661 matches
-
nu știa ce s-a mai Întâmplat; la-m Întrebat dacă vorbea serios, el m-a Întrebat dacă nu citisem niciodată vreun roman polițist și nu știam că poliția trebuie să suspecteze din principiu pe oricine care nu are un alibi la fel de orbitor ca Hiroșhima și că-și dona capul pentru un transplant chiar atunci, pe loc, dacă eu aveam un alibi pentru răstimpul scurs Între ora unu și a doua zi dimineața. Ce să-ți spun, Casaubon, poate aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vreun roman polițist și nu știam că poliția trebuie să suspecteze din principiu pe oricine care nu are un alibi la fel de orbitor ca Hiroșhima și că-și dona capul pentru un transplant chiar atunci, pe loc, dacă eu aveam un alibi pentru răstimpul scurs Între ora unu și a doua zi dimineața. Ce să-ți spun, Casaubon, poate aș fi făcut bine să-i spun adevărul, dar cei de prin părțile noastre sunt Încăpățânați și nu reușesc niciodată să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
întru totul fals, chiar dacă doar din punct de vedere profesional. Kara era singura legătură de care au putut face rost în lumea magicienilor. Niciun alt angajat al vreunui magazin de acest tip nu a fost de ajutor și toți aveau alibiuri pentru ora la care se petrecuse crima. A fost prezentată și lui Lon Sellitto și lui Mel Cooper. Thom o întâmpină cu o înclinare a capului și făcu un alt lucru pentru care era cunoscut, chiar dacă Rhyme nu prea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lon Sellitto, din ce în ce mai plictisit. Când ai avut nevoie de ceva de scris. - Nu mai știu. La un Starbucks, cred. - La care Starbucks? Weir se încruntă. - Nu-mi aduc aminte. Criminalii pomeneau din ce în ce mai des numele Starbucks când era vorba să ofere alibiuri. Probabil pentru că erau atât de multe și semănau atât de tare, gândi Sellitto; criminalii puteau astfel să pară credibili când afirmau că nu mai știau exact în care din ele se aflau. - De ce era goală? continuă Sellitto. - Ce era goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de altfel toți detectivii. Era necesară o oarecare Îndemînare pentru asta, trebuie să recunosc. După rîndurile de Început, care erau de rutină, nu mai știam ce să scriu. „Nici un rezultat” - cuvinte absolut mizerabile care nu făceau decît să-mi confirme alibiul. Din fericire, aveam Însă foaia de hîrtie cu schița făcută de Tashiro, care reprezenta locul de Întîlnire de la Stația S. Semăna cu schița unei conducte de apă făcută de un instalator. Ce să zic, arăta grozav ca material auxiliar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Înșelat. Eram un caraghios că așteptam tocmai de la el informațiile necesare... Bineînțeles, el a spus că are de gînd să șantajeze ca să-și procure banii necesari pentru anchetă... Dar dacă ancheta - sau mai bine zis eșecul ei - Îi oferea un alibi pentru ticăloșiile lui, atunci ne Învîrteam Într-un cerc vicios... și trebuie să recunosc că nici măcar nu mă mințea. Nu mai vedeam nici o ieșire... Atîta vreme cît taxa de anchetă nu se plătea cu cec fals sau În condiții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
telefonului din colțul tejghelei localului Camelia. — Cum? A murit? — Se pare că l-au torturat pînă a murit, se auzi vocea șefului, neobișnuit de emoționată, vibrînd puternic În receptor. S-a Întîmplat ceva? Să nu-mi spui că n-ai alibi? — Cum să nu? — Oricum, ia imediat legătura cu clienta ta. A trecut pe aici de trei ori În dimineața aceasta și ne-a bătut la cap. Dar de unde ați aflat? — De la clientă, bineînțeles. Apoi, brusc, pe ton schimbat: Dar de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întâlnirile „Arte Marțiale“ de la ICR „Am învățat în ani să nu desenez bine“ R. Chiruță Dan Perjovschi sța expus la Institutul Cultural Român (ICR) întrebărilor publicului său, în cadrul celei deța doua întâlniri a programului „Arte marțiale“. „Artiștii nu mai au alibiul unei expoziții de perete, care să vorbească de la sine. La Institutul Cultural Român, artiștii se explică, ne implică, vă intrigă. Veți întâlni aici artiști (prea bine) înțeleși, artiști neînțeleși, artiști (aparent) de neînțeles. Artiști de for public și artiști de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
