3,127 matches
-
ca taică-su... Cine poate ști, acum când „les petits Gémeaux“ din toată Elveția romandă intră într-un an fantastic și, cu siguranță, plin de schimbări. 13 iunie 1997 E curat vineri 13. N-am dormit mai deloc azinoapte, o alăptez pe Dora din patru în patru ore, așa cum va trebui să fac luni de zile și după ce voi pleca din spital, iar spre dimineață am adormit. M-am trezit când Dorei i se administra vaccinul BCG, contra tuberculozei, care aici
Baby blues (jurnal pentru Dora). In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
se deschidă pentru mine, iar și iar. Parcă n-am mai văzut în viața mea uși automate. În sala de așteptare am de așteptat cel puțin un sfert de oră. O să i se facă foame copilului. Va trebui să-l alăptez. Reușesc să-mi desfac sutienul pe sub bluză și-mi ridic băiatul din cărucior. Se holbează la noul decor cu ochii ăia mari și albaștri ca ai lu’ ta-su. Îl pup pe gușuliță și-l strâng în brațe. Mă simt
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
cu gingiile lui știrbe și-și începe treaba de bebe. Doi indivizi așezați pe rândul de scaune față-n față cu mine își încep și ei treaba, care e să se holbeze. Eu îmi acopăr propria treabă, care e să alăptez, cu marginea pulovărului. Copilul începe să se frichinească. Nu-mi vine laptele. Iar. Închid ochii și citesc în ordine titlurile de cărți de pe raftul din memorie. Copilul e din ce în ce mai agitat. Laptele nu mi se pornește și nu mi se pornește
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
au citit liniștiți revistele și ziarele cu automobile și grădinărit, cu modă celebrități violuri imigranți din Europa de Est decorațiuni interiore programe TV - s-au întors spre noi. — Și de unde sunteți dumneavoastră ? Ce dracului contează de unde sunt ? ! Sunt o mamă care-și alăptează pruncul. — Din România. Se prăvălește liniștea ca o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
o bombă peste policlinică. — Ah, zice doamna într-un final. That explains it. Copilul începe să scâncească. Mi-a mirosit fluxul de cortizol. — Nu cred că alăptatul are ceva de-a face cu cetățenia. Dacă-i e foame copilului, îl alăptez. Simplu. Nu-mi pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
prin noapte. — Cam simplu. Sunt un om simplu. — Da și nu. Copilul doarme. — Cum a fost ? H. se referă la ziua de astăzi. Tocmai s-a întors cu o sticlă de Beaujolais. — OK. De băut nu pot să beau fiindcă alăptez. Măcar un pahar... Scoate dopul cu tirbușonul. Îl privesc din spate și mi-l imaginez dezbrăcat. Sunt în cămașa mea preferată de noapte - un cămeșoi de in, cu tălpile goale pe podeaua murdară din bucătărie și mușc dintr-o felie
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
și maternității ar putea fi figurinele de argilă găsite la Tel Harasim și la Revadim. Aceste două figurine care reprezintă o femeie nudă cu un vagin mare și o pereche de „gemeni în pântece” (sau doi gemeni pe care îi alăptează), după unele studii recente, ar trebui interpretate mai degrabă ca talismane decât ca imagini ale unor divinități (Ornan, 2007; cf. Fig. 12). Sănătatea și boala Conform modului nostru de a gândi, sănătatea și boala se referă la starea fiziologică bună
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
era acolo. în mijlocul peretelui, de la podea pînă în tavan era o ușă dublă din lemn închis la culoare, cu panouri din bronz ornamentat. O împinse, dar nu putea fi mișcată fără mînere sau broască. Se întoarse în salon. Nan își alăpta fetița și discuta liniștită cu Rima. Lanark se așeză pe patul lui și încercă să termine Războiul Sfînt, dar îl găsi enervant. Scriitorul era incapabil să-și imagineze un dușman, și unica lui noțiune despre virtute era supunerea totală față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ființă religioasă, spuse Lanark îndreptîndu-se spre ușă. — Ești sigur? Oricum, n-are importanță. întoarce-te cînd poți, și o să bem în sănătatea lor. Cred că mai avem niște lichior prin cămară. Se părea că dormitorul se umpluse de femei. Rima alăpta copilul, Frankie turna apă dintr-un ceainic într-un lighean, sora puse mîna pe farfurii și zise: — Minunat. Acum poți să pleci. — Dar... — Abia putem încăpea noi aici, nu-i loc pentru tine. își urmări o clipă fiul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
