1,689 matches
-
evenimente rare, dar în absența lor, cartarea markerilor prin metode genetice este imposibilă. În termeni de Genetică clasică, orice unitate care nu este supusă evenimentelor de recombinare internă reprezintă un locus genic, iar markerii genetici din cadrul locusului genic se numesc alele. În termeni moleculari, aceasta nu este o definiție satisfăcătoare, deoarece pot să apară recombinări în cadrul unuia și aceluiași cistron (crossing- over intragenic) ceea ce arată că în acesta există markeri separați spațial. A fost necesară introducerea termenului „homoalelă” pentru a descrie
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la o subclasă, pe când alții, precum Gm1- sunt exprimați pe toate moleculele γ2 și γ3. Aceasta înseamnă că γ1, γ2 și γ3 sunt duplicate în tandem, dar la γ1 a apărut o mutantă Gm1 care o face să devină o alelă distinctă de celelalte două. Există probabilitatea ca tipurile Gm să manifeste tendința de a fi moștenite ca grupări de markeri, ca rezultat al evoluției lor recente și al lincajului lor strâns. O nouă mutație, apărută în vecinătatea unui marker preexistent
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
spontan în liniile celulare de plasmacitom, menținute in vitro, includ două care prezintă deleții parțiale ale catenei H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
H. Una dintre acestea implică domeniul CH1 (Secher și colab., 1974). 7.2. POLIMORFISMELE COMPLEMENTULUI Analiza polimorfismului lui C3 a dovedit existența unei alele null (asintetice sau nonsintetice) înainte de a se fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de clivaj natural, în cursul activării căii alternative, alelele comune merg cu un fragment, pe când cele rare merg
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fi descoperit vreun caz de deficiență a lui C3. Alelele mai puțin comune ale factorului B reprezintă mutante într-o altă parte a moleculei comparativ cu diferențele alelice comune, deoarece în condiții de clivaj natural, în cursul activării căii alternative, alelele comune merg cu un fragment, pe când cele rare merg cu un alt fragment, de obicei cu fragmentul b. Sistemul complement cuprinde trei grupe funcționale de componente: componentele C1, 4 și 2, calea alternativă (incluzând factorii B și D) și secvența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
persoane. Acesta este fenomenul de citotoxicitate serologică care se manifestă prin citoliză leucocitară (liza leucocitelor). Citoliza apare în toate cazurile în care se înregistrează proliferarea limfocitelor ca reacție față de limfocitele T străine. Acest test a permis identificarea produșilor genici ai alelelor componentei HLA-D a sistemului HLA. Majoritatea antigenelor leucocitare sunt codificate de un set de gene localizate în locusul genic CMH. Prin eforturile conjugate a 16 echipe de cercetare imunologică din diferite țări, în anul 1967, s-a reușit tiparea unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
italieni, stabilindu-se totodată relațiile fundamentale dintre diferitele antigene leucocitare. Aceste rezultate i-au permis lui Kissmeyer-Nielsen să emită ipoteza existenței a doi loci genici CMH desemnați HLA-A și HLA-B distincți, dar strâns lincați, adăpostind două serii complexe de alele, implicate în determinismul genetic al antigenelor leucocitare umane. Ulterior, au fost identificate și alte componente ale CMH, stabilindu-se definitiv relația biunivocă fizică și semantică HLA ↔CMH. Întrucât acest sistem genetic complex pentru antigene de histocompatibilitate cuprinde și alte componente
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
kb. Componentele genetice ale CMH (fig. 8.13) au fost grupate în trei clase desemnate astfel: genele CMH clasa I, genele CMH clasa II și genele CMH clasa III (Hughes și Yeager, 1998). Organizarea CMH în trei serii majore de alele distincte a fost dedusă din mai multe constatări printre care și aceea că nici o persoană nu posedă mai mult de două antigene din fiecare dintre cele trei serii majore de alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Yeager, 1998). Organizarea CMH în trei serii majore de alele distincte a fost dedusă din mai multe constatări printre care și aceea că nici o persoană nu posedă mai mult de două antigene din fiecare dintre cele trei serii majore de alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul genetic cel mai sigur că există loci genici distincți pentru proteinele CMH, aceștia neputând aparține unui aceluiași locus genic, oricât de complex ar fi el, recombinarea genetică interalelică neputând implica alelele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alele. Existența unei recombinări între genele seriei alelice constituia argumentul genetic cel mai sigur că există loci genici distincți pentru proteinele CMH, aceștia neputând aparține unui aceluiași locus genic, oricât de complex ar fi el, recombinarea genetică interalelică neputând implica alelele aceluiași locus genic. Astfel, analiza recombinațională a evidențiat apariția a 40 de cross-overe la 4614 diviziuni meiotice, realizate între HLA-A și HLA-B, ceea ce dă o frecvență de recombinare de 40 / 4614 = 0,0087. Această valoare poate fi convertită în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
intronului 9: în genele mai lungi, acesta are 6,5 kb lungime, pe când în cele scurte, el are 0,35 kb lungime. Diferențe în conținutul de ADN au fost evidențiate și în regiunea CMH clasa I. Indivizii care exprimă anumite alele HLA-A prezintă diferențe de haplotip de până la 90 kb între HLA-E și HLA-A (Kahloun și colab., 1992). Anumite haplotipuri prezintă o deleție de ∼50 kb între gena HLA și gena HLA-G care include și gena HLA-H (Venditi și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
aceste gene adiționale, doar gena HLA-G este exprimată tranzient și anume în trofoblaste fiind implicată probabil în asigurarea toleranței imune la interfața materno-fetală (Marry și colab., 1997). Unele dintre genele pentru antigenele CMH clasa I se prezintă sub multiple variante (alele), ceea ce explică înaltul nivel de polimorfism populațional al acestui locus genic (Hughes, 1997). Un asemenea polimorfism al regiunii genice CMH explică de ce, cu excepția gemenilor monozigotici, fiecare individ uman are o structură genetică sui-generis pentru această regiune a cromozomului 6, diferită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cei trei loci genici HLA-A, HLA-B și HLA-C au fost inițial identificați prin analiza produșilor genici, potrivit abordării clasice „ de la fenotip la genotip”, în acest caz fiind vorba de un fenotip molecular. Utilizarea antiserurilor anti-CMH a permis identificarea de alele multiple pentru fiecare dintre locii genici principali. Există probabil mulți alți determinanți genici ce intervin în complexul fenomen al histocompatibilității, dar care joacă roluri secundare în acest proces, și care nu au fost încă descoperiți. Ei aparțin unor complexe minore
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
om, regiunea genică CMH clasa II se află înspre zona centromerică și conține genele structurale pentru catenele α și β ale moleculelor CMH clasa II. Această regiune a fost subdivizată în mai multe subregiuni dintre care principale sunt HLA-DP cu alelele A și B, HLA -DQ cu alelele A și B, HLA-DR cu alelele A și B și HLA-DN. Regiunea HLA-D are aproximativ 900 kb lungime și conține un număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
află înspre zona centromerică și conține genele structurale pentru catenele α și β ale moleculelor CMH clasa II. Această regiune a fost subdivizată în mai multe subregiuni dintre care principale sunt HLA-DP cu alelele A și B, HLA -DQ cu alelele A și B, HLA-DR cu alelele A și B și HLA-DN. Regiunea HLA-D are aproximativ 900 kb lungime și conține un număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional. De exemplu, HLA-DP are două gene α
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
genele structurale pentru catenele α și β ale moleculelor CMH clasa II. Această regiune a fost subdivizată în mai multe subregiuni dintre care principale sunt HLA-DP cu alelele A și B, HLA -DQ cu alelele A și B, HLA-DR cu alelele A și B și HLA-DN. Regiunea HLA-D are aproximativ 900 kb lungime și conține un număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional. De exemplu, HLA-DP are două gene α și două gene β care sunt
