221,754 matches
-
distinge între bit și byte îți poți închipui calculatorul mai mult decât este: o aglomerare de "relee" cu două stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De pildă, atunci când s-a aflat că Deep Blue a reușit în sfârșit să-l domine pe campionul mondial la șah, Kasparov, în 1997, lumea a crezut
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
al atomilor din Univers. Computerul-jucător de șah poate fi programat să adopte diverse strategii (imaginate de Claude Shannon - creatorul Teoriei informației) dintre care cea mai simplă este căutarea tuturor mutărilor posibile până la o anumită "adâncime" prestabilită. Deși oamenii nu pot ajunge la o asemena "adâncime" din cauza memoriei și vitezei reduse, ei pot compensa prin inteligență. Același Barrow, consemnează în lucrarea sa Despre imposibilitate un exemplu-tip în care omul este mai profund în judecată decât calculatorul. Configurația se imaginează ușor, toți
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
pe zborul muștelor rebele/ vișine putrede/ capcane de fum/ îmi făceau curte de peste drum/ pompa funebră/ camuflată de zăpada resemnării" (Oraș de sticlă). Sau printr-o deschidere a poeticii înseși către asociația inconfortabilă, ostentativ inospitalieră: "Discursul ca pelteaua nu mai ajunge/ Pînă la verb, nici pînă la pămînt/ Să-i liniștească piciorul cînd pantoful o strînge/ Și cînd toți nasturii de la rochie zboară în vînt/ Ca niște bezele strivite de parfum/ În farfurii de cuvinte papagali se fac scrum/ Gîndacii din
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
toate ușile/ toate păpușile// cum ochiul deschide/ pe lanuri vide/ privirea-colivie/ de apă vie// Trec prin dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
de expresie. Dincolo de har, de valoare și de confirmare a ei, la Teatrul Act se stimulează libertatea, creatoare și interioară. Unul dintre cele mai importante lucruri la începutul unui drum care li se pare teribil și minunat. Teatrul Act a ajuns un reper, un spațiu de emulație care strînge, în jurul lui energii, dorințe, vise, speranțe, care stabilește ierarhii în continuă mișcare și nu bate nimic în cuie. Decît valoarea. Stagiunea care s-a încheiat a atras atenția în mod special cu
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
învăluind pământul, polii și vicleniile grecilor... mirmidonumque dolos... (când Ulisse născocise Calul troian)... Pe la stația Cluny-Sorbona îmi mut privirile în stânga vagonului și încep să citesc ceva cu istoria construirii metroului în care călătoresc... Cum, în secolul trecut, pe la începutul lui, ajungându-se cu săpăturile în dreptul stației Piața Saint-Michel de astăzi și întâmpinând dificultăți, inginerii avură ideea de a îngheța în acel loc malul Senei, rivegauche, și abia apoi să-l străpungă cu forezele ca să treacă pe celălalt mal, instalând la iuțeală
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
orice fel. El i-a botezat batjocoritor pe fanii lui Nae Ionescu "trăiriști". Tot el l-a taxat de "sufletist" pe C. Stere, cînd, părăsind P.N.Ț.-ul, acesta a declarat că-i rămîne cu sufletul alături (azi cuvîntul a ajuns să semnifice exact contrariul!). Ș. Cioculescu nu s-a lăsat nciodată îmbătat cu apă rece. Exceptînd cîteva concesii din anii recuperării sale (după 1965 imediat), el a fost nesmintit de partea bunului simț, a măsurii și a adevărului. I-a
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
a indus și se poate induce absolut orice. Și asta - culmea nerușinării! - pe banii cetățeanului ce urmează a fi dus de nas. Să facem un mic test: cercetați sondajele de opinie din ultimii doi ani și vă asigur că veți ajunge la concluzii cât se poate de interesante. Veți observa contradicții uluitoare între ceea ce crede românul despre corupție și felul inept în care același român se repede să-i voteze pe cei mai corupți dintre politicieni. Veți vedea ce hău se
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
greacă am căutat de asemenea contemporaneitatea, altminteri de ce ași fi scris despre ea. Ea este o altă contemporaneitate aflată nu doar în experiența mea proprie sau chiar în experiența generației mele, ci cu mult mai generală și neschimbătoare. E de ajuns un singur exemplu pentru a lămuri ce înțeleg prin contemporaneitatea generală a tragediei grecești. Pentru toți aceia care și-au pierdut pe cei apropiați, singura consolare, dacă există vreuna, este de a înmormânta trupul celui dispărut, conform cu ritualul moștenit și
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
