576 matches
-
de operație chirurgicală. Dar se numără. Vă mărturisesc că, nici acum, după aproape cinci ani, nu m-am dezmeticit din extazul în care m-au revărsat tactica și strategia degeneraților... Până în acel moment ne hăituiseră, toropindu-ne și îndrugîndu-și grețoasele aiureli despre cei nu știu câți regi ai orașului București. Când ne-au simțit cu vigilența mai anesteziată, s-au repezit!... În lumina subnutrită a flăcăruiei ce a aprins-o imediat terchea- berchea, necunoscuta se zvârcolea cu șoldul străpuns, ca de o săgeată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
deasupra unei cafetiere plină ochi cu măselariță, inimă tocată de șobolan, patru pânze de păianjen 371 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Partidului... și, mai ales, în cinstea dragostei de care se simte învăpăiat față de Secretarul nostru General. - O adevărată aiureală. Exact așa a transmis? Cuvânt cu cuvînt? Bărbatul al cărui bunic se chema Onofrei își abandonă, pentru o clipă, atitudinea războinică și se interesă aproape cu compasiune. - Ai văzut ce-ai făcut?!... Ce-o să cânți și ce-o să doinești tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceșcuța pe-o bulbucătură a trotuarului, cu eleganța cu care ar fi așezat-o pe florile cizelate ale unei tăvi de argint, singura comunicare ce-a deșteptat încîntarea anumitei persoane din Conducerea de Partid și de Stat a fost tocmai aiureala cu rapsodul. - Nu e culmea. E perfect îndreptățit în ordinea curiozității umane. - Ba e chiar probă a unei selectivități sănătoase și... ăă... a bunului gust. - Mare a fost surpriza când, întorcîndu-se dintr-un birou alăturat, unde se confruntase în liste
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spuse Ignatius Gribb. O dovadă vie a idioțeniei a ceea ce lui îi place să numească ideile sale. Sunt bucuros că te-ai distanțat de el, domnule Vultur. Sunt într-adevăr foarte bucuros. Acum mai trebuie să te rupi și de aiurelile lui. — Virgil Jones spune că îndoielile sunt preferabile certitudinilor, bâigui Vultur-în-Zbor. Ignatius Gribb răsuflă adânc. — Boala lui Hamlet, zise el. îndoiala, vreau să zic. în final l-a ucis. Vechea poveste a lui Toma Necredinciosul este un caz similar. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gulerul și l-am poftit pe Cabrera să ia loc pe un scaun, Întrebîndu-mă cum să-i alung temerile. De fapt, nu cred că a vrut să mă omoare. Dacă voia, nu mai stăteam eu acum aici. — Asta-i o aiureală, domnule Prentice..., respinse Cabrera cu calm ipoteza mea de amator și gesticulă În direcția balconului. Poate a fost deranjat sau văzut de jos În lumina de la far. Ați fost norocos o dată, dar ar fi prea mult să vă așteptați și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gîndi la nimeni care să fi vrut să le facă rău. — Totuși, nu erau prea populari. Persoanele cu care am vorbit mi s-au plîns că erau puțin cam distanți. E absurd, spuse doamna Shand, strîmbîndu-se la auzul unei asemenea aiureli. El era producător de film, pentru Dumnezeu. Ea era actriță. Iubeau Cannes-ul și Los Angeles-ul și toată fauna marelui ecran. Păstrau distanța doar fiindcă vedeau cum Estrella de Mar devine puțin cam... — Burgheză? — Exact. Acum totul e așa plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
psihiatrii militari din Hong Kong? — Ăia erau și mai diletanți. (Se Întoarse spre mine și mă privi fără nici o expresie, scrutîndu-mi chipul.) Nu c-ar mai conta, dar ăia foloseau termeni și mai duri. Cum ar fi „psihopatie“? — D-astea. O aiureală totală. Nu-și dau seama că psihopatul are un rol vital. El răspunde la nevoile momentului, aduce În viețile noastre lipsite de farmec singura magie pe care o vom cunoaște vreodată. — Și care-i aceea? — Charles... haide! Trebuie să am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cei pe care i-ai văzut ieri în câmp... Dar tu? Dar eu, ce? — Tu ce ești? Ții de care punct cardinal? — Ei, credeam că ai înțeles până acum că sunt nordul... — Serios? începu să se amuze Omar. Era o aiureală deplină, cu nord și sud, deși, dacă se gândea