7,902 matches
-
cu uraniu (o variantă). Altă variantă o constituie alcătuirea sistemului fără amorsare din sursa de neutroni rapizi și uraniu pur. În ambele situații prezența uraniului este necesară în alcătuirea sistemului de amorsare. Mă opresc pentru a trage un semnal de alarmă, vis a vis de structurile specializate ale armatei noastre privind intervențiile în caz de accident nuclear. Astfel de intervenții sunt prevăzute cu forțe de profil adiacente, însă răspunderea principală revine și pe care mizează sunt structurile NBC din organica armatei
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
s-o spuneți celor care v au trimis, dar nu mie, simte Roja din nou nevoia să ridice puțin tonul, fie ce-o fi, cumva tot trebuie să-i momesc, se gîndește. Care s-a dovedit a fi doar o alarmă falsă, dezinformare, completează Curistul, cineva care se distrează punîndu-i pe alții pe drumuri în toiul nopții. Uitați cum stau lucrurile, trage Roja aer în piept, povestioara asta o știu deja pe de rost, am mai văzut filmul ăsta de o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la loc Regizorașului, nu se schimbă nimic, doar că o să avem chipurile alegeri libere, o să fie democrație și n-o să mai auzim de Geniu și de familia lui. Atîta pagubă să fie, se gîndește. Dacă totul o să fie doar o alarmă falsă, te ai gîndit că mă paște plutonul de execuție sau, în cel mai fericit caz, închisoarea pe viață? Așa sînt eu, îmi place să pun întotdeauna răul înainte, adaugă. — Ai dus-o foarte greu pînă acum, spune Regizorașul, altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-i răspunde, dar apucă totuși hainele și le aruncă În mașină. -Unde va fi Îngropat? -Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Mâine la Străulești, ora treisprezece, răspunde printre dinți roșcovanul, scuipând cu sete pe un morman de gunoaie. Mașina poliției Își face intrarea În ghetou, cu alarma pusă la maximum. Polițistul și medicul au un scurt schimb de cuvinte, după care alarma e pusă din nou În funcțiune și mașina pleacă.. Spălarea scândurii de amprentele morții, Îi revine lui Antoniu. O spală cu grijă, frecând-o cu un șomoiog de cârpă, de parcă s-ar teme că odată trezit din somnul de veci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o pată uriașă de petrol Întinzându-se În apa unei mări? Așa se Întind, pe zi ce trece, din ce În ce mai mult sărăcia, bolile, crima, În țărișoara noastră. Eu sunt doar un cerșetor anonim, un mim, un cloșard, care trage semnale de alarmă, mute și nu mai am ce spune. Îi Întoarce spatele Plăcințicăi, Îndepărtându-se, În timp ce fata Încearcă, să-i mai pună o ultimă Întrebare, tocmai când el Începe să traverseze bulevardul. Aude ca un straniu ecou strigătul fetei: ,, Sunt eeeu Plăcințicaaaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Bertrand Russell. Religia noastră era religia lui Dylan Thomas, Adevărul și Bucuria! Copiii noștri urmau să fie atei. Întrebarea mea fusese doar o simplă glumă! Cu toate astea, s-ar zice că n-am uitat-o niciodată: în săptămânile de după alarma noastră falsă, a ajuns să-mi pară plictisitor de previzibilă în conversație, iar la așternut, la fel de atrăgătoare ca untura de pește. Și am fost surprins să constat că, atunci când, în cele din urmă, i-am spus că nu mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-i dați, atâta vă cer/ Că era un mare și tare tunar!“ Zi pe care-l vrei și, dacă-i întru proslăvirea Stelelor și Dungilor, îl știu de la cap la coadă! Da, doctore, sunt un copil al exercițiilor de alarmă antiaeriană, țin minte Corregidorul și „Cavalcada Americii“, și drapelul ce flutura pe catarg în timp ce era înălțat în unghiul acela sfâșietor deasupra însângeratei Iwo Jima. Colin Kelly s-a prăbușit în flăcări când aveam eu opt ani, iar de Hiroshima și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de ea, ca și cum ar fi descifrat misterul apariției vieții. Imediat după asta, o fată cu părul roșcat din rândul din fața noastră se Întoarse și zise, ca fapt divers: — Dacă nu dormi bine, nu lua Ambien. Este ca un ceas cu alarmă. Te trezește după patru ore. Eu sug o pastilă de Remeron Înainte de culcare. Este cel mai puternic antidepresiv de pe piață. O pastilă te adoarme buștean pentru douăsprezece ore. —Atavan te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
