549 matches
-
su ficient să ating lumea cu scrisul meu, cu gândurile mele, cu imaginația mea, ca să le transmit printr-o baghetă fermecată emoția de a trăi cu fiecare celulă, până la capăt, precum un băț de chibrit ars în întregime. Ce mare aiureală! De fapt, nu are ni meni nevoie de emoția mea. Doar aerul rece o așteaptă. Răsuflu din nou adânc, din rărunchi, să iasă toată din mine, o dată pentru totdeauna. Mai bine așa, mai bine să îi dau drumul în necunoscut
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care o îngheță de spaimă, pentru că semăna izbitor cu privirea de rămas-bun a domnului Neacșu, și revenind apoi cu ochii la volan. Cine știe ce alte apucături mai aveai! Până la urmă, ai făcut mai bine că ți-ai scos din cap toate aiurelile alea, ascultă-mă pe mine! Mai bine-așa! Mai bine fără prea multe amintiri! — Poate că ai dreptate, rosti Clara, cu glas răgușit, după o scurtă tăcere, privind tot înainte. în noapte aceea, Clara nu reuși să adoarmă deloc. Stătea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
se părea mie, iar în ședința aceea o vreme am fost încredințată că vorbitorul era vinovat, fiindcă se răzbuna că fusese respins. Dar lovitura n-o dăduse el. Acuzațiile lui, oricât de inepte, intrau în acest consens: eu spun niște aiureli, tu o să pleci din facultate, din care și-așa n-ai fi ieșit cine știe ce, o profesoară ca oricare alta, ba chiar cam văcuță, iar eu o să fac carieră, dar cu un semn de întrebare dacă o să ajung prea departe, fiindcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
violent! Era chiar fricos, toți știau, numai eu nu știam că era violent din fire și fricos. Ulterior am aflat că odată, prietenii lui, în toiul unei petreceri, i-au aranjat acasă în garsonieră un om mort în pat... O aiureala, nu era nici un mort, au pus și ei acolo un costum de-al lui în care au băgat o pătură și în loc de cap o mască de carnaval și o pălărie. El a venit acasă beat, s-a trântit pe pat
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
această lume, le exterminăm și că oamenii de știință se puteau duce dracului? Nu mi-a plăcut niciodată să am de-a face cu administratori. Au memorie selectivă. ― Vreau doar să vezi că mai sunt și alte soluții, protestă el. ― Aiureli! ― Aia e, aiureli, aprobă Vasquez. Aici am ajuns. ― Poate că n-ai văzut ultimele episoade bătrâne, întări Hudson. Dar infanteriștii au luat-o pe coajă. ― Ascultă, Burke, declară Ripley, foarte iritată. Ajunsesem la un acord. Cred că am dovedit exactitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
exterminăm și că oamenii de știință se puteau duce dracului? Nu mi-a plăcut niciodată să am de-a face cu administratori. Au memorie selectivă. ― Vreau doar să vezi că mai sunt și alte soluții, protestă el. ― Aiureli! ― Aia e, aiureli, aprobă Vasquez. Aici am ajuns. ― Poate că n-ai văzut ultimele episoade bătrâne, întări Hudson. Dar infanteriștii au luat-o pe coajă. ― Ascultă, Burke, declară Ripley, foarte iritată. Ajunsesem la un acord. Cred că am dovedit exactitatea raportului meu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că în seara zilei ei de naștere își va spune ultimul cuvânt. În schimb, cel mai ciudat și incredibil zvon, care îl privea pe însuși respectabilul Ivan Feodorovici, se dovedea - vai! - din ce în ce mai adevărat. Aici totul părea la prima vedere curată aiureală. Era greu de crezut că Ivan Feodorovici, ajuns la o vârstă atât de respectabilă, posesor al unei inteligențe apreciabile și fiind un atât de bun cunoscător al vieții etc., etc., s-ar fi lăsat el însuși ispitit de Nastasia Filippovna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mulțumit. Așa chiar că se poate trăi mult și bine. Nu înțeleg de ce te tot înfurii, interveni generăleasa, care de mult urmărea expresiile de pe chipurile celor doi interlocutori. Și nici ce vorbiți nu pricep. Care deget și ce-i cu aiureala asta? Prințul vorbește excelent, doar puțin cam trist. De ce îl descurajezi? Când a început, râdea, iar acum e buimac de tot. Nu-i nimic, maman. Păcat, prințe, că n-ați văzut nici o execuție, căci v-aș fi întrebat ceva. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ideea mea, din care, totuși, nu trag deloc concluzia că lumea ar fi alcătuită numai din hoți, cu toate că, zău, uneori tare-aș mai vrea să trag această concluzie. Dumneavoastră ce credeți? — Ptiu, ce prostește povestiți, replică Daria Alexeevna, și ce aiureală; nu se poate ca toată lumea să fi furat ceva; eu una n-am furat niciodată nimic. — Bine, Daria Alexeevna, n-ați furat niciodată nimic; dar ce-o să spună prințul, care s-a înroșit tot deodată? — Mi se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spuse prințul. — Cum așa? — Habar n-am. Casa ta are fizionomia întregii voastre familii și a modului vostru de viață; dar întreabă-mă de ce am ajuns la concluzia asta și n-am să știu cum să-ți explic. E o aiureală, desigur. Chiar mă tem că tocmai asta mă neliniștește atât de mult. Mai înainte nici nu m-am gândit că stai într-o casă ca asta, însă, de cum am văzut-o, mi-am și zis: „Păi tocmai așa trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-mi amintesc decât de un singur Rogojin, cu care în ziua aceea m-am înfrățit făcând schimb de cruci; doar ți-am scris asta în scrisoarea de ieri, pentru ca tu să nu te mai gândești câtuși de puțin la aiureala asta și să nu mai iei despre ea capăt de vorbă cu mine. De ce te ferești de mine? De ce-ți ascunzi mâinile de mine? Îți spun doar că tot ce-a fost atunci pentru mine rămâne doar un delir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acasă de la muzică: peste trei săptămâni sau poate chiar mai devreme, zice, merg sigur cu tine la altar; s-a jurat, a dat jos icoana de pe perete, a sărutat-o. Așa că, prințe, înseamnă că e rândul tău, he-he! E o aiureală! Ceea ce-mi spui nu se va întâmpla niciodată, niciodată! Mâine trec pe la voi... — Cum să fie nebună, observă Rogojin, când pentru toți ceilalți e întreagă la minte și numai pentru tine e smintită? Atunci cum de scrie scrisorile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Traiani, de la Adamklissi (cum suna în ortografierea epocii), ar fi trebuit restaurat, dar unde? - în Parcul Carol din București, iar aici transformat într-un Monument al Eroilor. O sugerează explicit arh. Spiridon Cegăneanu, un critic acerb deopotrivă al modernismului (ca "aiureli"13 lipsite de spiritualitate, de eroism) și al reveriilor ludice ale neo-românis-mului14 (nefiind acesta din urmă suficient de atașate tradiției). Față de rezultatele ambigue ale concursului pentru un Mausoleu al Eroilor 15, arhitectul propune nu atât restaurarea sa în Parcul Carol
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
al juriului la Concursul pentru Catedrala din Odessa, care pun în lumină tocmai actualitatea proiectului câștigător al lui C.Joja, publicate în Arhitectura 3-4/1942, pp. 33-8. 15 "Unii au confundat mausoleul cu o biserică oarecare. Alții au copiat ultimele aiureli moderniste sau au confundat mausoleul cu un sarcofag roman." Cegăneanu, în op. cit, p.53. 16 Ibidem. 17 Ibidem, sublinierea mea A.I. 18 Să nu ne mire așadar revenirea multora dintre aceste teme latinizante la doar douăzeci -treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
adăpost la un om sărac, dar credincios și cu frică de Dumnezeu. Săvoiu începu să urască grădina, pavilionul, râul, vântul și îi fu groază de întunericul liniștit al nopții care se lăsase. În curând căzu într-o boală grea. În aiureala când a căldurilor, când a tremurăturilor, pomenea întunericul nopții și tunetul furtunii. Peste câteva zile își dădu duhul. Glasul conștiinței a răsunat în sufletul lui, dar, fiind prea târziu, Săvoiu nu a putut repara nimic. S-a împlinit zicala: După
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și alte determinări. Se vede că autorul nu privește lumea românească pasiv, ci se tulbură și se neliniștește odată cu evenimentele care ii marchează evoluția. Așa cum altă dată C. Stere: asupra rolul de "observator ipohondric", Th. Codreanu se consternează de toate aiurelile acestei îndelungate și obositoare tranziții. Într-un loc reproduce o constatare a sociologului Dimitrie Drăghicescu: ""La noi au poruncit și s-au făcut stăpâni toți câți au trecut pe la noi și pe lângă noi". Așadar, poveste veche, știută nu numai de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