aflați la prima lor colaborare ca producători, au dorit "un film cu umor și suflet", iată-l și pe Stuart Little intrând în galeria șoriceilor care fac carieră pe marele ecran - vezi Mickey Mouse, Mighty Mouse, Jerry, etc. - epopeea sa ajungând la seria a II-a, cea în care se întâlnește, grație scenaristului Bruce Joel Rubin (Oscar pentru Ghost), cu prima dragoste. Desigur, vă veți întreba , pe bună dreptate, cum e posibil ca un șoricel - fie el alb - să se îndrăgostească
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
debut - Desant). Beneficiari, toți, ai perioadei de destindere cu care a început regimul Ceaușescu, tinerii autori privesc cu dezinhibare către cultura occidentală, resping "calificarea la locul de muncă" a scriitorului fără cunoștințe filologice, se fac cunoscuți în cenacluri de care ajung să fie indisolubil legați (pentru Grupul de Acțiune, cenaclul Universitas). însă persecuțiile la care au fost supuși William Totok, Richard Wagner sau Gerhard Ortinau priveau în aceeași măsură identitatea lor literară și pe cea etnică. Cum s-a putut îmtîmpla
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
Școlii de la Frankfurt, să fie suspectat de propagandă fascistă? Exemplarul confiscat din Mein Kampf nu e o explicație. E vorba în realitate de încă un episod din zbuciumata existență postbelică a minorității germane din România, pentru care vina părinților a ajuns să se răsfrîngă pentru totdeauna asupra copiilor și nepoților (altfel spus, un german era oricînd susceptibil de pasiuni fasciste, devenite un fel de tară etnică). Soarta germanilor din România este probabil cea mai dramatică în raport cu a celorlalte minorități, iar cartea
Un capitol de istorie nu numai literară by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14842_a_16167]
-
materializată" după nesfîrșite zbuciume și tribulații în apartamentul unui prieten. Moment în care perspectiva lui Ghe, de unde era mai degrabă "silly", devine de natură să ne lase bouche bée. Scenele de sex sînt paralizante: Ghe, bărbat de 50 de ani ajuns la a doua soție, este profund rănit de faptul că demoazela nu e virgină și descrie ceea ce se întîmplă între ei în termeni care evocă mai degrabă un puber traumatizat de "primul contact" decît un bărbat cu experiență. Ni se
Spune-mi ce parfum folosești... ca să-ți spun cine ești by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14866_a_16191]
-
firimituri ca de-o mare victorie asupra propriului destin blestemat. Am auzit deja părinți care socoteau cât vor economisi pe zi, fericiți că, în fine, vor reduce o câtime din restanța de șapte-opt luni la plata întreținerii. Dacă aici am ajuns, după doisprezece ani de târâș prin mlaștină, închipuindu-ne că alergăm la olimpiadă, înseamnă c-am luat-o razna rău de tot. N-am nici un dubiu că năstăsioții se vor împăuna cu epocala realizare și că vor închide gura cusurgiilor
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
puținii scriitori căruia posteritatea nu i-a păstrat chipul, ci poema (și strada): stă lîngă strada Muzelor și strada Olimpului. în schimb strada Cenușăresei, din alt cartier, se întîlnește, neașteptat, cu strada Titu Maiorescu, ca o glumă a anilor '50. Ajungem la interbelici. Strada Liviu Rebreanu duce în Balta Albă (care i s-ar fi potrivit mai degrabă lui Alecsandri) și are aspect de bulevard estic. Faptul că se întinde doar între blocuri are un sens: Rebreanu s-a mutat la
Topografia nemuririi by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14854_a_16179]
-
nu vorbesc de standarde generale, plăcerea se păstrează. Doar că ea trece prin cunoaștere. Nu ne mai raportăm absolut direct la conținuturile și formele din poeme ori din ficțiuni concepute în funcție de alt cod decît al nostru. Sensibilitatea nu ne mai ajunge. Avem nevoie de un efort intelectual. Asta e tot. Actualitatea lecturii nu este... eternă. Toate operele devin, mai devreme sau mai tîrziu, obiect de studiu. Ceea ce nu interzice plăcerea lecturii lor. O potențează, adesea, în ochii cititorilor avizați. E drept
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
în studenție, am realizat și am simțit această diferență clară. De ce atunci? Nu știu. Am trecut pe acolo de mii de ori. Doar atunci însă am simțit că am ieșit din- tr-un tunel al timpului, plin de umezeală și am ajuns la soare. - Ce-ți lipsește în Franța? - Prietenii. Un soi de comunicare și libertatea ei. - Sînt mulți ani de la spectacolul Piațeta făcut de Silviu Purcărete la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț. Un spectacol formidabil, special, cu un spirit anume, care, într-