are unul curat în sertarul de sus. Pune-l pe cel murdar în sacul de plastic de sub pat. Dacă plînge, trebuie să-i încălzești puțin lapte în bucătărie... atenție, să nu fie fierbinte. încearcă-l cu degetul. Dar nu-l alăptezi? — Da, dar trebuie să învețe să bea ca un om normal. Probabil că mă voi întoarce înainte de a se trezi. Cum arăt? Rima luă o poză în fața lui, cu mîinile pe șolduri. — Tînără și foarte frumoasă, spuse Lanark. îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu grație pletele lungi... „Bine faci“, i-am spus, „pentru că există, oricum, o dragoste filială, cunosc și eu un caz, era una, Pero a lui Cimon, pe taică-său îl condamnaseră concetățenii la moarte prin înfometare, ea l-a salvat alăptându-l zilnic cu laptele ei incestuos...“. Mă așteptam ca gluma mea suficient de tâmpită s-o readucă pe Maria acolo unde ne aflam, dar ea părea că nu mă aude, stătea în fața mea ca un pustiu. „Mă duc acasă“, a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
avut efectul care era de așteptat, oamenii l-au socotit de-atunci încolo martir și sfânt, și se dădeau de bunăvoie pe mâna „nastavnicului“ pentru a se lepăda de cheia iadului. Și femeile își tăiau uneori sfârcurile, ca să nu poată alăpta și ca semn că nu mai vor copii. Pe urmă trăiau - bărbați și femei - fără carne, fără vin, fără tutun, fără păcat trupesc și se închinau la icoana sfântului lor. Evdoșka avea și el un micuț sfânt Selivanov acasă la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i am, dar acum sunt mici, am nevoie de libertate. Frate-său, Ben-Abdolsamad, se mâhni, dar tăcu. A doua zi, dimineața, infirmiera sună la poartă și o fată de la bucătărie alergă să-i deschidă. O îndreptă înspre dormitorul unde Laleh alăpta copiii. Nevasta și tânăra nou-venită se încăierară din ochi, de cum se priviră. Eu sunt Shahla Jahed, m-ați plătit ca infirmieră. — Mda... doctorii ăștia de la spital s- au gândit că aici o fi vreun salon pentru prezentare de modă! Ți-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ea, Împingîndu-l spre ușă. Cea de față reprezintă magazinele nesindicalizate! Maggie rîde furtunos, apoi Îl privește cu simpatie amuzată, ecoul rîsului ei Încă umplînd camera. — Apropo, ce caută convenția pompelor de sîni În orașul Companiei? Toți șmecherii ăștia de-aici alăptează? — Bună Întrebare. Părerea mea este că directorul nostru e interesat de subiect, s-ar putea ca noi să proiectăm soft-ul. Proiectăm soft pentru toate cele. I-am reproiectat deja pe aproape toți cei care lucrează aici. Wakefield se-nfioară. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Typical și din tot Midwestul, bunicul de 103 ani al lui Maggie, care se Întîmpla să fie și orb. CÎnd prelata a căzut, toată adunarea a rămas fără aer. Familia Tipică era compusă dintr-o mamă În pielea goală care alăpta la sîn un prunc, cu o fetișcană nubilă, de asemenea goală, stîndu-i alături. Nu tu figură paternă, nu tu protector, nu tu Bărbat. Bunicul lui Maggie, crezînd că vaietul de oroare al mulțimii avea de a face cu calitatea prestației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de dragoste pe care-l simt față de această ființă, pe care n-o cunosc decît de cîteva săptămîni. Nu pot dormi noaptea. SÎnt trează fie pentru că Tom plînge și Îi e foame (coborîm Împreună În camera de zi cînd Îl alăptez, televizorul fiind dat pe MTV, cu volumul scăzut), fie pentru că mă strecor În vîrful picioarelor pînă la pătuțul lui, privindu-i atent fețișoara adormită și Încă nevenindu-mi să cred că e al meu și că e aici. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