orientală, am călugării de la mănăstirea Sefora, care cîntă Învierea, am Ștefan Hrușcă, colinde, părintele Cleopa "Predici"! da' cîte sînt? la mine sînt 17 predici, prima despre, a doua, a treia, a opta e despre Oastea Domnului, a cincea e o aiureală, ideea, a 11-a e despre... tot despre Oastea Domnului și celelalte secte! a 12-a e despre penticostali, a 13-a despre post, a 14-a: rugăciune, a 15-a tot despre asta... ce stație e asta? Valea Seacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în loc de „ca soluție“? Sau „ca și profesor“, în loc de „ca profesor“? Or, această anomalie s a răspândit galopant, așa încât rareori mai auzi, în asemenea cazuri, versiunea normală. Las sociologilor și psiho sociologilor sarcina, după mine imposibilă, de a explica astfel de aiureli. Deocamdată, tot ce pot spune e că, de câte ori vizionez emisiuni în care se vorbește despre ce lecturează unii și alții, mă simt, ca și scriitor, destul de iritat. Martirajul limbii române Ar trebui să ne fie tuturor rușine de ceea ce se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din neutilizarea diacriticelor, ceea ce obligă la dibuirea sensului exact în funcție de context. De pildă: meseria nr. 826608, "trăgător fete pe calapod" se cuvine, probabil, dezbrăcată de conotații licențioase și citită "trăgător fețe pe calapod"... O singură ocupație lipsește din "Nomenclator": "confecționer aiureală numerotată". * Î n 1994, prin strădania fostului meu coleg de grupă la Universitatea "Cuza", Leon Volovici, și a Gabrielei Omăt, apărea (la Ed. Humanitas) o carte-restituire de certă excepție: "Jurnalul" lui Mihail Sebastian. A avut parte, absolut meritat, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse. Traversasem podul și ajunsesem Într-o stație de tramvai. Îl simțeam suspectându-l pe Laur că prea o umflă din cale-afară, dacă nu cumva o fi inventat toată aiureala asta cu prințișori mulatri... În ce mă privea, cam știam ce-i poate pielea lui văru' Laur. N-aș fi spus că nu exagerează, asta-i În firea lucrurilor, dar nu până Într-atât Încât să-ți pui mintea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pune în pericol cultura/civilizația. Este vorba, desigur, despre întreaga serie de opoziții masculin-feminin: logos versus liniște, sau și mai rău, lipsă de logică, incoerență; rațiune versus intuiție; logică versus vis/reverie, sau și mai rău fantasmagorii, cu alte cuvinte aiureli periculoase. Nu este nevoie să continui. Problematica este arhi-cunoscută de cei care se ocupă de studiile de gen și de feminism. O întreagă teorie și critică literară feministă a demonstrat cu argumente pertinente toate ramificațiile acestor opoziții. În culturile coloniale
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
Odată ajuns pe șantier, conform deja ritualicelor "vizite de lucru", Ceaușescu și soția sa începeau să debiteze enormități tehnice și estetice, cerând supradimensionarea proiectelor aflate deja în lucru. "Nimeni nu avea curajul să-i contrazică, să le spună că vorbesc aiureli...". Ba, mai mult, "activiștii" care îl înconjurau pe Ceaușescu "începeau să-i mulțumească pentru fiecare gogomănie, ba chiar îi spuneau că vorbele lui i-au iluminat brusc. Eu eram exasperat", mărturisește Budișteanu, "dar găsisem o tactică. Ziceam și eu "da
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba localnicilor Dealul Robilor. Felul cum mureau oamenii era înfiorător. Dar atunci nu impresiona pe nimeni. Unii mureau în spasme și aiureli. Alții se sculau în picioare, schelete vii, și se prăbușeau în sunet de oase, lovindu-se unul de altul. Alții se sprijineau pe pereți, încercând să se ridice și cădeau în cap sau se îndoiau ca lumânările înmuiate de căldură
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mai țin! Nu mai țin! Am dat drumul victimei. Cu o lovitură peste cap m-au redus la tăcere și-am căzut alături de cel torturat. L-au dezvelit pe cel bătut, atunci l-am recunoscut pe Costică Pascu. Trezit din aiureală, am început să plâng în hohote fără să mă pot opri. Căzusem în cursa subtil întinsă de diavol, speculând râvna mea de supunere la schingiuiri. Mi-am adus aminte de învățătura Sfinților Părinți: diavolul, când nu te poate birui prin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în țara mătușii Estelle eram un adevărat rege. Și i-am spus lui James: „Aud c-ai trecut la budism?“. A zâmbit și mi-a răspuns: „A, da?“ pe un ton care ar fi putut însemna și „Da“, și „Ce aiureală!“. N-am mai stăruit. Mai târziu s-a stabilit permanent la Londra și a început să lucreze în Ministerul Apărării Naționale, unde continuă să funcționeze și acum. Apartamentul lui din Pimlico e plin de statui care-l reprezintă pe Buddha
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]