1,678 matches
-
întregime și cu deosebită atenție (De studiis et lectione librorum, 1597) (35). Aceste împrumuturi din zona bucătăriei în cea a bibliotecii, precum și exemplele mito-literare de bibliofagie nu sunt deloc întâmplătoare. Acțiunea fizică propriu-zisă de ingurgitare a cărții are două motivații alegorice. În primul rând, este vorba de un tip de posesie totală : hrănindu-te cu cartea, devii singurul ei posesor și beneficiar. Nimeni nu va putea să o mai folosească vreodată. În al doilea rând, este vorba de un tip de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel care cunoaște povestea narativă", de la relatarea unui narator la percepția trăită de un personaj ficțional. Totuși, efectul de înstrăinare al experienței unor percepții nefamiliare nu mai poate să fie atins în romanul modern prin folosirea alegoriei sau a fabulei alegorice (Șklovski citează povestea lui Tolstoi Holstomer, în care întîmplările sînt prezentate din punctul de vedere al unui cal, în maniera lui Swift), ci mai ales prin concentrarea asupra punctului de vedere al personajelor de la periferia societății. Numărul de excluși, de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gîndire și de comportament ajunge la rezultate mai durabile și la un cost mai scăzut decît utilizarea forței, care antrenează o enormă cheltuială de energie și care lasă să subziste rădăcinile profunde ale conflictelor."59 Să ne amintim de frontispiciul alegoric ce precede ediția orginală a Leviathanului lui Hobbes; ieșind la suprafață deasupra pădurilor, cetăților și cîmpiilor, gigantul mustăcios și încoronat ține în mîna dreaptă o spadă și în cea stîngă o cîrjă mai jos, în față, o fortăreață, o catedrală
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
corp fizic. Dar, fiind în pragul saltului calitativ spre regnul semizeilor, a realizat aceasta, reîn“carnarea” adică, dar în corp astral. Este bine de reamintit (v. §II.4.3.5) că Ioan Evanghelistul, descriind Apocalipsa, a avut doar o “vedenie alegorică și simbolică a lui Christos [54]”; după “înălțare”, Christos i s’a arătat” Și atunci doar unora, celor pregătiți deja încă din vremea când el era în viața terestră, să-l perceapă (v. Faptele, 10.40-41): “Dar dumnezeu l’a
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ideea că pe l(ngă această revoluție pașnică, este uneori necesară ș( revoluția violentă, revoluția națională ce are drept scop scuturarea jugului străin. "Leg ca un testament discepolilor mei, de nu voi putea eu (ntreprinde ș( termina această mare ș( alegorică epopee, să o (ntreprinză ei; vor avea a pune pe scenă toate duhorile infernalii, răscul(ndu-se asupra geniurilor ș( virtuților cerești, ș( vor face o comedie (n adevăr divină flagel(nd vițiurile ș( regener(nd pe rom(n" (Heliade Rădulescu
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
oameni au văzut, mai întâi, din ei înșiși, cât și din soții lor, altceva decât umbrele care cad, aruncate de foc, pe zidul de dinaintea lor?”. Acesta este, deci, conținutul cunoscutului mit al peșterii, iar elementele sale componente, cu o valoare alegorică, sunt: 1) peștera în care se află închiși prizonierii puși în lanțuri reprezintă lumea sensibilă de care suntem legați prin lanțurile simțurilor noastre; 2) prizonierii suntem noi înșine, oamenii, iar 3) lanțurile sunt chiar simțurile noastre care ne țin legați
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Natura și artificiul. Natura ocupă deci un loc privilegiat, desigur, dar obligată de om să însemne ceva. Ceea ce crește, dionisiac, e îmblânzit de o voință apoliniană, nicăieri n-avem de-a face cu o grădină sălbatică. Grădina filosofică este construită, alegorică, voită, decisă, aleasă, ca și formula ei orientală zen. Iarba și copacii, fructele și legumele sunt subsumate planului, proiectului oamenilor. Natura erasmiană este împinsă către limitele autenticului de către un om iscusit în practicarea unui limbaj silențios. Pe de altă parte
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
soldățimii. Aici nașterea unui copil, colo moartea unui bătrân. Venus și Marte, bucurii și nenorociri... Contrar unor afirmații frecvent auzite, Venus nu este singura divinitate menționată într-un poem păgân ce suscită mirarea prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de specialitate, istoria globalizării începe cu istoria omenirii: cu migrația în căutare de condiții de trai mai bune, urmare a violenței, a progresului (mijloace de transport), dezvoltării comerțului, spiritului de aventură, dorinței de a cunoaște cât mai mult. În sens alegoric, se poate spune că alungarea omului din Rai a fost startul globalizării umane la îndemnul: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți Pământul și-l supuneți, stăpâniți, peste mări, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce mișcă pe
