1,941 matches
-
el. Pe de altă parte, mișcarea descendentă a apei evocă fie, la modul pozitiv, fecundarea materiei; fie, la modul negativ, degradarea unei situații. Fluviu, râu, pârâu În numeroase culturi, fluviul constituie frontiera dintre două lumi, lumea viilor și lumea morților, alegorie a lumii terestre și a lumii spirituale. Prin urmare, trecerea de pe un mal pe altul echivalează, în funcție de orientarea mișcării, cu o evoluție sau o involuție, cu progresul sau regresul. Totuși, cel mai adesea, este vorba despre o imagine pozitivă, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
creativă a subiectului (care eșafodează planuri), chiar dacă cea din urmă are nevoie de ajutor din afară sau măcar de un sprijin cât de mic (material sau afectiv). Scară, trepte Scara și treptele reprezintă medierea între jos și sus și, prin alegorie, medierea între oameni și Dumnezeu. Biblia citează visul lui Iacob, în care vede o scară pe care urcă îngerii. În aceste condiții, visul se referă la evoluția persoanei, la voința sa de a se înălța, de a atinge piscurile. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
frumoasa Elena din Troia, și În cele din urmă ajunge prostituată Într-un bordel din orașul Tyr. Simon, care este ipostaza Tatălui sau a Puterii celei Mari, vine să o răscumpere. Oricît de ciudat ar suna, această poveste era o alegorie destul de uzuală a sorții intelectului nobil Întemnițat Într-un trup. Nici legătura dintre transmigrare și prostituție nu era ieșită din comun: despre Pitagora se spunea că Își amintește toate Întrupările lui precedente, iar una dintre ele era frumoasa prostituată Alco39
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu fără oarecare surpriză, că, Între ortodocșii și gnosticii aparent speculativi, cei dintîi iau mai puțin În serios Geneza, iar cei din urmă țin seama de litera ei. Ortodocșii sînt mai Îngăduitori, deoarece ei utilizează Vechiul Testament ca pe o vastă alegorie pentru a-și susține teza că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului din Vechiul Testament. O alegorie În plus ori În minus nu contează prea mult. Dimpotrivă, gnosticii nu contestă adevărul conținut În fiecare dintre enunțurile contradictorii ale Cărții Genezei; nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
puțin În serios Geneza, iar cei din urmă țin seama de litera ei. Ortodocșii sînt mai Îngăduitori, deoarece ei utilizează Vechiul Testament ca pe o vastă alegorie pentru a-și susține teza că Isus Cristos este Fiul Dumnezeului din Vechiul Testament. O alegorie În plus ori În minus nu contează prea mult. Dimpotrivă, gnosticii nu contestă adevărul conținut În fiecare dintre enunțurile contradictorii ale Cărții Genezei; nu vor altceva decît s-o Înțeleagă. Un alt careu decisiv de pe tabla de șah a jocului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de vedere, Icoane de lemn, Poarta neagră și Tablete din țara de Kuty semnifică un traseu virtual în care experiența de viață e transpusă în act artistic dinspre pamfletul polemic ca modalitate ludică și expresivă situată în proximitatea gazetăriei înspre alegoria pură, ca ficțiune literară care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care, la nivel rematic (din terminologia genettiană), inhibă până la disoluție contactul cu realitatea obiectivă, deși tematic tocmai această realitate este sursa fundamentală a inspirației scriitorului. Privind evolutiv pe același traseu și dimensiunea polemică, observăm intenția camuflării, a obnubilării sale pe măsură ce alegoria se insinuează în referențialitatea discursului. Atitudinea beligerantă explicită a pamfletarului se estompează în jocul gratuit al limbajului alegoric. 2) Apoi eul poietic este un eu ostil artei pusă în rețetar. Ofensiva sa e îndreptată împotriva ideilor "comode", pentru că "singure ideile
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de a-l obliga să se releve"36. Trebuie adăugat că implicitul polemic este detectabil în structura profundă a unei uriașe diversități de texte, iar în ceea ce privește demersul nostru subliniem faptul că satira și pamfletul, chiar și atunci când apar în forma alegoriei pure, reprezintă un act polemic implicit. Polemica explicită este astfel analizabilă în funcție de parametrii care o definesc contextul, circumstanțele enunțării, actanții (rolurile deictice și cele sociale), finalitatea în raport cu pamfletul, forma literară atașată invariabil polemicii. Pornim de la premisa că pamfletul și satira
