596 matches
-
nici pe T. n-o pot ține ore-n șir cu mine, e și tare frig. Mă mulțumesc cu gîndul că totuși e un an în care-mi pot permite și brambureală, după reușita la facultate și manuscrisul premiat de ALBATROS. À propos, i-am scris domnului D.R. (Dumitru Radu Popescu n. red.) să întrebe domnia sa de ce e o așa mare vină să fii scriitor tînăr, de ce să semene apariția unei cărți cu o bătaie de joc prin ținere infinită la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
mai comunic de un timp, după certuri cu totul dizgrațioase. Știu c-am ajuns tare irascibil, dar poate că toate motivele vin din exagerata-mi solitudine. Sînt destul de contrariat după ce Raveca mi-a spus că a apărut planul editorial al ALBATROS-ului pe 1983 și că n-aș fi trecut acolo. Pe contract, termenul limită de editare e anul 1983, decembrie. Chiar și acum sînt plin de silă gîndindu-mă la imensa vină de a fi scriitor tînăr. Dar cînd dracu' or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cap?! De-ar ține-o tot așa! Am primit epistola ta din 29 septembrie dar am fost așa de împrăștiat și amărît, încît parcă n-am mai avut timp decît de plînsul meu. Am fost și pînă la București, la ALBATROS, ca să dau forma clară a manuscrisului. Sigur că nu e cum l-aș fi vrut eu, tot cerîndu-mi-se să scot anumite texte. E atît de dulce această Gabriela Negreanu! Dar mai zile trecute, la telefon, mi-a spus prea politicos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
scris o scrisoare, e drept, dar era altceva dacă mă duceam să vorbesc cu el la editură. 1986 mi se pare prea departe de viața mea de acum! Am trecut numai pe la George Stanca, de fapt ne-am întîlnit la ALBATROS. Mă bucur mult și sincer, ca întotdeauna, pentru toate bucuriile tale. Deci și pentru noua ta carte! Nu mă îndoiesc că e minunată! Mie mi-a plăcut întotdeauna ceea ce faci tu în poezie. Poate și fiindcă nu semeni cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sindromul de cui", adică moartea. Iartă-mă că-ți spun toate aceste mizerii care te-ar mîhni chiar și dacă ți-aș fi doar un simplu cunoscut! Dar asta-i, dragul meu! Nu, nu voi fi fericit că apar la ALBATROS! M. Sântimbreanu mi-a trimis o epistolă dizgrațioasă de la înălțimea funcției sale, desolidarizîndu-se de actualul meu manuscris (dar nu eu am adus manuscrisul în halul acesta!) și spunîndu-mi că vor tipări cartea mea din motive... juridice, și nu din alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
sînt la Iași (pe 16 și 20 am cele două examene!). Dar mai e pînă atunci! Poate că n-ar trebui să plouă în fiecare zi! George Bălăiță mi-a promis că voi fi în planul lor pe '86! La ALBATROS? Se mai aștepta încă o ștampilă, cartea mai era pe la cei de la Consiliul Culturii (ei și madame Bovary!). Parc-ar fi dictatură! Nici nu știu ce să mai zic după atîta tevatură!? Gabriela N. (Negreanu n. red.), dulce femeie, prefăcătorie emotivă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
prea trist" în tot ceea ce scriu. Evident, Trăiască veselia! Dar ce-or fi crezînd deștepții aceia că structura interioară a unui poet poate fi hotărîtă oficial?! Mi s-a mai spus că acum totul depinde de "instructorul" de acum al ALBATROS-ului, un anume Liviu Călin (a scris și acesta quelques mucegaiuri!), că i se va propune o "lectură amicală", că s-au gîndit să mă "transfere în altă poziție", asta însemnînd CARTEA ROM. Este absolut penibil! Dar îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
îmbrățișez cu toată dragostea frăției! Aurel Borca, 15 noiembrie 1984 Dragul meu Lucian, M-am întors de la București! Cu CARTEA! Mă dusesem la Bălăiță (George n. red.), cu un manuscris. Și mi s-a spus că a apărut cartea la ALBATROS. Sînt mulțumit! Am scăpat de un plîns. Mă săturasem de așteptat! Îmi place așa cum arată! În ciuda greșelilor de tipar, în ciuda acelor versuri omise (pe care e rescriu numai pe exemplarele pentru scriitori, ceilalți oricum nu și-ar da seama de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cuvântarea ministrului Economiei Naționale, iahtul „Luceafărul” și celelalte nave revin în port. Regele se îmbarcă pe o șalupă de salvare și vizitează postul Salvamar și docul plutitor. Are loc apoi botezul motonavei „Transilvania” și a șalupelor de salvare „Pescărușul” și „Albatrosul”. Se oferă invitaților o gustare pe motonava „Transilvania”. Joi, 15 septembrie. Începe anul școlar 1938-1939, cu excepția județelor Iași și Mureș, unde se amână până la 1 octombrie din cauza epidemiilor. Nici clasa voievodului Mihai nu începe acum cursurile școlare, poate pentru că unii