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
SĂ LE FI CITIT, AR FI IDEAL SĂ OPREȘTI TIMPUL. Putem totuși să ne Închipuim că doi oameni ar putea fi așa de apropiați Încât cărțile lor interioare să ajungă, cel puțin pentru o vreme, să coincidă? Următorul nostru caz alegoric va introduce În arenă un risc de o altă natură decît acela de a trece drept impostor În fața autorului cărții: acela de a nu putea seduce persoana după care ți s-au aprins călcâiele dacă nu ai citit cărțile pe
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
apel la epitete, metafore, alegorii, personificări, comparații, paronimii etc. Aceste mijloace stilistice sunt menite să pună mai bine În valoare nuanțele ironice și să dea „tâlcului” o notă sporită de subtilitate sau de expresivitate. De obicei, În proverbe exprimarea este alegorică, are un Înțeles ascuns (indirect, figurat), deoarece adevărul exprimat direct, printr-o ironie sau satiră nevoalată, ar putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-ar simți vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, o Întâmplare, o pățanie sau un bucluc care produce un necaz, un conflict, o suferință etc.), iar pe de altă parte, excelează prin abilitatea de a sugera Într-o manieră mai mult sau mai puțin figurată tâlcul ascuns sau alegoric al faptului sau al situației respective de viață. Esența proverbelor o considerăm deci a fi, În primul rând, una de ordin psihologic, din care derivă apoi dimensiunea lor etică, dată de acea povață sau sentință morală exprimată Într-o formă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Poeta se identifică firesc cu o mitologică întrupare chineză: „Dragon am fost, fantastic și rar”. Metafora ironică închipuie o lume a fragmentelor dezarticulate, spre a sugera absurdul civilizației contemporane, corsete, capete de păpuși, măști de bufon compunând un colaj suprarealist alegoric. Magia pietrei (1995) se organizează în jurul mineralului ca simbol al eternității condensate. Piatra clădește temple, nu neapărat reale concrete, ziduri cu „crăpături”, „morminte”, „răni”, „scuturi”, pătrunzând în simbolul istoriei înseși. Astfel, umbra tatălui priveghează templul de sub o lespede mortuară. Dar
MARCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288005_a_289334]
-
frică, / De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă, / O pojghiță de gheață se ridică” (Să bem vinul de nuntă). Poeta regăsește simplitatea și directețea din versurile de debut, acum cu o tendință spre abstractizare și obiectivare, în câteva panouri alegorice ce par tablouri chagalliene. Ardere de tot (1976) este un volum de tranziție, mai monoton, în care emoția se convenționalizează, iar expresia, ermetizată artificial, are un „aer” tradiționalist, majoritatea poemelor reducându-se la scheletul unor trame narativ-simbolice. Peste zona interzisă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
ale lui I., Pastel handicapat și Autoportret cu foxterrier (1980), nu au putut apărea la o editură de stat, tipărirea lor fiind susținută financiar de autor. Textele, scrise în maniera story-poemului, conțin viziuni carnavalești, de sorginte suprarealistă sau expresionistă, personaje alegorice și onirice, precum și numeroase teme, motive și simboluri la care poetul revine obsesiv: labirintul și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii (luneta întoarsă
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
, carte populară sub al cărei nume este cunoscută traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
în manieră populară, cu epitete naive dar plastice, vioiciunea narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
și totodată cerebrală, meditativă la modul parabolic. Un anumit vitalism ori energetism e temperat de o permanentă reflecție intelectualistă subiacentă. Trăsăturile definitorii sunt vădite încă din cartea de debut, în care elementele, vegetația, natura sunt mobilizate în construcții doar aparent alegorice, menținute într-un vag el însuși expresiv, tocmai prin „opacitatea” pe care o introduce. Predomină evocări abstract liricizate ale spațiului maritim și litoral ori montan și silvestru, crochiuri de atmosferă, pseudopasteluri uneori (eliptice, metaforice, nu vizuale, ci mai degrabă conceptual-sugestive
