4,357 matches
-
era Însă nimic. Rafturile joase din spatele mesei lui erau la fel de goale, dacă nu punea la socoteală un șir de furnici care se strecurau Într-o crăpătură din perete. Asta i-a amintit de patul tatălui ei de la azil, după ce murise. Ajun sese cu o jumătate de zi prea târziu, iar când intrase patul i se păruse fantomatic, fără cearșafuri, fără vreo urmă de viață. Camera fusese golită, totul era așezat În câteva cutii. Biroul lui Din arăta tot atât de nefiresc de gol
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Pe unii Îi și recunoștea, uite colo, cel care scutură un băț, ăstuia Îi dăduse lecții de engleză, Îl Învățase să spună Good day, how do you do. Nu era primejdios. Nici unul nu era primejdios. Totuși amintirea tulburărilor violente din ajun era Încă vie. Paloarea ei Înecată În marea aceea de trupuri Întunecate, felul În care pentru prima oară În viață fusese constrânsă să se simtă diferită de cei din țara asta, cu totul și cu totul diferită, slăbiciunea ei, ajutorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cameră, la sute de kilometri de casă, Își dădea seama că nu-i așa. Amintirile triste sunt mai persistente. Uneori Însă tristețea limpezește lucru rile, iar limpezimea aduce cu ea o anume liniște. Asta simțea acum Adam. În noaptea din ajun, când frânturi de imagine din viața trecută Începuseră să-i revină, căzuse Într-un somn adânc, În vreme ce durerea din piept se mai potolise și lăsase loc unei senzații de amorțeală aproape confortabile. Își amintea că Z l-a sărutat pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu-i plăceau deloc. Scoici, probabil scoici. A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca locul acela să nu aibă trecut. Ar fi vrut ca noaptea din ajun să nu fi fost decât un vis, iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu se oprea, nu i se putea Întâmpla nimic. Ploua. Uneori putea să-și imagineze marea. Străbătea În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
roză peste tot ce credea ea că trebuie camuflat, cât de bine o intuise atunci pe această ființă, cât de aproape o simțea din pricina transparenței sale. Știuse că este curată, că are puține ascunzișuri, îi percepuse starea de agitație din ajunul căsătoriei, cuvintele nerostite, fuga neputincioasă, știa că prin marea ei sensibilitate îl descifrase pe Ovidiu, mult, mult mai clar decât ea, care se lăsase cu ani în urmă orbită de farmecul blondului Trofin, atât de serafic, de misterios, ce gâsculiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i se aprindă închipuirea! Într-o clipă, steaua magică sosi. Printr-o atingere m-am trezit departe de lumea munților, deși parcă mai respiram încă aerul ozonat al acestora. Adina Ciomaga
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
într-o zi de august. Eu eram la bunici cu Ford. Acolo este un râu, iar mai jos o cascadă foarte înaltă. Eu, cam neastâmpărată, l-am luat pe Ford și am plecat să văd cascada de aproape. Când am ajun sus, nu puteam să nu fac o baie, așa că imediat m-am băgat în râul care ducea la cascadă. Dar cum nu prea știam să înot, am fost prinsă de curenții din râu și transportată spre cascadă. Atunci am început
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ești pe moarte și cineva donează la tine singe, nu-i tot așa? m-a Întrebat Húnór bácsi În timp ce Îmi mai umplea un pahar cu țuică. Mai puteam eu zice ceva? Am băut țuica și am plecat. Eram Înțeleși. În ajunul Crăciunului mi-a trimis tot ce a spus În două coșuri de nuiele. Nu lipsea nimic și nici nu s-a zgârcit. Ba a mai pus și o dimigeană de vin roșu și o crenguță de brad cu tricolorul unguresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Învățământului din România care, în cadrul programelor de schimburi cultural-științifice, ale unor înțelegeri și acorduri directe interuniversitare, sau urmare unor activități speciale, au efectuat vizite de documentare, schimb de experiență, participări la simpozioane, la conferințe etc. organizate de Universitățile belgiene. În ajunul desfășurării unui meci oficial Belgia-Romania în preliminariile campionatului European de fotbal (1992) a organizat, sub auspiciile ambasadei României și ale Federației belgiene de fotbal, un mare concert de muzică clasică românească și internațională, prezentat de cvartetul "Athenaeum" stabilit la Paris
