737 matches
-
când am văzut că mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și răscoaptă, cu cârlionți pe frunte, cu nasul în vânt (nasul clasic al crâșmăriței amoroase din toate nuvelele indigene), cu o alunică asasină, naturală ori meșteșugită de ea, de strajă lângă narea stângă, cu o umbră fină de cotleți 1 albăstrui lângă urechile cu cercei roșii, am înțeles că avea în adevăr nevoie de toată forța suspinelor ei ca să poată zdrobi un piept atât de oceanic, care lupta triumfător pentru întîietate cu alte farmece ale persoanei ei. 1 Aici: șuvițe de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sloată. Nemișcată, pluti o clipă de tăcere iar ninsoarea căzu. Pe gârlă, în perdeaua ei de plopi, apăru o moară. Hâțânându-se pe furci, moara uruia, zvârlind pe sub streșini suluri de fum. De după trunchiurile albe ale plopilor, în pâcla albăstruie, bătea ca o părere soarele. Lumina încă era astupată de nouri. După un timp, întreg, ieși totuși și soarele, lăsând pe vioriul vălurit al omătului o strălucire orbitoare. Lângă moară, la sănii, animalele începeau să se dezmorțească. Obosit de lumină
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de vociferări : acolo copiii jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
minute pe valuri și marinarii se aplecau și regurgitau tocana de vită și cartofii piure din fulgi de la masa de seară pe podeaua ondulată de metal. Lucrul acesta nu stârnea nici un comentariu. Voma, care la lumina lunii avea o culoare albăstruie stranie, vălurea la rândul ei, plescăind Înainte și Înapoi peste bocancii tuturor. Milton se uita În sus, Încercând să ia o gură de aer curat. Barca se apleca și se legăna. Aluneca pe valuri și se prăbușea, zguduindu-și carena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O chema Clementine Stark. Nu era albinoasă, ci doar foarte palidă și alergică la lucruri greu de evitat (iarba, praful din casă). Tatăl ei era pe cale să facă un infarct, și amintirile mele de acum despre ea au o nuanță albăstruie, de ghinion, care pe atunci Încă nu se abătuse asupra ei. Stătea În picioarele goale prin jungla de buruieni care crescuse Între casele noastre. Pielea tocmai Începea să-i reacționeze la iarba tăiată, care se lipise de minge, iar umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cuvintele nu-mi spuneau nimic, sau aproape nimic le simțeam greutatea, brazda pe care o lăsau În aerul timpului. Tessie se Închină, gândindu-se la Capitolul Unsprezece. Mai Întâi părintele Mike o luă prin partea stângă a bisericii. În valuri albăstrui, tămâia se rostogolea peste capetele adunate, Întunecând luminile circulare ale candelabrului. Agrava starea plămânilor văduvei. Estompa strălucirea de la costumele verilor mei. Când m-a Învăluit și pe mine În pătura ei de gheață uscată, am tras-o În piept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un pat, pe Domnița Bălașa. Pe cât de auster era interiorul, pe atât de gongoric balconul de fier forjat, cu inflorescențe Jugendstil, cu hâde mascaroane împletite-ntre ele. În amurgul roșu ca flacăra, ieșeam la aer pe balcon și priveam cupolele albăstrui ale orașului. Abia atunci, în Facultate, m-am familiarizat cu Centrul, de parcă aș fi trăit până atunci sub pământ, ca larvă în copilărie, pupă în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
decent cheița și să se bucure de minutul de țopăială. Copiii răi stricau jucăriile ca să vadă ce au înăuntru. Iar înăuntrul era același, indiferent dacă jucăria de tablă fusese o buburuză, o găină sau o broscuță. Același arc de oțel albăstrui, rotit forțat în spirală, același tambur greu de metal, aceleași vreo cinci-șase rotițe dințate mai mari sau mai mici, din metal galben. Toate prinse între patru plăcuțe perforate, cu care mă luptam chiar mai mult decât cu carcasele. Roșu de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei locativ ? Să mori de rîs, nu alta. Asupra spațiului meu locativ ! Pentru că, peste tot În jurul ei, oriunde se uita, se aflau cărți. De la podea la tavan, de-a lungul fiecărui perete, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