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
și aceea patriotică domină lirica lui I., însuflețit de imaginea trecutelor vremi de mărire și întristat în fața decadenței prezentului. A scris și fabule, dar mai izbutite sunt satirele (din ciclurile „scene din iad” și „scene din lume”), în care viziunea alegorică și cu o tentă pamfletară e în fond pesimistă, trădând un spirit mai degrabă sceptic. De altfel, a tradus și maxime ale lui La Rochefoucauld (1855). Stihurile erotice, legate încă de gesticulația neoanacreontică (lacrimi și suspine, „delirul de amor”, durerea
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
repară orice strâmbătate) se asociază cu intuiția legăturii inextricabile între fenomene. Între apostrofa vehementă la adresa deziluzionantei clipe de față și rugăciunea fierbinte pentru patria atât de mândră odinioară, o Meditație pe ruinile cetățuei Neamțul mizează pe șocul unor contraste. Poemul alegoric Suspinele unei matroane. Scoase din pugilarul unui june eremit a fost atribuit de unii cercetători lui Alecu Russo, date fiind consonanțele surprinzătoare cu Cântarea României (cadența asemănătoare, un stil nu foarte diferit al invocației și al deznădejdii). O lectură febrilă
ISTRATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
incursiuni în mitologie. Acțiunea derutează prin dispersare. Ea se petrece în Transilvania, Moldova, Muntenia, dar și în „Elizeu” ori pe „tărâmul morților”. Apoteoza celor doi cărturari ardeleni, celebrată de zei și de populația română din toate provinciile, devine un tablou alegoric convențional, scăldat din belșug în „focuri bengalice”. Piesa este cu totul nereușită din cauza lipsei simțului istoric, a neglijării proporțiilor și a limbajului bombastic. G. este autorul unui Lexicon de conversație storicesc religionariu, din care a publicat primul tom (literele A-
GAVRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287177_a_288506]
-
adesea la cei români. Sub acest raport, se subliniază, mai întâi, rolul viziunii mitologice în edificarea structurilor narative ( B. Schulz, Ștefan Bănulescu și I. Radicikov), precum și rolul mitului în reconstituirea sistemului axiologic, apoi este pusă în lumină literatura ca reconstrucție alegorică a unor lumi depărtate (A. Kușniewicz). La acestea se adaugă evidențierea câtorva trăsături ale balcanismului literar: cultivarea derizoriului cu funcție dezintegratoare și finalitate peiorativă și dimensiunea spirituală, contemplativ-estetică, în amândouă găsindu-și sursele mai multe însușiri ale corinticului (mitizare-demitizare, ironia
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
teatru radiofonic, unele fiind montate și difuzate. După 1980 a publicat și proză (romane, povestiri istorico-patriotice pentru adolescenți). În activitatea de dramaturg a lui G. se pot distinge două maniere: una este cea a deriziunii crude, a construcțiilor metaforice și alegorice, îndatorate „teatrului absurdului” (dar mai mult ca procedee și „trucuri”, fără profunzimea și tragismul creațiilor marilor reprezentanți ai curentului), cu ambiții filosofice și morale, însă cu redusă consistență ideatică și relativ modestă ținută artistică, notabile mai mult prin vioiciunea construcției
GEORGESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
ne bombardează imaginația și ne distruge convențiile de percepție. În poezia contemporană a fost emis un concept asemănător, cel de metaforism, care descrie o poezie În care metaforele nu mai sunt folosite la nivelul semnificatului, așadar nu mai construiesc sensuri alegorice, ci la nivelul semnificantului, ca simplu material figurativ. Poezia, proza sau teatrul anarhetipic utilizează imaginile, simbolurile, personajele, situațiile, miturile ca un material reciclat, ale cărui cărămizi nu mai păstrează planul arhitectural al clădirii de origine, dar nici nu intră În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ușor diagnosticat prin urmărirea felului În care scenele decurg fiecare una din alta, prin identificarea logicii după care creatorul Își imaginează succesiunea episoadelor. Sigur că putem găsi În romanele lui Cărtărescu sau În spectacolele Monei Chirilă câte o imagine emblematică, alegorică, simbolică. Dar mă Întreb, acea imagine e emblematică pentru Întreaga operă, acoperă Întreaga structură a cărții sau a spectacolului, sau nu este decât un rest de imagine, un rest de simbol, un rest de arhetip, colat la un alt rest
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]