bine, el era într-adevăr secul torid și înverșunat al deșertului, uneori vântos, însă totdeauna fierbinte, pe când ea era ploaia care aducea iarba să-ți bată glezna, care îmblânzea praful, care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-mi arunce un zâmbet frumos. Hazel se întoarse ca să mă privească, cu fața îmbujorată, ochii plini de focul concentrării, pe jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți Hob-Nob cu ciocolată, spusei, ieșind la iveală. Ciocolată simplă, nu aiureli din alea spălăcite, cu lapte. —Minunat! Fisher, un băiat înalt, venit parcă din Indiile de Vest, atacă pachetul imediat. O pofti și pe Hazel să ia, care însă dădu din cap că nu vrea, deși cam înghiți în sec. Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hai, valea... Lurch urcă scara încet, cu pași grei și cu gura încă deschisă. M-am întins și i-am închis-o. — Îți stă mai bine așa, zisei eu. Pe cuvânt. L-am urmărit cum dispare, întrebându-mă ce alte aiureli o să-i spună lui MM. L-am subestimat pe băiat la capitolul ăsta; Sophie sosi în cinci minute, bine pusă la curent despre starea lucrurilor. Se răsese pe cap de curând și acum semăna cu sora mai mică, și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gânditor. — Luase prânzul cu un impresar. Asta s-a verificat. Se pare că erau amândoi la patru ace. Cantley ar fi putut să se întoarcă, pe jumătate beat, și să meargă să-și facă injecția asta - sincer, cea mai mare aiureală pe care am auzit-o vreodată; n-aș vrea să fiu în locul avocatului care trebui s-o prezinte în fața juriului. Greu de explicat o asemenea idioțenie. Oricum, una dintre idei era cum că Philip, gândindu-se că exagerase cu mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Ia gândește-te cum ar fi să inventezi un nou sistem la fiecare câțiva ani! — Da, ar fi ridicol, mă arătai eu de acord, cuminte. Margery cea inteligentă își făcuse negreșit propriul contract de angajare: o slujbă pe viață, fără aiureli. Suntem foarte impresionați de Vis, zise Margery, care voia, în mod evident, să schimbe subiectul. Ben e foarte entuziasmat de el și câțiva din membrii consiliului asistă acum la repetiția generală. În mod normal, asta ar fi făcut-o Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bagi mâna în interiorul hainei. Era un tip inteligent. Știa lucrul ăsta. — Vrei să spui... Da. Mă întreb dacă nu cumva Guttman a vrut să fie omorât. Dacă nu ne-a momit să ucidem un faimos oponent al guvernului. —E o aiureală. —Oare? Avem de-a face cu un om care a făcut toată viața gesturile cele mai spectaculoase și s-a angajat în cele mai vehemente proteste. Iar acum, în final, cel mai vehement: suntem pe punctul de-a semna pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi făcut introducerea, v-aș fi amețit puțin de cap... o aiureală pentru a vă slăbi facultățile receptive, pentru a vă roti cu 360 de grade în jurul ideii... și așa, amețit, ați fi devenit chiar dumneavoastră un argument în ajutorul meu, ați fi plâns pe umărul meu și ați fi recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dintr-o dată, s-a auzit până departe. O! Ce-a mai fost și atunci! Fanfara tot îi dădea, tot îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GRUBI rămâne singur, undeva în sală, se scarpină în cap, încearcă să-și aranjeze ținuta și să afișeze o față cât mai onorabilă; pare că în acel moment îi descoperă pe spectatori și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
