportamente, de tipuri de sensibilitate a expresiei și de înțelegere a motivului. Dacă privirea ar fi, însă, raportată la diferite momente ale parcursului istoric ilustrat aici, formele peisagistice ar exprima tot atîtea variante cîte opțiuni estetice și doctrinare s-au manifestat în intervalul de referință, iar dacă analiza s-ar opri la atitudinea strictă a artistului față de motiv, atunci totul s-ar putea reduce la două
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
Steriadi, Samuel Mutzner, Alexandru Ciucurencu etc. și pînă la Vasile Grigore, și plenerismul expresionist, insurgent, patetic și crud, care absorbe personalități extrem de diferite, dar toate așezate sub raza frustă a unei puternice vitalități și a unei mari urgențe a exprimării. Aici intră firile neliniștite și grave, aflate uneori la limita exploziei, în rîndul cărora se așază deopotrivă Sandor Ziffer, Kiss Karoly, Camil Ressu, Gh. Vînătoru, pînă la un anumit punct chiar Marius Bunescu, Vasile Popescu, Ion țuculescu, Ion Vlasiu etc. Însă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
toți. Să vină sfîrșitul lumii? În ideea că așa ceva nu e de ignorat, cei care au lucrat la cartea aceasta s-au hotărît să salveze ce se poate și au adoptat o soluție veche, dar sigură: au construit o arcă. Aici apare însă o întrebare de o zguduitoare legitimitate: ce urcă pe arcă? Și a urcat, sub forma textului, aproape orice: scrisori, fragmente de jurnale, fișe de observație etnologică, nenumărate și felurite liste de obiecte, epitafuri, o predică de înmormântare, texte
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
pe arcă ce a poftit. Așa a rezultat o arhivă în care prezentul este asumat pînă la os." Paradoxul e că lipsa de metodă devine în sine o metodă și cititorul cărții se va convinge. Garantez apoi că textele de aici pot destabiliza. Destabilizează mai întîi obișnuința de a trece nepăsători, ba chiar plictisiți, pe lîngă îmbulzeala de obiecte din jurul nostru. Arca lui Noe deschide gustul către fantasticul banalului: pe prima copertă a cărții, un dulap gol, pe ultima, unul invadat
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
Situația ajunge să fie urmărită în seria de contribuții furnizate din străinătate, ca o provocare și atragere a atenției asupra gravității moștenirii literare, ca patrimoniu al culturii românești, cărora "Jurnalul literar" le pune la dispoziție un important spațiu al revistei. Aici asistăm la derularea faptelor, relatate sub titlul Cazul Pamfil Șeicaru, formate din expuneri, "drepturi la opinie", "câteva sublinieri", "apeluri la simțul moral", "certificări de autenticitate", ca în cazul editării unicului roman al lui Pamfil Șeicaru, Vulpea roșcată. "Cazul", lansat la
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
nevindecat, lăsat de greșelile din istoria lumii și a ființei, miezul filosofic din intimitatea oricui, care poate fi ambalat fie și comercial, există și rîs, și plîns, și realitate cotidiană, și plonjare în dilemele existențiale, în erorile și ororile de aici, de acum sau de oriunde și de oricînd. Spun toate astea după ce am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele am făcut cunoștință direct sub forma (atît de dorită de dramaturgi!) spectacolului. Pus în scenă la Teatrul Național din Iași ( Cine ajunge sus, la fix) sau la Studioul Casandra (de
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
și rupt orice relații cu un distins critic literar și foarte bun jurnalist în clipa în care am înțeles că din persoana mea îl interesa cel mai mult partea care-i putea înlesni publicarea de texte în Adevărul. Firește, de aici și până a spune precum criticița Marcu în România literară că Andrei Pleșu sau Ileana Mălăncioiu au vorbit despre mine într-un moment de amețeală e oareșicare distanță. Crohmălniceanu m-a apărat când eram nimeni. La cenaclul Junimea se practicau