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt HLA-DP cu alelele A și B, HLA -DQ cu alelele A și B, HLA-DR cu alelele A și B și HLA-DN. Regiunea HLA-D are aproximativ 900 kb lungime și conține un număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional. De exemplu, HLA-DP are două gene α și două gene β care sunt desemnate convențional A1 și A2, respectiv B1 și B2. În ultimul timp, multe dintre aceste alele au primit noi denumiri, de unde derivă necesitatea unei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
număr mare de loci genici, fiecare cu multiple alele, la nivel populațional. De exemplu, HLA-DP are două gene α și două gene β care sunt desemnate convențional A1 și A2, respectiv B1 și B2. În ultimul timp, multe dintre aceste alele au primit noi denumiri, de unde derivă necesitatea unei standardizări reactualizate de nomenclatură genică CMH. Fiecare subregiune CMH clasa II conține cel puțin câte o genă funcțională care codifică pentru o catenă α și cel puțin câte o genă funcțională care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
gene CMH clasa II, precum DN-A și DO-B, sunt transcrise, dar expresia lor tisulară în cazul în care este realizată, este limitată. Topologia detaliată a locilor genici din regiunea CMH la om este redată în figura 8.17. Ereditatea alelelor HLA se poate evidenția prin serotipaj dar numai un tipaj ADN permite o stabilire exactă a înrudirilor de tip frate/soră pe baza identificării alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a locilor genici din regiunea CMH la om este redată în figura 8.17. Ereditatea alelelor HLA se poate evidenția prin serotipaj dar numai un tipaj ADN permite o stabilire exactă a înrudirilor de tip frate/soră pe baza identificării alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea alelelor HLA într- o familie, stabilită prin tipaj serologic (A) și prin tipaj ADN (B). Prezența a două alele DRB1*11 și a unei alele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
HLA se poate evidenția prin serotipaj dar numai un tipaj ADN permite o stabilire exactă a înrudirilor de tip frate/soră pe baza identificării alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea alelelor HLA într- o familie, stabilită prin tipaj serologic (A) și prin tipaj ADN (B). Prezența a două alele DRB1*11 și a unei alele DRB1*13 sunt ușor de confundat, necesită o analiză de înaltă rezoluție. Totuși, un asemenea nivel
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tip frate/soră pe baza identificării alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea alelelor HLA într- o familie, stabilită prin tipaj serologic (A) și prin tipaj ADN (B). Prezența a două alele DRB1*11 și a unei alele DRB1*13 sunt ușor de confundat, necesită o analiză de înaltă rezoluție. Totuși, un asemenea nivel de înaltă rezoluție nu este necesar, dacă părinții au exprimat alelele DRB1 în fiecare dintre cele patru grupe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alelelor DR moștenite în cadrul unei familii (fig. 8.18). În figura 8.19 se redă ereditatea alelelor HLA într- o familie, stabilită prin tipaj serologic (A) și prin tipaj ADN (B). Prezența a două alele DRB1*11 și a unei alele DRB1*13 sunt ușor de confundat, necesită o analiză de înaltă rezoluție. Totuși, un asemenea nivel de înaltă rezoluție nu este necesar, dacă părinții au exprimat alelele DRB1 în fiecare dintre cele patru grupe serologice care sunt ușor de identificat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
prin tipaj ADN (B). Prezența a două alele DRB1*11 și a unei alele DRB1*13 sunt ușor de confundat, necesită o analiză de înaltă rezoluție. Totuși, un asemenea nivel de înaltă rezoluție nu este necesar, dacă părinții au exprimat alelele DRB1 în fiecare dintre cele patru grupe serologice care sunt ușor de identificat și anume DR1, DR11, DR12 și DR7. Tipajul la nivel serologic este într-adevăr de joasă rezoluție, dar el este suficient spre a identifica frații / surorile care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor prin crossing-over, deoarece sunt așezați în nemijlocită vecinătate. Astfel, haplotipul A-B apare în populația umană de cinci ori mai frecvent decât ne-am aștepta, pe când haplotipul B8-DW2 este de două ori mai frecvent decât probabilitatea calculată. Dacă două alele din doi loci genici lincați se află în echilibru de linkage, atunci frecvența combinației în cadrul aceluiași haplotip ar trebui să fie dată de produsul H p1⋅p2 al frecvențelor genice p1 și p 2. În cazul în care apare dezechilibru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]