obicei (dar nu fac asta prea des, pentru că nu vreau ca Dan să se supere), adică să-i spun că sînt prea obosită? Ideea e că sînt Într-adevăr mult prea obosită. Am permanent senzația de epuizare și Încă mai alăptez În timpul zilei, așa că sînii mei arată de parcă ar fi ugere de vacă. Nu m-am simțit mai puțin atrăgătoare, ca să nu mai vorbim de absența dorinței, În viața mea. Astfel că sexul a devenit un parcurs obligatoriu de mișcări, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în brațe pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina ieșea dintr-o bisericuță pe care n-o observasem până atunci, o încăpere sărăcăcioasă fără ferestre. O candelă cu ulei ardea dinaintea unei icoane, pe care era pictată o femeie alăptând un prunc; femeia își aținea chipul către copil, și acesta se uita la mine, indicând cu arătătorul de la mâna stângă chipul mamei. Era pentru prima dată când vedeam, cu excepția Bizanțului și a teritoriilor sale, o astfel de imagine a Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de somn și secreții vaginale. Ex-prințesa din Vacanță la Roma dormea cu obrazul Înfundat În pernă și cu brațul gol Întins peste pături. Dormeau separat Încă de la nașterea Camillei, căci era inutil să se trezească amândoi când trebuia s-o alăpteze, din patru În patru ore: de altfel, chiar dacă era artificial și dintr-o sticlă de plastic, căci stresul secase sânul de alabastru al mamei, el nu se simțea atras către o Îndeletnicire atât de animalică și preferase s-o lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ne aduceau o mică avere. A fost o perioadă de mare fertilitate și printre femei. O mulțime de copii s-au născut și cei mai mulți au și supraviețuit. Lea purta mantia de mare mamă, fiind mai tot timpul însărcinată sau alăptând. La doi ani după Ruben, a născut un al doilea fiu, pe Simon. Levi s-a născut doar optsprezece luni mai târziu. Apoi Lea a pierdut o sarcină, dar într-un an a uitat acea tristețe în bucuria aducerii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tristețea ne era cu măsură. După ce l-a născut pe Iuda, Lea a obosit. Ea, care mereu se scula prima și se culca ultima, care părea mulțumită doar când făcea două lucruri în același timp (amesteca într-o oală în timp ce alăpta sau măcina grâu în timp ce supraveghea torsul), începuse să se clatine după-amiaza și să vadă umbre acolo unde nu era nimic. Inna a sfătuit-o să nu mai facă copii un timp și i-a adus semințele de chimen arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i facă un copil Bilhei, în numele ei. Nu era o rugăminte, pentru că era dreptul Rahelei să aibă un copil cu Iacob. Nu era nevoie de o altă permisiune. Iacob a fost de acord. (De ce n-ar fi fost? Lea îl alăpta încă pe ultimul ei fiu, iar Rahela îi întorsese spatele deja de câteva luni.) Așa că în acea noapte, o noapte cu lună plină și vreme rece, Bilha a intrat la Iacob și a ieșit a doua zi dimineața. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a adus Rahelei un colier de mărgele și și-a petrecut prima noapte cu ea. Lea încă alăpta, așa că a chemat-o apoi destul de des pe Bilha la el în luna aceea, mai ales în serile când Rahela era plecată la vreo naștere. Iacob și cea de-a treia soție vorbeau puțin atunci când erau împreună, dar corpurile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și zeiță, a spus ea. Sună ca numele unei povești din vechime. Și eu eram Ninmah, femeia nebună, care i-a născut pe amândoi. Zilpa a mâncat și a băut și s-a făcut bine. Dar nu și-a putut alăpta fiii. Pieptul i se uscase în timpul bolii. Însă asta era o tristețe pe care o putea suporta. Avea doi fii, amândoi sănătoși și puternici și nu-i părea rău după fiica visată. Când au crescut și n-au mai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
adunat placenta. Lea a splălat-o pe Rahela, iar Zilpa a șters copilul. Au suspinat și și-au șters lacrimile. Rahela avea să trăiască și să-și vadă copilul crescând. Rahela și-a revenit încet, încet, dar n-a putut să alăpteze. La trei zile după nașterea lui Iosif, sânii ei s-au întărit și s-au făcut fierbinți. I-au ușurat durerea cu comprese călduțe, dar laptele s-a uscat. Lea, care mă alăpta pe mine atunci, l-a luat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]