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
motivația bunei-dispoziții. 3. Exegeza publicisticii argheziene Despre publicistica lui Arghezi s-a scris, firește, mult mai puțin decât despre poezia și proza sa literară, fapt explicabil atâta vreme cât critica interbelică, dar și exegeza ulterioară, legitimează doar piesele de colecție în care alegoria și hiperbola stau la baza structurii de rezistență. Între nonfictiv și nonliterar a fost pus adeseori un injust semn de egalitate. Sita cu ochiuri prea mărunte a cernut "balastul" și a reținut doar acele texte care întrunesc condițiile literarității, plecând
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textuale) și al stilului. De certă utilitate sunt considerațiile lui Alexandru George 93 referitoare la cele două etape ale scrisului publicistic arghezian, care constată o evoluție a stilului dinspre zona discursivității, accesibilității, pragmatismului imediat, raportării interesate la real spre poeticitate, alegorie, gratuitate, hedonism estetic etc. Astfel, criticul înțelege pamfletul arghezian drept "un moment extrem al creației sale artistice" și, ispitit și el de o abordare comparativă, va insista asupra afinităților psiho-structurale și de formație literară dintre autorul Agatelor negre și Mateiu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că e viu, că nu e un "capitol de istorie literară" clasat în formule definitive, oricât de pertinente și exacte ar fi ele". În efortul său, autorul mizează pe spectacularul aceluiași univers în alcătuirea căruia intră: "menajeria fabuloasă", grotescul portretistic, alegoria ca spațiu al libertății absolute de a recrea realitatea. În concluzie, interpretările care au ca obiect pamfletul arghezian fie ating, asimptotic, dimensiunea polemică, personalizând-o printr-o logică proprie care exprimă, în esență, genealogia critică a spiritului estetic, fie o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune a reprezentării iconice. El își disimulează, în fond, ideologia în spatele unei imagini cu mult mai grăitoare decât orice explicație sau descriere referențială. Astfel, imaginea șocantă a efectelor războiului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
invoce, în numele "binelui" universal, morala divină: Cine își poate recunoaște dreptul mental de a ucide, de oriunde ar putea să-i vie avântul de moarte, mânjește cartea pe care se roagă și icoana la care a îngenuncheat"200. Dacă, în alegorie, realitatea obiectivă este complet suprimată la nivelul structurii de suprafață a textului, lectorului revenindu-i sarcina de a o recompune în funcție de un întreg complex de factori metadiscursivi (disponibilitate afectiv-intelectivă, nivel de instruire, cunoaștere a situației de enunțare etc.), în ficțiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de enunțare etc.), în ficțiunea augmentativă polemistul păstrează contactul cu elementul real care a declanșat-o. Revenind la un exemplu invocat mai sus, vom preciza că ficțiunea augmentativă, realizată prin intermediul hiperbolei, joacă un rol-cheie în discursul polemic arghezian, fiind, alături de alegorie, una din digresiunile ludice favorite. Tendințele și pretențiile ideologice ale adversarilor (formulate și ca acuze tranșante, așa cum am văzut) devin, aici, pretextul imaginării celor mai cumplite orori ale holocaustului: "Pruncilor evrei trebuie să li se răsucească gâtul îndată după născare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în care morala apare, ambiguizată prin poantă, de obicei, în final 202. Un astfel de text este Dialog 203, în a cărui dinamică actanțială, pamfletarul-narator, diferit de autorul real, își conduce receptorul către o lectură duală, ca și în cazul alegoriei, mizând însă pe imaginarea unei situații comice, de data aceasta la limita verosimilului, în care adversarul sau adversarii devin protagoniștii expunerii. Decodarea intenției polemice este mult mai dificilă, pentru că, în planul suprafeței textuale, implicarea polemistului este nulă. Forma incipitului trimite