doi peri în 13 coadă, intrau în crăpături și pe sub plăcile de tencuială. Stăteam câte o jumătate de oră în locurile acelea vuitoare și înspăimîntător de singure. Scriam ceva, cu o bucățică de cretă sau de cărămidă, pe un zid albăstrui. Mă întorceam acasă seara, privind cum se conturează vreun balcon minuscul, negru ca smoala, pe un cer de flacără roșu-ntunecată. Era toată viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-n față, încuiate amândouă, despărțite de întinderi de pă-mînt bătătorit. întîlneam câteodată bicicliști cu băștile înfundate până la sprâncene și care pedalau egal și continuu. Cum ieșeam din localități, de-o parte și de cealaltă se-ntindea iar câmpia, cu dealuri albăstrui în depărtare, cu silozuri și castele de apă din loc în loc. Depășeam căruțe trase de cai murdari, pline cu bidoane și sticle goale. Pe capră, țiganul dormea sub pălărie, cu hățurile atîrnîndu-i într-o mână arsă de soare și moale
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
față-n față pe paturi, trăncănind și râzând, câte o fată făcîndu-și unghiile, puștii bătîndu-se cu perne... Din tavane ningea tencuiala umflată și cojită, tocurile ușilor aveau nenumărate înțepături, prin care se vedea lemnul putred. Aerul, în conac, părea întotdeauna albăstrui ca un fum de țigară. Eram absolut singur, un nechemat, un strigoi. Ca să mai pot respira 101 , în monstruoasa mea nefericire, o clipă și încă o clipă, făceam un efort care altuia i-ar fi fost suficient ca să scrie o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de amintirea cu neputință de localizat, m-am ridicat și am apăsat clanța primei uși. Dar ușa nu s-a deschis, pentru că - atunci am observat - un lacăt moale, de carne, obscen, pulsând de o evidentă viață, un lacăt cu vinișoare albăstrui și purpurii, cu pliuri de piele, atârna puțin deasupra clanței, ținând împreună două inele de metal. Pe toate ușile atârnau asemenea lacăte brune-gălbui, până în capătul înfundat în umbră, invizibil, al culoarului. Când l-am atins cu vârful degetului, lacătul și-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
au deschis și m-au îmbrățișat. Am lăsat valiza în hol, le-am povestit distrat "cum a fost în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Vreo sută în lungime, și cam șaptezeci de picioare în lățime de spațiu complet gol. Nu se vedea nici un fel de aparatură. Nici mese. Nici scaune. Nici echipament. Podeaua nu părea să fie tot de sticlă, dar avea o tentă albăstruie și era decorată cu niște motive complicate, care se tot repetau. Aspectul acesta de deșert al încăperii unde fusese adus îi provocă o oarecare surpriză. Dar se părea că nu e nimic de făcut decât să aștepte să i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
întoarse capul, ușa de la dormitor tocmai se deschidea și imediat își făcu apariția mama împăratului. Avu ocazia să-și de-a seama imediat de ce apăruse cu atâta întârziere. Se îmbrăcase cu o rochie vaporoasă, și aspectul general era de văluri albăstrui. Înainte ca Gosseyn Trei să aibă timp să examineze cu atenție noua ei îmbrăcăminte, femeia zise: - L-am chemat pe Breemeg. Te va duce înapoi în Polomar-ul tău. Se părea că venise momentul pentru unui adevăr însă numai unui început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
