1,261 matches
-
tot am avut norocul să dăm peste messer Alighieri. - Spune-mi, Antonio, ce-i atât de urgent Încât să vă neliniștească mișcările mele? replică poetul cu ironie. - Cardinalul de Acquasparta... - Nunțiul pontifical? Ce vrea omul lui Bonifaciu? Îl Întrerupse Dante, alarmat dintr-o dată. De când trimisul papei ajunsese la Florența, În primăvară, și se stabilise lângă Santa Croce, era ca și cum gheara lui Bonifaciu Începuse să pătrundă În carnea vie a orașului. - Papa, binefăcătorul nostru și Înaltul ocrotitor al orașului Florii, cere, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu e informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii i se Îndoiră și se lasă să alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani. Celălalt Își mușca buzele, neliniștit, fără să răspundă. Apoi păru să se hotărască, În sfârșit. - Credincioșii și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndată ce nu știe ori nu voiește a le interpreta fidel, trebuie destituit. Uniunea Bănatului a fost forțată, căci a fost făcută contra voinței românilor, uniunea Transilvaniei a fost făcută fără de a se întreba românii. Cine a protestat contra? Cine a alarmat Europa într-o cestiune atât de gravă? Nimeni. Avem dreptul de a petițiuna. Sala tronului este, trebuie, să fie deschisă popoarelor ca și indivizilor, și inima suveranului trebuie să fie dreaptă și nepărtinitorie, fără considerante unilaterale, față cu toți, asemenea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Aș vrea să mă odihnesc puțin. Am scos așternuturile din bagaje și am ajutat-o să le întindă. Mă îngrijora starea ei. Așadar, am scos termometrul să-i iau temperatura. Avea treizeci și nouă de grade. Unchiul Wada s-a alarmat și a pornit în sat după doctor. Când am strigat-o, mama a reușit doar să dea din cap, vlăguită. I-am luat mâna într-a mea și m-am pus pe un plâns cu suspine. Îmi inspira atâta milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un raft din colțul cabinetului și mi le-a oferit. A venit s-o vadă pe mama imediat după prânz, îmbrăcat cu un haori alb cu picățele. Ca de obicei, a examinat-o îndelung. — Nu e nimic care sa te alarmeze, spuse el într-un final. Dacă ia medicamentele pe care i le prescriu eu, își revine. Îmi venea să râd când l-am auzit, însă mi-am înăbușit zâmbetul și l-am întrebat: — Nu-i faceți injecții? — Nu sunt necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Ah, știu ce e! strigă el, brusc. S-a întors spre mine. Am înțeles care e cauza temperaturii. S-a infiltrat ceva în plămânul stâng. Nu te îngrijora. Va mai avea febră, o vreme, dar nu e cazul să vă alarmați. Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un fir de pai. După ce-a plecat doctorul, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
categoric și erau aproape identice: două organe mari, cărnoase, încovoiate ca niște trompe, care se deosebeau de orice alt nas din familie cu excepția, evidentă, a scumpului stră-străbunic Zozo, al cărui nas, bulbucându-se dintr-un vechi și timpuriu dagherotip, mă alarmase considerabil în copilărie. (Apropo de nas, Seymour, care, trebuie să spun, nu făcea niciodată glume anatomice, m-a surprins odată cu întrebarea dacă nasurile noastre - al lui, al meu, al stră-străbunicului Zozo - nu pun aceeași dilemă nocturnă ca și unele bărbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
receptorul întins spre el de tehniciană. Alo, alo! Doamna Marcu? întreabă el, auzind o voce de femeie în telefon. Vlad la telefon, vorbesc de la uzină se precipită, făcînd o grimasă de durere din cauza umărului lovit. N-aș vrea să vă alarmez, dar cursa rapidă cu care a plecat Sorina stă de ieri la Sălcii. A plecat deja autofreza, acuși vine cursa..., eu și Sorina o să vă dăm telefon imediat ce sosește... Alo! se aude vocea femeii în telefon. Nu sînteți doamna Marcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se mai căsătoresc. Am luat un scaun cu spătar de lângă perete, l-am pus în mijlocul covorului și m-am așezat cu fața la ei. — Ei, care-i treaba, prieteni? Antonia dădu din cap și se întoarse pe jumătate. Am început să mă alarmez. — Să-i spunem? întrebă Palmer. Fără să se uite la mine, Antonia răspunse: — Sigur că da. Palmer mă privi drept în față, cu răceală. — Martin, am aflat despre Georgie Hands, spuse el. Vorbele lui m-au găsit total nepregătit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să-l „achiziționeze“? Tom ținea, în chip indiscret, să facă mare caz de prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și, totodată, un tip dificil. Certitudinea lui că între ei se va lega o prietenie afectuoasă îl alarma pe Emma, iar capacitatea lui Tom de a se simți fericit îl uluia. De Crăciun, Tom l-a surprins pe Eumma dăruindu-i o carte (Poemele lui Marvell.) Emma s-a grăbit să răspundă, dăruindu-i lui Tom un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
obicei când o vedea pe Pearl. Ruby era total fascinată de noile ei relații cu Alex. Cel puțin rolul ei era cu totul nou. Alex nu știa totul. Ruby nu făcuse încă nici o mișcare De fapt, ea era mult mai alarmată de noua ei stare de spirit decât era Alex. Simțea că ceva foarte vechi, un lucru despre care nu se întrebase niciodată, ieșise din viața ei. Era bine că se întâmplase așa? Ruby își dădea seama de propria-i putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar părea dilatată de o satisfacție profundă sau poate că de o pace lăuntrică. Ar fi putut să fie fața unui om care moștenise un milion sau a celui care, după o lungă asceză, dobândise iluminarea. Era expresia care-l alarmase pe Tom cu prilejul „Curții Marțiale a Familiei“ și în seara întâlnirii de la Diane, când George îl dăduse afară atât de calm, aproape distrat. George străbătu coridorul cu un pas afectat, ca și cum s-ar fi știut urmărit (ceea ce nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la mijloc. Era tot vară, cald, Silică intrase în sevraj și umbla cu-o cipilică roz și cu niște pantaloni spielhosen, sparți în cur, pentru ventilație. Șșșt...! Taci! Tăceți! Amândoi! Cine-i acolo, la colțul Filarmonicii? La intrarea artiștilor? se alarmează Dan. E... Manu Mircea. Indianu'! Curistu'! Nosferatu'! Caută clienți! îi răspunde Fratele. Cel pomenit de Avocat, zis și Napoleon Bucevski, Spărgătorul de Buci, alias Elton John, reîntruparea lui Bucifal, poponarul oficial al elitelor intelectuale orășenești, profilat diform pe peretele așezământului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de energic, adunându-și toate rezervele sale avocațiale de confiență, de gravitate și de convingere. Nenea Sandu are perfectă dreptate. Nu este nimic, dar absolut nimic periculos în coș, nici un fel de bombă. Nici poveste! Doar că Boss s-a alarmat, fiindcă nu a vrut ca să i se umble cu forța, acolo. O să vă arătăm îndată, ceea ce este înăuntru. Vă promit solemn, vă jur, că nici unul dintre noi nu dorește ca să se petreacă vreo nenorocire! Vă rog din suflet, să stăm
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Da' n-au pompat formol în el, la prosectură? Nu l-au îmbălsămat? întreabă Fratele, uimindu-se. Că de mirosit, nu prea-mi miroase... Să nu ne pască vreo contaminare, domnule, dacă punem mâna, vreo boleșniță, ceva, de la cadavru? se alarmează Buletin. Hai sictir, bă, bulangiule! îl flituiește Cezărel. Muiercea! Să fi fost în locu' lu' Luci', io nu te-aș fi poftit, în veci, pe tine, papă-lapte, la priveghiu' și la mormântu' meu! Bâz-bâz-bâz! Paraditule! Ești olog la cap! Încetați
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conduceau la al doilea, la al treilea și la cel de-al patrulea etaj, iar în jos se suprapuneau trei subsoluri succesive: un total de șapte etaje formate din cabine de examen pentru candidații individuali. ― Juggernaut!1 ― strigaseră în cor alarmați cei emotivi, atunci când demarase construcția. ― Nici vorbă răspunseseră constructorii; nu-i o mașină distrugătoare, ci un creier mecanic imobil, dotat cu funcții creatoare și cu însușirea de a se autodizolva, în cadrul unor limite sănătoase. În numai trei ani oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
moartea lor. Nimic nu era mai important decât dezvăluirea secretelor acestui creier. Gosseyn murmură detaliile planului său. Prescott va suna la ușă și se va prezenta drept venusian. Fără îndoială că, înainte de a-l lăsa să intre, dr. Kair va alarma grupul de proiecție și-și va anunța vecinii. Dar asta n-avea vreo importanță. Utilizarea pulberii va fi suficientă în caz de nevoie. ― De câtă pulbere este nevoie? ― întrebă Gosseyn. ― Foarte puțină ― o capsulă. La palat, am introdus 8 în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