majordom, n-am fost vinovați cu nimic. MAJORDOMUL: Bine, bine... GRUBI: S-au pus pe capul nostru. Doi fandosiți, două bestii. VIZITATORUL: Despre ce este vorba? MAJORDOMUL: N-ați văzut actul întâi? VIZITATORUL: Nu. MAJORDOMUL: Mai bine. A ieșit o aiureală. VIZITATORUL: Zău? Îmi pare bine că nu l-am văzut. MAJORDOMUL: Chiar nu știți ce se întâmplă în actul întâi? VIZITATORUL: Nu. BRUNO (Râde.): He, he! GRUBI: Păcat. E o frumusețe de act. MAJORDOMUL (Amuzat.): Chiar nu știți ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lumea cum stă? Ce, suntem mai proști? BĂRBATUL CU TOMBERONUL ( Amenințând-o pe FETIȘCANĂ cu degetul.): Lili... Lili... VIZITATORUL: Sunteți niște bădărani, niște... GRUBI: Taci! BRUNO: Huo! Taci ș-ascultă! VIZITATORUL: Ce s-ascult? Ce s-ascult, mă? Tâmpenia asta, aiureala asta? BRUNO: Taci ș-ascultă! Actu-ntâi este esențial pentru fiecare dintre noi. Și ce dacă n-are sare și piper? N-ai decât să-i pui tu, dacă te crezi așa deștept. GRUBI: Sigur! MAJORDOMUL: Așa! VIZITATORUL (Acceptând.): Binee... Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cum nu-i? — Iar începem? Ne-am plictisit. — Eu plec. — Batem apa-n piuă... MAJORDOMUL: Nu-i. Nu-i deloc, înțelegeți? Mașiniștii care trebuiau să-l scoată pe partea cealaltă a funiei nu l-au găsit. Acum pricepeți? BRUNO: Altă aiureală... (Orchestra emite motivul.) ORBUL: Eu chiar plec! (Pășește pe covorul roșu și dispare în adâncul gropii.) BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Și eu plec. Nu mai are nici un haz. Iese înghițit de groapă.) PRIMUL BĂRBAT: Nu puteți fi serioși nici măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cazul călătoriilor mai lungi, care presupun schimbarea aeronavelor. Din acest moment, filmul se rupe definitiv și iremediabil: falsul șofer, cloroformizarea, buncărul, dialogul cu individul din subteran - da, da, În primul rând dialogul cu sfrijitul... Aici trebuie căutată cheia, Înțelesul Întregii aiureli. Bineînțeles, presupunând că avea un Înțeles veritabil, situat dincolo de misterul confecționat ad-hoc de cinicul meu interlocutor. Am rememorat cât puteam de amănunțit discuția, În speranța că replay-ul Îmi va revela indiciul care Îmi scăpase la derularea live a prăpăstioasei convorbiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
am fost adus aici și ce se vrea de la mine? Care e gluma cu siguranța planetară pe care defunctul doctor Wagner mi-a vânturat-o pe la urechi În seara precedentă? Vă rog, vă implor... nu Înțeleg nimic din toată această aiureală În care sunt convins că am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație... Scuzați-mi surescitarea, dar puneți-vă În locul meu o secundă: să pleci la un congres și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dată, declanșând În mine fiorul copilăresc al Întâlnirii cu miracolul. Dar reprezenta, Într-adevăr, consemnarea aceea telegrafică o dovadă peremptorie că tezaurul templierilor exista? De ce n-ar fi argumentat ea, dimpotrivă, exact contrariul, respectiv faptul că Întregul text era o aiureală, o poveste de adormit copiii proști? Îmi doream oare atât de mult ca teoria mea să fie valabilă, Încât eram dispus, mai curând, să accept orice aberație care i se asocia decât să admit că, pur și simplu, mă Înșelasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
câștigi; dacă nu, nu. Poftim, acum poți să râzi... Cât privește chestia cu umorul, ce să spun... bine că are Dracula al vostru un umor absolut demențial! - Sunt nevoit să-ți atrag atenția că persoana care a pus În circulație aiureala cu vampiri și alte drăgălășenii similare se numește Bram Stocker și este orice În afară de român. - De când trebuie să-și asume Anglia derapajele imaginației morbide a tuturor irlandezilor, scoțienilor, galezilor și mai știu eu ale cui? N-ajunge că dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Corbu a fost bunicul meu. 26 Mi-au trebuit câteva minute bune să-mi revin din uimire. Era prea mult pentru prea puținul timp scurs din momentul in care fusesem smuls de pe orbita existenței mele cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice ale altor nebuni terorizați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prietenul evacuat din garsonieră, căruia i-am trimis textul pe e-mail (de printat și l-a printat singur), mi-a zis-o de la obraz când i-am cerut părerea: - Moșule, mie toată chestia asta mi se pare o prostie, o aiureală sinistră, da’ știi ceva? La câte aberații se publică În ziua de astăzi, cu una În plus sau În minus, tot aia e! Încurajator, trebuie să fiți de acord cu mine... N-am apucat să vorbim despre text, nici acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]