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
dau bine seama... Într-adevăr, am fost director la Editura Albatros până la data memorabilă de 7 ianuarie 1986. Desfacerea contractului de muncă a fost "cadoul" pentru ziua mea de naștere. Aceasta, după 12 ani în care, ca și corăbiile genoveze, Albatrosul se putea lăuda: Fluctuat nec mergitur. Amintiri? Prea multe, din păcate, consemnate toate la zi și "la cald", în cele 120 de carnete-manuscrise care îmi căptușesc un raft în biblioteca de acasă. Se află, acolo, în note de confesional, tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în ipostaza faimoasă a albatrosului baudelairean, aceea de captiv al unor matrozi beți care-și bat joc de el. Spunea părintele Baștovoi că în literatura română prea mulți poeți scriu atât de încâlcit, egali între ei, de parcă ar vorbi cu toții cu capul sub apă. Crezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un televizor"! Transportat la Finca, pe șosea, Pilar avea să fie restaurant în mai multe rânduri în Cuba, ultima oară în 2008. Este plasat lângă piscină, arată bine, dar la ultima vizita privindu-l mi-a venit în gând poezia "Albatrosul ucis" neînconjurat de valuri, fără Papa și Gregorine pe punte, Pilar părea un bătrân lup de mare scos la pensie! Fidel Castro i-a permis lui Mary să ia tot ce dorește de la Finca. A luat o parte din manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
face accesibil doar unui grup restrâns de “conprofesioniști”; pentru restul lumii el e, de obicei, inaccesibil. Pus În situația de a comunica unui grup mai mare, În care majoritatea are firesc alte preocupări decât ale lui, el se simte ca albatrosul lui Baudelaire. Și totuși, uneori el trebuie să riște. Când? Atunci când societatea din care face parte este pusă În fața unei situații de excepție, fără a fi pregătită să-i facă față. Ca acum, când problemele de protecție a mediului Încep
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-mi nesocotească preocupările și convingerile provocând o catastrofă ecologică printre vrăbiile din balcon și o mulțime de mezalianțe cu siamezele din cartier. Spre deosebire de mine care, blond fiind, deci bogat doar În feomelanină (nu În bani), risc să rămân În postura albatrosului lui Baudelaire. În paranteză fie spus, mai am o șansă: aceea de a mă bronza; dar despre asta, altă dată. Nu pot Încheia decât parafrazând pe simpaticul meu concurent la emisiune, prieten al liliecilor, domnul profesor Valenciuc: nu prigoniți pisicile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
de față. După ce o parcurgi vei fi aceeași ființă unduindă, căci nu te vei dezice de Pascal, dar sigur te vei undui altfel, după regulile unor alte alchimii culturale. Vei vedea cu alți ochi firul de iarbă al lui Whitman, albatrosul lui Baudelaire și lebăda lui Mallarmé, căci ai călătorit în Thelema, școala ideală a fratelui Ioan, pe care o recomandă tuturor Rabelais și ai înțeles că ecuația lui Comenius, "să învețe toți, despre toate, cu totul", ți se potrivește. Ai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
au fost date pe post, mia fost povestit de curând episodul cu Mircea Cărtărescu. Cărtărescu a fost invitat cam acum un an la Profesioniștii și prima în trebare pe care ia puso Eugenia Vodă a fost: „Cum e să fii albatrosul poeziei românești?“ Omul a tușit încurcat și a spus că nu poate să răspundă la o astfel de întrebare, pentru că el nu se simte un albatros, cu atât mai mult al poeziei românești; și că, de altfel, lui nici nu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în trebare pe care ia puso Eugenia Vodă a fost: „Cum e să fii albatrosul poeziei românești?“ Omul a tușit încurcat și a spus că nu poate să răspundă la o astfel de întrebare, pentru că el nu se simte un albatros, cu atât mai mult al poeziei românești; și că, de altfel, lui nici nu i prea plac păsările, decât cel mult în farfurie. A fost mo mentul când Eugenia Vodă lea spus ope ra torilor „tăiați“, iar invitatului că trebuie
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