deodată, silueta cerșetorului cu pistolul la tâmplă se descompuse în câteva pete galbene și verzui-fosforescente. Grundul peretelui alb din spatele lui se reliefa enorm: vedeam fiecare crestătură și fiecare bobiță de var, îngroșate ca pielea de pe fața unui bătrân, lăsând urme albăstrui pe perete. Brusc, în pivniță începu să miroasă a mosc și transpirație. Omul de pe ladă, cu ochii strânși și gura strâmbată ca și când ar fi simțit un gust oribil, apăsă violent pe trăgaci. Zâmbi apoi naiv și năucit. Micul declic al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sardele în jurul cărora stăteau acționarii de altădată. Halbe de cristal imitau aspectul barbar al celor de sticlă ieftină, până la nuanța lor verzuie și ciobiturile artificiale. Filtre mohorâte împrăștiau o lumină morbidă, de faclă de seu, amestecată cu valurile de fum albăstrui, ca al trabucurilor de altădată, dar acum parfumat cu mosc și trezind un sentiment delicat, nostalgic. Pe scena din fața sălii se afla o cutie adevărată de portocale, adusă din port și plină de inscripțiile unei firme arabe. În sală, atrași
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un loc și lipit grosolan cu ipsos. Folosise drept cremă de ras pasta parfumată, albăstruie, dintr-un spray unguresc, unul dintre cele două-trei tuburi policrome de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și câteva lame de ras uzate, aruncate într-o băltoacă și care ruginiseră, lipindu-se între ele. Apa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nesperat ca el să aibă o soră. Deschise primul sertar și în cameră se răspândi un miros de pudre și alifii. Scoase deocamdată trusa chinezească de farduri care cuprindea, în cutia plată, sub un strat de burete, acum mânji cu albăstrui și pembe, o coloană de rujuri de diferite nuanțe, rujuri îmbinate unele în altele, câteva ovaluri cu fard de pleoape, dispuse simetric, acum unele aproape consumate iar altele neatinse, un bețișor de plastic având la capăt o bucățică de burete
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de doi metri care crease legenda inorogului, diavolul de mare, rombic, de patru metri pe diagonală, ca un zmeu de piele neagră, neîncăpînd în vitrine, erau așezați deasupra lor. Iar înăuntru, în zeci de cilindri de sticlă, putrezeau în zeamă albăstruie pești palizi, cu ochi bulbucați: peștele-balon, peștele-arici, peștele-lună, rândunicile de mare cu aripi ca ale păsărilor, roșcate, cu striații portocalii. Salomîzdrele și broaștele, de la brotăcel până la râioasele cu ochi omenești și la marea broască neagră de Titicaca, cântărind un kilogram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de demnitate, a unei bisericuțe. La orizont, ieșind dintre case ca un înotător dintre valuri, zăream statuia dorobanțului de la Rond, înspăimîntătoare. Văzusem la cinema filmul Godzila, despre un monstru imens care distrugea un oraș. Așa arăta și statuia soldatului, acum albăstruie din cauza depărtării. Privind în direcția opusă, vedeam câmpul, arătura întinsă până la o lizieră de copaci, dincolo de care se ițea altă turlă de biserică, lucind în soare. Cu toate astea, până în comuna Dudești, câmpul nu era cu totul lipsit de interes
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu formele ei ca trase cu florarul) îi croise toată garderoba și-o înțolea și desțolea exact ca pe o păpușă, fantezist, cu pliscuri și volănașe, în rochițe de voal roz, de cașmiruri înflorate, de satin de plapumă cu ape albăstrui. Mânuțele ei neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până am putut să scoatem scândură și-am dat de un tunel cu trepte care coborau în adâncul pământului. Un abur răcoros, exhalat de borta aceea, ne suflă părul spre cer. Jos, foarte adânc, se vedea o dâră de lumină albăstruie. Toate am fost de acord că regina trebuia să coboare prima. Asta pentru că muream de frică. Balena era însă așa de greoaie în reacții, încît bănuiesc că ei i s-a făcut teamă abia mai târziu, către seară. Acum se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]