va face tot mai dificilă finanțarea cercetărilor și strângerea impozitelor. Asigurările nu vor reuși să acopere riscurile. Distracțiile și informația nu vor mai putea acoperi vacarmul tragediilor. Dezvoltarea, care permite astăzi oricui să spere, nu va mai putea servi ca alibi. Hipersupravegherea va îngrădi libertatea și va stopa inovația. Nomadismul care se află chiar la baza dinamicii Ordinii economice va fi și el blocat treptat de limitele tehnice opuse călătoriilor: exigențele ecologice vor impune limitarea zborurilor cu avionul; prin 2030 va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
fi bine să verific dacă licența mea poetică e incă valabilă. În cinema, Otto continua să maltrateze pianul. Mi-am aprins Încă o țigară și am Întors pe toate părțile concluzia la care ajunsesem În timp ce goneam furios spre Apollo: fără alibi, n-aveam cum să ies curat din toată afacerea. Chibritul Îndoit s-a răsucit, s-a Învârtit și și-a dat duhul În scrumieră. După câteva fumuri Încurajatoare am reușit să mă adun. — Else, am zis și am zărit fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gulerul desfăcut - prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nțțț... Anton dădu paharul peste cap. Poate Else Oloaga să Înghită o poveste ca asta. Dar ea nu prea e genul care să vândă iubire, ce zici? Toată lumea te va mirosi că minți, Sascha. Ai face bine să inventezi un alibi care să țină. Crede-mă: știu totul despre păcat și ec-, ec-... — Ecumenism? — La naiba, știi ce vreau să spun. Economi păcatului! Păi dacă ai plătit-o deja, ți-a Încuiat ușa și poți să-ți iei la revedere de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nepoftit dacă Îi place cafeaua fără zahăr, dar Începu doar să bată În Încuietoarea servietei sale; manechiura Îi strălucea În soarele puternic de dimineață. M-am dus să iau un scaun din bucătărie și mi-am dat seama că un alibi nu mi-ar fi stricat acum. Sunteți Alexander Knisch, născut În Viena În 1899, domiciliat În Tresckowstraße nr. 39 În de doi ani jumate, mai exact, Începând cu data de 5 octombrie 1925, și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înțelept lucru era să le cânt În strună, altfel spus, „să mă prezint cu ce aveam mai bun“ -, dar lui Wickert, de preferință, cu care eram convins că m-aș fi descurcat mai ușor. Acum că Anton Îmi fabricase un alibi cât de cât rezonabil, speram că nu mai trebuie să mă tem de nimic. Îndreptându-mă spre tramvai, mă Întrebam ce se va Întâmpla cu cadavrul și dacă ar trebui să cumpăr o coroană. Probabil că poliția o să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-a rostit Înainte să moară? Domnule Knisch, se aplecă Înainte cu un elan dramatic, vreți să mărturisiți? — Să mărturisesc? Vreți să insinuați, că sunt suspect? Așa ceva este absurd! am exclamat. Dora a fost prietena mea. În plus, am un alibi. Am fost la Apollo. Întrebați-l pe șeful meu, pe domnul Stegemann. — Tocmai asta am și făcut! Pentru a treia oară, Diels bătu În masă triumfător. În spatele meu, Pieplack oftă pentru ultima dată În dimineața aceea. Jumătate de oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
neliniștește. Aprinzându-și țigara, Anton scoase un rotocol de fum mare și gros, care pluti În derivă plictisit. Apoi, iritat, scoase și restul fumului ca pe-un singur jet furios. Pentru numele lui Dumnezeu, Sascha, las-o baltă! Ai un alibi, nu, ce-ți mai trebuie? Din moment ce În apartamentul damei ăleia nu e nimic care să te incrimineze, nu Înțeleg ce te tot agiți. Îți amintești de femeia În roșu de pe afișul din camera ei? Ei bine, dacă aș fi În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a primit pe aclamatul actor fără să-și ridice privirile. Greoi, dar activ, pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită. Montenegro era gata să-l accepte; dar Parodi, având fără doar și poate doar alibiul propriei timidități, nu i l-a oferit; ca să-i insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro n-au dezmințit afirmația; dar pentru asemenea desfătări obiceiul cere ca ușa să fie Închisă. Formento și-a ales bine arma. Cuțitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