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
carnasierele s-au adunat pentru salt, Crohul a ridicat mâna ca vrăjitorul Merlin și i-a oprit. El vorbea întotdeauna ultimul. În seara aceea, în mod excepțional, a vorbit primul. "S-a întâmplat un lucru rar. De multă vreme ascultăm aici texte bidimensionale. Textul domnului Popescu e tridimensional, are volum și asta nu se întâmplă decât la prozatorii pursânge." N-am să uit toată viața aceste cuvinte. Mârâind, killerii au început și ei să-mi găsească tot felul de calități... În
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
trebuie spus, pentru că se transformă instantaneu în minciună. Adevărul ultim este acel "să-i crezi omului", de care vorbea undeva D.I. Suchianu. Asta în lumea reală, în lumea ziarelor, a ziarului Adevărul. În lumea Adevărului literar și artistic e altfel. Aici, adevărul este valoarea artistică. O carte de literatură nu poate fi adevărată sau falsă, e bună sau proastă. Arta poate fi ilogică, imorală, ilegală, eretică. Arta nu cunoaște mila, nici democrația. Nu cred în rolul educativ al artei. O operă
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
fie un simplu zidar care a pus un rând de pietre la temelia unei catedrale pe care n-o va vedea niciodată în toată splendoarea ei? Nu, toți vor să fie semnați pe frontispiciu. Antropocentrism și frică de moarte, de aici se naște obsesia perenității artei... Și mai e ceva. Cred că oamenii viitorului vor fi din ce în ce mai puțin aplecați spre trecut. Acum 700-800 de ani, era posibil să-ți întemeiezi cultura pe gândirea mai veche de o mie de ani a
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
cărora nu li se deschide nici o perspectivă pe măsură în România. Dar sunt și destui care nu mai au în cap decât Occidentul, deși nici n-au dat cu nasul de România. N-au încercat cu adevărat să facă ceva aici, firește punând osul la treabă, că ușor nu e nicăieri, în schimb se plâng întruna că sunt marginalizați și neînțeleși. Societatea românească nu i-a strivit, cum pretind ei vehiculând prefabricate de gândire de la televizor, pentru simplul motiv că nici
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ceea ce va interesa mîine mai puțin decît azi, putem observa că textele lui Mihai Zamfir, grupate sub titlul Jurnal indirect, au șansa de-a se așeza pe terenul fertil al cooperării dintre gazetărie și jurnalul intim. Evident, termenul jurnal conține, aici, o duplicitate. Ziua e unitatea de măsură atît a jurnalului intim cît și a ziarului. Diferă doar substanța asupra căreia se aplică, în cazul de față modalitatea ziaristică deschizîndu-se cu generozitate meditației, conotației sensibile, particularității expresive a unei interiorizări. "Paginile
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
pe unul dintre mai multe buletine: e dreptul lor și îi felicit pentru certitudinile de care sînt stăpîniți. în ce mă privește, mă voi mulțumi de acum încolo cu modesta mea antidefiniție, la care am ajuns per fas et nefas ". Aici se deschide un alt unghi, întrucît, la rigoare, nefas oferă un paradoxal colac de salvare (intervine o concepție stoică asupra libertății): "Mai bine să taci decît să minți cu bună știință - acest precept transformat în regulă comportamentală poate fi eroic
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
de diarist. Evident, în cazul unui Sigmund Freud perspectiva lui Le Rider este cea a "terapiei prin scriitură" și a "igienei uitării". Comparațiile se fac între jurnal, autobiografie, autoanaliză și terapia psihanalitică, iar raportul semnificativ este - cu atât mai mult aici - cel dintre memorie și uitare; în cazul lui Nietzsche vorbim despre un "jurnal de cercetare", la Karl Kraus despre un "antijurnal intim", la Peter Altenberg despre "albume intime". în ceea ce-l privește pe Hermann Bahr, vom distinge între jurnalul intim
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]