484 matches
-
portretului ideal", întrezărit la prima lor întâlnire în rama unui tablou al lui Palma Vecchio. Asupra acestui "tablou", pe care și Eminescu îl admira, i se opriseră și ei ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie; se distinge rețeaua fină a vinișoarelor de pe gât și spate; fruntea boltită și mai ales ochii de un albastru întunecat clipesc în umbra genelor lungi". După cum remarcăm, artistul izbutise să însuflețească imaginea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
grown șo vile, unui crai bătrîn: o mică scînteie, și tot restul corpului, înghețat. Priviți, vine un foc umblător. EDGAR: Asta-i necuratul Flibbertigibbet; el pornește cînd se-acoperă focurile și umblă pînă la primul cîntat de cocos; el dă albeața-n ochi, îi închiorchiosează, și face buza de iepure; da mălură-n grîu și chinuie biată creatură a pămîntului. Sîn Withold cîmpul de trei ori a parcurs; Coșmaru-ntîlni și-ai lui spiriduși; I-a poruncit să intre-n pămînt Și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
culcată pieziș pe spate, aidoma unui rechin care mușcă, îi apuca încet și sigur prova între fălcile-i desfăcute, falca de jos, îngustă și lungă, descriind un cerc în văzduh. Unul din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
s-a transmis în aceste limbi romanice cu altă semnificație: fr. aube, it., sp. alba înseamnă „zori“ (l-am păstrat și noi cu acest sens, în expresia intră alba în sat „apar zorile“). În latină, exista construcția album in oculo „albeață“, care se regăsește în rom. albul ochilor (cf. și port. alvo de olho), iar sensul din album ovi „albul oului“ apare în rom. albuș. Sensul lui albe „haine albe, lenjerie“ din aromână exista, de asemenea, în latină (apare și la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de asemenea, în latină (apare și la Ovidiu). În română, alb nu este un cuvânt izolat; are o bogată familie de derivate, dintre care unele sunt moștenite din latină: (a) albi < lat. *albire (care avea în latina clasică forma albescere), albeață < lat. *albitia, alboare „lumină difuză, licărire“ < lat. alborem. Dar și searbăd „palid“ vine din lat. exalbidus „albicios“ (nu trebuie confundat cu sarbăd „(despre lapte) acrit“). Unii consideră că și abur ar proveni din lat. albulus „alb ca spuma“, acesta fiind
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și cu același sens) nu este întâmplător. Ținând seama de cele două criterii menționate, putem aprecia că trebuie considerate „dubioase“ numai derivatele ale căror etimoane nu sunt atestate în latină și sunt slab reprezentate în lumea romanică, de felul rom. albeață < lat. *albitia, rom. păduros < lat. *paludosus, care sunt mai curând formate pe terenul limbii române decât moștenite din latină. Printre derivatele neatestate în latină și prezente numai în română, există unele care se găsesc atât în dacoromână, cât și în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
gropiță viguroasă accentua linia bărbiei, precum retușul final făcut de sculptor cu degetul mare; obrajii, rași cu grijă, contrastau prin culoarea lor albăstruie, catifelată de pudra de orez, cu nuanțele roșiatice ale pomeților; gâtul, de-o eleganță și de-o albeață feminine, se Înălța liber din gulerul răsfrânt al cămășii prinse cu o cravată Îngustă de mătase indiană În pătrățele. Purta un palton din stofă neagră, lucioasă și strălucitoare, un palton de culoarea alunei, ciorapi albi și pantofi lăcuiți, totul foarte
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să țeși din nou/ jocuri fără plasă/ sub cupola bordeiului sud-dunărean!?” (Embargou). În Nastratinul colectiv și Vampirul vegetarian, un soi de portret al demonului meschin al zilelor noastre, În care se tot umfla, carnavalesc, „falca necesității imediate”: „Sta chircit În albeața ochiului/ și nu visa decât la următorul imperiu/ de noapte. Își demitizase secundă după secundă,/ credea doar În falca necesității imediate/ și a vanităților de mătrăgună/ dimineața, la prânz și la cină. Trăia fără nici o bătaie de inimă. Uitase să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Își văzuse, pentru prima dată, tatăl transformat Într-un condor, „o pasăre uriașă cu gâtul golaș, cu capul Încrețit și plin de umflături... un ascet slăbănog, un lama budist... În poziția monumentală a străvechilor divinități egiptene, cu ochii acoperiți de albeața ce și-o trecea dintr-o parte a ochiului peste pupile, pentru a se Închide În contemplarea gravei sale solitudini”, tot așa și „fascinația repulsiei” față de... gândaci, În fața căreia „incorigibilul artist al improvizației” sucombase, În cele din urmă, simulând „ceremonialul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]