seama că Pangratty s-ar supăra foc dacă ar intra nepoftit în conversație. Așa că rămase în preajma lui Corvino și a ministrului Popa. Poate era chiar mai cu folos pentru misiunea sa, își zise, mai mult spre a-și găsi un alibi. Din spate își făcu apariția Basarab Cantacuzino, era transpirat, dar mulțumit, toată lumea avea ce bea și mînca, pînă la urmă în orice petrecere asta contează cel mai mult! "Merge, merge?", întrebă gazda asemenea țăranilor cînd se întîlnesc cu un cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în convalescență ca după o boală adevărată și deși au trecut trei luni de-atunci, timp în care am sperat să-mi revin, văd că nu sânt semne optimiste. 22 decembrie În timp ce stau cu nasul vârât între paginile caietului ― excelent alibi ca să fiu lăsat în pace ― trag cu coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sânt curios ce motiv va invoca azi. Că se duce la coafor? Imposibil. L-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Apoi, estetismul lui Manolescu - după cum subliniază și Alexandrescu - este de multe ori limitativ sau, mai grav, maschează radicalitatea unor texte poetice (de la Baconski la Mariana Marin). Ba s-ar putea spune că N. Manolescu se complăcea în a furniza un alibi puterii politice contribuind la acea supușenie a scriitorului român față de regim. Manolescu, critic de poezie? Slăbuț! Nu mai reiau demonstrația lui Mincu, pe care o socotesc destul de convingătoare. Se poate face o listă întreagă (o altă listă!) de clișee ziaristice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
fusese văzut în comună, ne-a întărit convingerea că el este autorul. Ofițerul întrebându-mă ce să facă în șituația creată, i-am ordonat să-l aducă în stare de arest pentru că acesta este omul care ne interesează cu tot alibiul lui. Ne-a amenințat că atunci când va scăpa, se va duce la secretarul general al Partidului Comunist și ne va reclama. I-am zis ca drept răspuns că se poate duce doar după ce va da cărțile pe față, adică v-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu-i zgândăre singurătatea, nimeni nu-l condamnă. E primul lucru grav pe care l-am învățat, dar foarte târziu, când îmi era aproape nefolositor: un bărbat e un fel de alibi pentru o femeie. Oricum ar arăta, orice ar face, oricum s-ar purta, cu timpul, prezența lui, vie sau umbră, chiar și ca un obiect, ca o mobilă cu care te-ai obișnuit, îți dă libertatea mișcărilor, poți fi compătimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
interogator cu privirea, nimeni nu-i critică purtările, nimeni nu-i zgândăre singurătatea, nimeni nu-l condamnă. E primul lucru grav pe care l-a învățat, dar foarte târziu, când îi era aproape nefolositor: un bărbat e un fel de alibi pentru o femeie. Oricum ar arăta, orice ar face, oricum s-ar purta cu timpul, prezența lui, vie sau umbră, ca un obiect, ca o mobilă cu care te-ai obișnuit, numai prezența lui îți dă libertatea mișcărilor, poți fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șapte? Nu? Dar pe 27 mai, Între patru și jumătate și opt? Logan continuă să citească fiecare dată de pe foaie, cu Nicholson transpirând și murmurându-și răspunsuri. Fusese acasă. Uitându-se la televizor. Singurele persoane care puteau să Îi confirme alibiurile erau Jerry Springer și Oprah Winfrey. Și În cele mai multe din cazuri, răspunsurile erau aceleași. — Ei bine, Duncan, spuse Logan după ce termină de citit lista, situația nu prea e roz, nu-i așa? — Nu m-am atins de copiii ăia! Logan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]