un balconaș. Doamna Fioravanti Își răscoli poșeta În căutarea cheilor. Scoase din ea o legătură voluminoasă, ce părea să cântărească măcar un kilogram, se concentră căutând cheia potrivită, pe care o introduse apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un vas chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rău. A fost un fel de ușurare, trebuie să recunosc, când am aflat, câteva clipe mai târziu, că Polly dispăruse. Am sunat imediat înapoi. — Oh, Barbara, a zis Sheba când a ajuns la telefon. Îmi pare rău că te-am alarmat. Polly a fost găsită. Prostuța de ea fugise la bunica ei. Zbor mâine în Scoția s-o aduc. Se ducea singură, spunea. Richard rămânea la Londra să aibă grijă de Ben. Am întrebat-o dacă ar vrea s-o însoțesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trage de el, dar e inert și cîntărește o mie de kile, rîde Înfundat, Întins pe jos, În beznă. Vlad Îl lasă acolo, e și el amețit, se gîndește că ajunge sus la adăpostul din punctul de observare, fără să alarmeze dormitoarele, și o să trimită pe cineva să-l ia pe răcanul matol. O socoteală de om beat. Pentru că e evident că pierde drumul, iar ninsoarea Îi acoperă urmele aproape instantaneu. Efortul dă drumul la alcool În sînge și În curînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cristo, iar domnul Pavel răsfoia pentru nu se știe a câta oară, cu nedumerire, noile ziare, apărute acum după război. Urmele secetei de peste an și ale războiului se resimțeau încă, dar domnul Pavel, care avea experiența primului război, nu se alarma, spunea că e firesc, „că un război nu e o jucărie, dar trece”. Era înalt, părea deșirat, robustețea firii lui sufletești îi ținea trează încrederea în el. Îi părea rău că era pensionar, ar fi vrut să lucreze și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
orașul nostru au apărut OZN-uri? Nu e adevărat. E un secret militar, Îl anunță Christina. Să nu mai spui la nimeni asemenea prostii. Tot orașul vorbește, o contrazise Thomas. Autoritățile au anunțat un plan de măsuri. — Ce măsuri? se alarmă Christina. Ah, și cînd mă gîndesc că Vic mi-a interzis să dau vreo știre despre asta la radio!... Mă duc chiar acum să-l Întreb de ce se poartă atît de urît cu mine. Dar Vic apăru din proprie inițiativă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că fereastra nu era bine Închisă, se ridică să o Închidă. Abia atunci văzu capătul cearșafului Înnodat pe țeava caloriferului. Scoase un scurt țipăt și Își duse repede palma la gură, Înăbușindu-l. — Ce e, ce s-a Întîmplat ? se alarmă Pablo — A fugit, a evadat ! strigă Agneta și, repetînd aceste cuvinte, o luă la fugă către capătul holului, unde cei doi soldați care asigurau paza lui Iuffo jucau table. Ei săriră Îndată de pe scaune, Își luară armele și se repeziră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cineva despre tine!... E Como! șopti către Marychka. Apoi, din nou cu voce tare: CÎnd vii la noi? Kiki abia așteaptă să te vadă. — Păi... nu prea curînd, răspunse Como. Am cîteva afaceri de rezolvat pe aici. — Ce afaceri? se alarmă Christina. Nu cumva ai făcut vreun Împrumut la bancă? — Nu te speria, e vorba de o afacere matrimonială. Am găsit o persoană drăguță, româncă, are aproape douăzeci și unu de ani, fără copii... O cheamă Vioryka! Tati, dar e prea tînără pentru
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
viața pe Terra. Asteroidul se Îndrepta vertiginos spre planeta noastră, iar astronomii americani calculaseră că cele două corpuri cerești ar putea intra În coliziune În anul 2023, sau chiar mai devreme. În alte condiții, această din urmă știre ar fi alarmat-o pe Christina și i-ar fi mobilizat Întreaga energie, determinînd-o la tot felul de inițiative nesăbuite pentru a evita, combate sau preveni, atît cît era omenește cu putință, catastrofa aparent inevitabilă anunțată de savanții americani. Dar luni dimineață, după ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]