patru șeminee, sală pentru micul dejun, sufragerie și sală de recepții de 1500 de metri pătrați la etajul patru. Proprietatea mai are un garaj separat pentru șase mașini și o casă de oaspeți. De asemenea, piscină închisă și sistem de alarmă antiefracție și împotriva incendiului. Walker Ridge Drive este genul de cartier în care gunoiul se ridică de cinci ori pe sptămână. Aici locuiesc genul de oameni care știu să aprecieze cum se cuvine amenințarea unui proces serios și, când bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen mă duce cu mașina la magazinul de antichități, depozitul unde mutilase atâtea piese de mobilier. E întuneric și depozitul este închis, dar atinge cu mâna un zăvor și spune o scurtă poezie, iar ușa se deschide încetișor. Fără nici o alarmă. Nimic. Hoinărim prin hățișurile labirintului de mobile, pe sub candelabrele întunecate, fără fire. Lumina lunii pătrunde prin acoperișul vitrat. — Vezi cât e de ușor? zice Helen. Putem să facem absolut orice. Nu, zic, ea poate să facă orice. Helen zice: — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult fum, și mă uit cum arde. Se declanșează o sirenă, alarma de fum, atât de tare, că nici nu-mi mai pot auzi gândurile. Ca și cum aș gândi vreodată. Ca și cum aș putea gândi vreodată. Sirenele mă umplu. Fratele cel Mare. Îmi ocupă mintea, precum o armată care ocupă un oraș. În timp ce stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oțel, de geamul cenușiu. Sângele și condensul curg pe ferestruică. Cu mâna tremurândă, Helen își deschide poșeta și scoate un ruj. Își dă cu el pe buze și-l mânjește de sânge. Zice că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de război. De la graniță și până în capitala țării, există un lanț de turnuri situate la o anumită distanță unul de altul. Când se apropie invadatorii, ostașii care stau zi și noapte de veghe în turnuri aprind focuri. Astfel, semnalul de alarmă se transmite de la un turn la altul și în scurt timp ajunge în capitală. Iar când aceasta este în primejdie, în turnul Lishan se aprinde focul, fiind alarmați astfel ducii și prinții din diferite localități că trebuie să vină urgent
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Coca-Cola, încercând să ne simțim ca la New York, după ce am îmbrăcat tricouri cu stele și dungi și ne-am ghiftuit creierii cu filme americane, acum o facem și pe Texas rangers ca să ne americănim... Autoritățile române desfășoară o pantomimă a alarmei chimice, bacteriologice, atomice, cu scoci și măști de gaze, menită să genereze o intensă impresie de aflare în treabă. Care va să zică noi, aliații Americii, luptăm, nu glumă, pentru cauza dreaptă a belirii lui Saddam. La nevoie, vom face față atacurilor aeriene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea acasă, Înainte de ora camuflajului și a alarmei aeriene. Indiferent de cîte ori ni s-ar ghici norocul, fie În spatele unor uluci, fie În sala de mese a unui pachebot, Întotdeauna rămînem fascinați cînd ne auzim viitorul, chiar și din gura unei ghicitoare de bîlci. SÎntem mereu dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să ducă o existență tenebroasă. — Vă Întîlniți aici În fiecare săptămînă? Întrebă el, la Întîmplare. — În fiecare miercuri. Firește, Însă, că avem foarte puțin timp, din pricina bombardamentelor. Doamna Newey ține ca soțul ei să se Întoarcă acasă, la Welwyn, Înainte de alarmă. Poate că tocmai din cauza asta rezultatele noastre nu sînt prea bune În ultima vreme. Știți, spiritele nu pot fi constrînse. Nu putem făgădui nimic unui nou-venit, adăugă ea, zîmbind. Rowe nu pricepea despre ce e vorba. Între timp, Hilfe ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singur lîngă cadavru, Încît ai fi zis că erau doi prieteni care se Întîlniseră la o sindrofie. Domnul Newey rupse primul tăcerea: — Dacă nu se grăbesc, pierd trenul! În sufletul lui, neliniștea se lupta cu groaza; sirenele puteau să dea alarma dintr-un moment În altul. Domnul Newey stătea picior peste picior și Își freca nervos cu mîna genunchiul. — Nu văd de ce ar trebui să rămîi, Îi spuse tînărul Maude, săgetîndu-l pe Rowe cu privirea. Rowe Își dădu seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o săptămînă, nu-ți cer să te ascunzi mai mult. Poliția trebuie să sosească dintr-o clipă Într-alta. — Sari pe fereastră, dedesubt e un strat de flori. S-a Întunecat, și peste vreo zece minute sirenele au să dea alarma. Slavă Domnului, ne putem orienta după ele ca după un ceasornic. Și dumneata ce-o să faci? — Trage lanțul, Înainte de a deschide fereastra. În felul ăsta, n-o să te audă nimeni. Așteaptă să se umple rezervorul, pe urmă mai trage o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Păi, asta ți-e casa! N-ai unde să pleci“. Și ori de cîte ori Încerca să-și miște picioarele, pămîntul gemea, Încît nu putea face un pas fără să-l doară... ... Se deșteptă În clipa cînd sirenele vesteau sfîrșitul alarmei. Doi-trei oameni din adăpost se ridicară o clipă, ca să asculte, apoi se culcară la loc. Nimeni nu voia să plece acasă: aceasta era casa lor, acum. Oamenii se obișnuiseră să doarmă În metrou, care le devenise la fel de familiar ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inamice. Londra Încetase să mai fie de fapt un oraș: devenise o adunătură de orășele. Oamenii se duceau În cartierele Hampstead sau St. John’s Wood, În speranța unui weekend liniștit. Dacă locuiai În Holborn, n-aveai timp Între două alarme aeriene să te duci În vizită la vreun prieten din Kensington. În aceste condiții, oamenii căpătaseră anumite trăsături caracteristice. Bunăoară, locuitorii din Clapham, cartier bombardat mai ales În timpul zilei, aveau un aer de sălbăticiuni hăituite, pe care nu-l găseai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oamenii puteau face față bombardamentelor nocturne, extrem de violente. Chelnerița care-i aduse lui Rowe cafeaua și pîinea prăjită era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri mortale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
el, inclusiv prietenia. Se Întreba ce-o fi făcînd Henry În aceste vremuri de război. Perry, ca și Curtis, o fi intrat desigur În armată. Și-l imagina pe Henry În chip de voluntar la Starea Civilă: cînd nu era alarmă, lumea Își bătea desigur joc de el văzîndu-l În salopetă și cu cască - o cască, firește, prea mare pentru capul lui - dar el Își făcea datoria patrulînd, nițeluș cam speriat, pe străzile pustii, expuse bombardamentului... „La naiba, și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
luneca repede spre tărîmul nopții; aidoma unui vapor torpilat care se apleacă din ce În ce mai mult, curînd avea să se scufunde În beznă. Nu-și mai vedeau limpede fețele, așa că Începură să-și vorbească din ce În ce mai tare. — Peste-o jumătate de ceas Începe alarma, spuse Anna Hilfe. Și-atunci, au să coboare la subsol toți locatarii, În afară de noi... și de ei. MÎna Annei era rece ca gheața. — Foarte bine, asta-i șansa noastră, o liniști el. CÎnd au să sune sirenele, o să ne alăturăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o voce atît de bătrînească, Încît nu puteai ști dacă era a unui bărbat, sau a unei femei. — Aici e Bursa, răspunse prompt Rowe, oprindu-se la prima soluție care-i veni În minte. Verificăm lista tuturor clienților noștri, după alarma de aseară... — Pentru ce? O bombă căzută pe rețea ne-a defectat centrala automată. SÎnteți cumva domnul Isaacs, de pe bulevardul Prince of Wales? — Nu! Aici casa Wilson. — Aha! Vedeți dumneavoastră, potrivit numărului format de noi, ar trebui să fiți domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]