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
îl are ca model pe cel francez. Cu toate astea, deosebirea este mare și altfel sesizabilă cînd începi să intri în sistem, să faci parte din altă societate. Nu e simplu deloc. Mi-a fost foarte greu, la început, să ajung la finețea lucrurilor, a mentalităților, a codului. Am învățat mult în acești cinci ani de zile. Sînt mai aproape de o direcție, știu pe unde trebuie să caut. M-am întrebat ce pot eu să le aduc nou, proaspăt. Am încercat
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
pe jos, de la Buhuși, pînă la linia frontului, cu haine de schimb și mîncare pentru soțul lei. L-a găsit, s-au văzut și a plecat înapoi, făcînd cam o săptămînă pe drum. Așa încît, vestea morții bărbatului ei a ajuns acasă, prin poștă, înaintea întoarcerii ei. A doua este o mătușă, o soră a mamei care și-a dorit ca odraslele ei să învețe carte. N-avea bani și le căra desagi cu mîncare, în fiecare săptămînă, traversînd dealuri pe
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
tare cînd vii în România? - Faptul că trebuie să-mi întrețin fata, material, și acum, deși am făcut-o, firesc, cînd era studentă. Și-a terminat studiile, a avut burse și masterate, dar salariul pe care îl primește nu-i ajunge aproape pentru nimic. Continuă să mă nedumirească aberația aceasta. - Ca actor mai ai vreun proiect, vreo propunere? - Ar fi ceva ce-mi doresc foarte tare să se împlinească: Scaunele de Eugen Ionesco, în regia lui Silviu Purcărete. Parteneră ar fi
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
se văd mai clar decît de aproape - numărul celor care sunt realmente dispuși să facă acest dureros proces, numărul celor dispuși să asculte, este încă mult prea mic. De aceea cred că scriitorii pot face foarte mult. Și fiindcă am ajuns în acest punct al discuției noastre, care sunt cărțile d-voastră care în România ar putea, prin traducere, să contribuie în continuare la "procesul comunismului", făcut firește în cod literar? H. B.: Una din aceste cărți este categoric romanul Dans
Hans Bergel - suferință și iertare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14833_a_16158]
-
este tête-à-tête cu homo videns, și acesta din urmă e pe cale să ocupe, la modul copios, spațiul simbolic. [...] Speculând în marginea acestui amplu, valid și teribil silogism pe care îl enunță filosoful italian (și nu numai el), este firesc să ajungem la ideea că televiziunea, de unde, inițial și intențional, era un instrument/ mijloc de a face educație, astăzi, ea a ajuns o capcană înfricoșătoare. Cu alte cuvinte, nici vorbă ca ea să mai fie cureaua de transmisie a unor idei "înalte
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
marginea acestui amplu, valid și teribil silogism pe care îl enunță filosoful italian (și nu numai el), este firesc să ajungem la ideea că televiziunea, de unde, inițial și intențional, era un instrument/ mijloc de a face educație, astăzi, ea a ajuns o capcană înfricoșătoare. Cu alte cuvinte, nici vorbă ca ea să mai fie cureaua de transmisie a unor idei "înalte" și generoase (cum se credea că ar fi în era paleo-televiziunii), de vreme ce acum, ea nu face decât "edutainment" sau, cel
Spectacolul (de la A Cincea Roată) trebuie să continue! by Cristian Pătrășconiu () [Corola-journal/Journalistic/14860_a_16185]
-
soi de duioșie amar-veselă : Tata era ca un orb, care reușea să meargă pe stradă ajutîndu-se doar de un baston alb; adevărul este că nu apuca niciodată să meargă mai mult de o sută de metri ș...ț, căci o dată ajuns pe trotuarul din față, bîjbîind, legănîndu-și corpul nesigur, bastonul lui de sticlă, alb, se făcea praf de cum se lovea de primul copac ieșit în cale, de primul stîlp; atunci Tata cădea grămadă în brațele trecătorilor și parcă murea. Asta doar
Poză cu Proteus C. by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14893_a_16218]
-
Via Giulia, lîngă Palazzo Farnese. Pînă acolo, gravorul avea de mers o sută de metri de-a lungul Tibrului, trecea prin fața sinagogii, traversa ghetoul evreiesc. Semna în stînga, jos, Meaumus sculpsit. Tatăl său fusese lumînărar. Puțini fii de lumînărari au ajuns gravori. Lasne, Callot, Poilly erau de familii de aurari. Copilul avea un incredibil talent de a desena atitudinile naturale și expresiile trupului, de a scoate din umbră chipuri și mîini, de a reprezenta scene sordide, sau umile, sau rușinoase, nicicînd
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]