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese tocmai acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acest moment unic din viața sa ca să apară într-a mea. Nu era vreme să filozofez. Pusei mâna pe telefon ca să chem salvarea; amintirea conversației din ajun îmi opri gestul. „Ce coincidență!”, mă gândii. O să urmez oare sfatul interlocutorului din ajun? Nu cumva era unul din provocatorii aceia mondeni care spun enormități ca să epateze galeria? Mi-ar fi plăcut să chem pe cineva în ajutor. Eram acolo, singur cu acest cadavru necunoscut, acest necunoscut la pătrat, căci chiar și vecinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
destăinui această descoperire? Îmi venea s-o fac din ce în ce mai puțin. De când îmblânzisem teama pe care mi-o inspira, apreciam din ce în ce mai mult compania celui care nu mai era de-acum un necunoscut. Mă gândii iar la una din frazele invitatului din ajun: după douăzeci și cinci de ani, orice întâlnire este o repetiție. Nu era adevărat: mergeam pe treizeci și nouă de ani iar Olaf Sildur nu-mi amintea de nicio altă persoană. Întâia mea mișcare fusese să judec situația sa necuviincioasă. Întotdeauna greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
îmi traversează mintea, în loc să râd de ea, este absolut necesar s-o iau în serios. Ai crede că mintea mea nu face diferența dintre posibil și dorință. Și când zic posibil, sunt indulgent. Ce așteptam ca să urmez sfatul convivului din ajun? Nu putea fi altul decât destinul care mi-l trimisese. Trebuia așadar să chem un taxi și să mă reped la serviciul de urgență cu necunoscutul acesta căruia i se făcuse rău. Decesul ar fi constatat la spital. Chiar dacă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dublaseră volumul. -Șampania e așa de rece încât bulele s-au întărit, zise ea. Ai impresia că bei pulbere de diamante. p. 47 La venirea nopții, mă cuprinse din nou spaima. Această situație nu putea să fie firească. Recapitulai: în ajun, fusesem la o cină în cursul căreia un invitat îmi indicase calea de urmat în cazul în care cineva ar avea bizara idee de a veni să moară la mine acasă. Chiar în dimineața asta, un necunoscut a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
O auzii pe Sigrid mergând în vârful picioarelor. Soția mea avea pentru mine atenții delicate. Mi-ar fi plăcut să-mi aducă micul dejun la pat, dar ar fi fost prea mult să cer așa ceva unei neveste întâlnite abia în ajun. Atunci când nu poți avea micul dejun la pat, duci patul la micul dejun: mă înfășurai în halatul la fel de confortabil ca o saltea matlasată de puf și coborâi. -Bună ziua, Olaf! zise ea cu un zâmbet delicios. -Bună ziua, răspunsei, înghițindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
el. Să toastăm pentru cel absent. Îi datoram atâta lucru. Băui prima mea înghițitură de dom-pérignon: mi se păru mai vioi și mai subtil decât văduva, însă poate că era din pricină că petrecusem o zi cu mult mai plăcută decât în ajun. M-am străduit să-mi ascund tulburarea sub masca unui bărbat de lume obișnuit cu genul acesta de plăceri. -Este pentru prima oară că beau șampanie imediat după siestă, spusei. -Cum e? -Perfectă. Ai avut dreptate, e tocmai ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ultima muzică auzită de predecesorul meu. Primele note anunțară muzică clasică. Ușurare: scăpasem de suedisme stil Abba. Foarte repede, identificai Stabat Mater de Pergolese. Și pentru ca momentul să fie perfect, îmi adusei din bucătărie un pahar din acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și vinul de calitate. Era cel pe care îl beau convivii buimaci din Festinul Babettei 1: în mod hotărât, nordicii se pricepeau la vinul de Burgundia. Încruntai din sprâncene: ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a aduce la lumina zilei ruinele unui târgușor lipsit de importanță. Această arheologie absurdă sfârși prin a mă înnebuni. Începui să gem întruna „Ține-ți gura, Pergolese!”, din ce în ce mai frenetic. Biscuit mă contempla disprețuitor. Fugii la etaj să caut mâzgăleala din ajun. Se dovedi a fi la fel de puțin mnemotehnică precum o lopățică pentru prăjituri. Țipai în disperare. Am coborât iar. În bucătărie, am dat din nou peste mesajul lui Sigrid. Numărul ei de telefon corespundea cu data acelei zile: m-am agățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
căruia i se satisface cel mai mic capriciu. Bucuria mea n-ar fi fost deplină fără bilețelul lui Sigrid: cu diferență doar de o frază („sper că aceste produse vieneze vă vor fi pe plac”), conținutul era același ca în ajun, dar am apreciat că era proaspăt, la fel ca micul dejun. Am mâncat jubilând, mai întâi pentru că era foarte bun, mai apoi pentru că nu eram pe cale să vizitez un muzeu. Cafeaua îmi favoriză reflecția: ce aveam împotriva muzeelor? Părinții mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Îmi plăcea verificarea aceasta paranoică. Era cu mult mai interesant decât un muzeu. Degetele băteau numerele, se opreau la prima discordanță cu melodia sperată. Păream să caut combinația unui seif. I.J.K.L.M.N.O.P.Q.R.S. Mergea mai repede ca în ajun, învățam meserie. Trebuie precizat că K și mai ales Q au fost deosebit de scurte. Mi s-a întâmplat să fiu distrat, să formez numărul până la capăt, să aștept legătura și să dau peste necunoscuți. Am închis cerându-mi scuze pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
-mi urlu nevinovăția. Dar dacă așa se petrecuseră lucrurile, de ce nu o informase Georges pe Sigrid de moartea soțului ei? Trebuia să existe o altă explicație. Încercai să-mi imaginez un scenariu radical nou, împingând până la culme teoria complotului. În ajunul decesului presupusului Olaf, tipul care îmi spusese vorbele acelea ciudate acasă la nu-mai-știu-cine era omul lui Georges Sheneve. Considerațiile sale aveau drept scop să-mi influențeze comportamentul de a doua zi, în urma morții programate a presupusului Sildur. Hotărâseră să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
venituri. Oare acest cumulator dăduse ortul popii în casa mea? Sau unul dintre cei pe care șmecherașul acesta i-a escrocat? A cui văduvă era Sigrid? Nu, nu, nu. Tipul își simulase decesul la mine. Era un spărgător. Mondenul din ajun îmi otrăvise mintea cu scopul de a mă face să fug, pentru ca tovarășul lui să aibă cale liberă să mă jefuiască. În cazul acesta, de ce aleseseră un biet ins așa de sărac ca mine? Ridicol. Era o succesiune de întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
paranoia ca să vezi în asta o amenințare. Biscuit îmi sugeră atitudinea potrivită: să mă culc și să dorm. Ceea ce și făcui. M-am întins din nou pe canapeaua pe care îmi făcuse siesta într-un mod atât de plăcut în ajun. M-am gândit că dacă adoptam în mod durabil acest stil de viață, nu voi întârzia să devin mâța grasă prefigurată de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză alunecarea mea în somn. Când mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acasă. Ce știi despre el? -N-am auzit niciodată acest nume. -Poate că era dușmanul lui Olaf. Se simte premeditarea. Nu pot crede că Olaf a venit din întâmplare la mine acasă ca să moară. Cu atât mai mult cu cât, în ajun, un tip mi-a ținut un discurs ca pentru a-mi dicta conduita. Olaf avea vârsta mea, înălțimea mea, aceeași culoare a părului. Schimbul de identitate era posibil. -Nu ai corpolența lui. -La regimul pe care-l urmez, aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]