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește, ci alegoria, adică transferul de substanță semantică între două lumi paralele, dar intersectabile, prin similaritatea lor formală și structurală, în percepția afectivă a pamfletarului. În repetate rânduri, poetul însuși, fie în intervenții publicistice, fie în mărturisiri ocazionale, face referiri nuanțate asupra semnificației
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rezidă tocmai în forța imagistică a hiperbolei, precum și în efectul frapant pe care-l produce oximoronul. Textul arghezian curge deseori imprevizibil, fie dinspre diasirm spre blam și imprecație, fie dinspre real-expozitiv spre ficțiune, fie rămâne cantonat în evenimențial sau e alegorie pură, dal capo al fine. Cert e că finalul rămâne o surpriză de foarte multe ori. 3. Textele propuse de noi spre analiză, "Unul din argumentele cele mai obicinuite"(1880)225 și "Cum polemizează domnul Iorga"(1937)226, departe de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mâinile tuturor plugarilor și muncitorilor, să părăsească bogățiile mincinoase de cari se bucurau până aci pe coaja pământului și să pornească cu totul sub pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a-l incita să formuleze el însuși acuzațiile. Evident, formula predilectă a atacului disimulat este ironia, dublu ipostaziată în text: sintagmatică (litota, antifraza, asteismul, diasirmul, charientismul), mizând pe figuri ale economiei lingvistice și pe forța lor de sugestie, și paradigmatică (alegoria, parabola, hiperbola, enigma)305, relevând abilitatea polemistului de a selecta, din tropologia polemică, figurile cel mai adecvate pentru a stimula latura imaginativă a receptorului. În discursul antiiorghist, disimularea argheziană este, de cele mai multe ori, sursa unui umor de o intensitate variabilă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și el din Itaca locul acestei înfruntări. Știm că Molteni încearcă să regăsească în Odiseea cheia scurtei sale vieți conjugale, fiindcă "toate miturile grecești nu sunt decât reprezentări ale dramelor omenești fără loc și fără timp, eterne [...] miturile grecești sunt alegorii ale vieții umane... acum ce ar trebui să facem noi ăștia moderni pentru a reînvia aceste mituri atât de antice și de obscure? Înainte de orice să regăsim sensul pe care pot să-l aibă pentru noi, oamenii de astăzi și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea moravurilor și absența legilor. Putem să vedem aici și o alegorie care semnalează impunerea sensului și violența sa letală. Dezmembrarea ca imagine a scrisului este foarte obsesivă la Rousseau. Judith Still amintește foarte nimerit pe această temă că în Visări Rousseau exprimă angoasa senzației de a fi sfâșiat în bucăți și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în prezent economiștii, evidențiază simptomatic o tentativă de reinjectare a unor parametri diferiți pentru a gândi într-un mod mai potrivit realitatea economică. Introducerea recentă a tematicii încrederii în schimburile economice reluând doar incidental ideea de credit ilustrează astfel deficiențele alegoriei pieței concurențiale perfecte. Ea dezvăluie prin contrast exigența recurgerii mitice la o noțiune vagă a sensului comun, chemată să explice niște elemente imposibil de integrat într-o raționalitate economică din care intensitatea legăturilor interpersonale era extirpată. Încrederea dobândește din acest
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sub pretext științific”. El a ilustrat genul atât în proza scurtă, cât și în roman. Foarte adesea însă imaginile aparțin mai curând suprarealismului, eliberează pulsiuni subconștiente refulate și folosesc legile de constituire a visului - simbolizare, condensare, deplasare - pentru a construi alegorii, fabule ale condiției umane. În Imposibila oază (1984), de exemplu, cineva care e luat drept Tiberiu, dar care se numește Ilarion (nume utilizat în mai multe povestiri: e cel ilar, cel care produce ilaritate și care tratează lumea ca pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]