când Eugenia Vodă lea spus ope ra torilor „tăiați“, iar invitatului că trebuie să răspundă la întrebarea aceea, întrucât cu acea întrebare trebuie să înceapă emisiunea. Prin urmare, o luăm de la început. Motor. „Domnule Mircea Cărtărescu, cum e să fii albatrosul poeziei românești?“ La care domnul Mircea Cărtărescu sa ridicat politicos de pe scaun și sa dus săși vadă de treburile lui, departe de țipetele păsărilor marine. De data aceasta, nu el a fost victima colaterală, ci Eugenia Vodă. Dar, cum emisiu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de regulă într-un jurnal intim pe care, cu excepția unor însemnări ocazionale, mă îndoiesc că poetul l-ar fi ținut: manuscrisele îi erau periodic controlate de securitate. Cu atât mai violent i-a devenit dezgustul, el intuindu-și un sfârșit („Albatrosul ucis”) pe care, în chip cu totul zguduitor, a trebuit săl constate singur în ultima poezie pe care a dictat-o pe patul de spital. Pasărea cu clonț de rubin S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat, Nu mai
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
care spune că drumul spre Infern este pavat cu bune intenții. Exagerarea concepțiilor egalitariste poate duce, uneori, la anihilarea încă din faza inițială a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii. Cap. II - Copilul cu dizabilități - ce este diferit? Motto: ALBATROSUL Charles Baudelaire Adesea marinarii, voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatroși Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
duce, uneori, la anihilarea încă din faza inițială a personalităților și, deci, la întreruperea progresului omenirii. Cap. II - Copilul cu dizabilități - ce este diferit? Motto: ALBATROSUL Charles Baudelaire Adesea marinarii, voind să se desfete, Atrag pe punți în cursă gigantici albatroși Ce însoțesc corăbii, în legănate cete, Pe-abisuri îmblânzite prin jertfe de matrozi. Dar cum se văd pe scânduri, stăpânitorii slăvii Devin ne-ndemânatici și înduioșător își poartă vastele-aripi târâș pe puntea năvii Ca vâsle ostenite pe laturile lor. Fochistu-i
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
1968; Melos, Iași, 1970; Cartea mea de lut, București, 1971; Manuscrisul de la Marrakech, Iași, 1972; Poezii și poeme, pref. Constantin Ciopraga, Iași, 1974; Elipse orfice, București, 1976; Cosmograme, Iași, 1977; Arpegii moderne, Iași, 1980; Negru și verde, Iași, 1980; Țara albatroșilor, București, 1982; Lebede albe, Iași, 1983; Anabasis, București, 1985; Stalactite în alabastru, Iași, 1986; Pașii licornului, Iași, 1989. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Lebede negre”, ALA, 1938, 907; J. L. [G. Călinescu], Un limbaj pur, JL, 1939, 50; Călinescu, Ist. lit.
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
I. Sîrbu, Însemne lirice, CRC, 1978, 18; Al. Dima, Nicolae Țațomir și „cosmicizarea” lirică, CRC, 1978, 29; Ioan Holban, Suflete viscolite, CRC, 1980, 12; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 182-190; Lit. rom. cont., I, 195-196; Dan Mănucă, „Țara albatroșilor”, „Flacăra Iașului”, 1982, 11 086; N. Barbu, Rigoare temperată de tandrețe, RL, 1984, 7; Tașcu, Poezia, 289-294; Al. I. Friduș, Nicolae Țațomir - 75, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Farmecul și vizionarismul poeziei, CRC, 1989, 5; Virgil Cuțitaru, Magia cuvântului, CRC
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
și mai demni pătrundem în zare, / vechi inerții aruncăm peste bord, / viitorul ne-așteaptă cu pîine și sare, // Furtuni de prova navei se sparg, / drumul îi greu dar nu stăm o clipă; / veghează un steag în vîrf de catarg / un albatros cu roșie aripă. // Stau la prova timpului meu / în cartea de bord cîte-un vers însemnînd / sub steagul ce-ndeamnă mereu: Tovarăși, se vede pămînt! Se vede pămînt!” Odată curiozitatea trezită, aștept și restul broșurilor. *„Bunica” ne-a condus pînă la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a lui Czesław Miłosz către redacție. Autorul se plângea de o recenzie la volumul său, Collected Poems, În care fusese prezentat ca obsedat de evenimente istorice. Poetul sublinia că, dimpotrivă, lupta sa În exil se concentrase În „eliberarea de acești albatroși morți”. Conștient de aviditatea cu care occidentalii urmăresc „spasmele schimbărilor istorice violente”, Miłosz afirma, În calitatea sa de „nativ al regiunilor cețoase ale Estului”, că - precum locuitorii acelor ținuturi - el percepe Istoria drept un blestem și preferă a restaura literaturii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]