647 matches
-
purta, Un loc de bună ‐ ziua , s‐arăți că‐ți pasă și nu uita să‐ i porți mereu cu tine Cei șapte ani, cei șapte ani de‐acasă! SPUNEȚI‐MI ALT CUVÂNT Spuneți‐ mi alt cuvânt 92 De duioșie și alint mai plin, Ce v‐a‐ nflorit copilăria Ca purtător de vise și senin. Care‐a deschis mereu în noi De ne‐ nțelesuri plină‐a lumii carte și ne‐ a purtat despovărați de gânduri, Pe drumul de aproape și departe. Spuneți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Tăcuți și liniștiți ne-am îndreptat spre locul unde căruța cu cei doi plăvani ai tatei ne aștepta... gata de întoarcere spre Priponești, la casa noastră. Mare bucurie acasă, unde mama și frații ne așteptau. Îmbrățișări și sărutări, cuvinte de alint și dragoste într-o casă în care orice bucurie era percepută ca o rară stare de fericire. Începând cu ziua următoare, eu, fericitul, am intrat în programul obișnuit de muncă în gospodăria noastră, pentru ca în septembrie să pot pleca la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai pot culege visul și îl descarcă, fragil, ca pe un sfărâmicios obiect pe la colțurile străzilor, să-l cumpere trubadurii cu imaginea reflectată orbitor în peretele translucid al vieții. Un glas cutremurat, ca o salcie tânguitoare, îmi susură vorbe de alint în care nu am crezut când trebuia, și-n care aș crede dacă nu ar fi rostite. Pământul încă mai jelește stâlpii podului luat de apele învolburate. Ne afundăm pașii în răcoarea apelor repezi, alergăm după clipa pierdută prin arșița
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iubito“, zice precipitat și stângaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gândeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gândesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un drum interior. Drumul lui. Cred că va fi un om! Nicolae îl strânse ceva mai tare, cu dragoste, de braț, deși era conștient că amândoi pierduseră totuși ceva. Depășiseră faza jucăușă a prieteniei lor. Renunțaseră la spontanele apelative de alint juvenil „dumneata unchiulache” și „nepotache”. Nanone... surghiunul... Marioritza... dragostea frântă... cea neîmpărtășită... grijile... pacea aceea strâmbă... Ce an!... Pentru Iancu fusese anul cu trei ierni și o vară. Nici el, Nicolae, nu se putea lăuda cu o vară mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
după care să se scălămbăie ca maimuțele pe sârmă, casete video cu Van Damme ca să-i imite figurile, zvasturile-n cap și picioarele-n gură, nasurile sângerânde, bușiturile, țestele izbite de cimentul culoarelor, pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se scălămbăie ca maimuțele pe sârmă, casete video cu Van Damme ca să-i imite figurile, zvasturile-n cap și picioarele-n gură, nasurile sângerânde, bușiturile, țestele izbite de cimentul culoarelor, pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit cât de curând, liberi, de-acum, să-și facă de cap prin tot orașul ca aurolaci, boschetari, hoți și cerșetori internaționali, cu permis de liberă trecere prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
povestea tot soiul de întîmpjări ai căror eroi erau persoane despre care nu știam nimic și pe care ea considera suficient să le numească. Cine erau Maricu și Tanicu, cine era Penelopa? Doar mamei îi spunea întotdeauna "mama mea", cu alint, îmi pomenea de Frau Else de la Kindergarten și de grupul de copii care se formase pe strada lor, despre relațiile amoroase dintre Fofo și Micheline, dintre Ilieș și Simina. Abia când am ajuns în fața casei ei, casa aceea masivă, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar cu ochii blânzi și gungurind - l-a primit calul lor întinzând botul spre mâna lui. „Ți-ai întors fața către noi păcătoșii, Doamne?” Dominat de acest gând, a îngenuncheat și a sărutat botul însângerat al calului îngânând vorbe de alint și întrebând mereu: „Te doare tare, dragul tatii? Te doare?”... Ca și cum i-ar fi înțeles vorbele, calul gungurea mereu dând din cap. Ia să-ți aducă tata ovăz și apă. Parcă nici nu-l mai durea piciorul rănit. Cât ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
albă de spital, cu o teamă de copil. Mihaela, surprinsă (nu se aștepta probabil să mă vadă), slobozi un țipăt ușor, ascuțit. (Mai repede cred că era de spaimă decât de surpriză.) M-am precipitat spre ea, îngînîndu-i numele de alint: ― Aimée, draga mea! Apoi am întrebat-o convențional: ― Cum te mai simți? Înainte de a-mi răspunde, zări florile și uluirea luă pe fața ei locul spaimei. Întinse o mână șovăielnică spre buchet de parcă s-ar fi îndoit că am să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai mult? Convorbirea telefonică se sfârși. Nu durase, dealtfel, nici un sfert de minut. ― Tata mi-a comunicat că se întoarce peste o oră... ― Foarte bine. Îl aștept... Am reluat dialogul de unde îl lăsasem. ― Mă îndoiesc, domnișoară Cecilia (Cici, numele de alint, îl abandonasem; parcă o micșora), că nu te-a iubit cineva... până acum. Probabil că n-ai dat nimănui putința să se apropie de dumneata... N-o fi asta? ― Ai dreptate, sânt cam distantă... Am auzit ades spunîndu-se pe seama mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
suplă, strălucitoare, așa cum fusese Mihaela pe peronul gării, în ajunul escapadei noastre la Constanța. La început o scurtă explozie de veselie, apoi mustrări: ― De ce nu dat pe la mine, cum făgăduit la Oper, urs reu? Vali (Vali era numele ei de alint) iubești mult la tine și tu necăjești la ea. Vreau vedem filmul împreună, este forte frumos. Mergi cu Vali. Am intrat, incapabil să mă împotrivesc celui mai firav îndemn. În pustietatea mea sufletească eram disponibil, la îndemîna oricui. Sala cinematografului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis tenței: amețitoarea pasionalitate hispanică, glacialitatea la patru ace a nordicilor, expansionismul logoreic al sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator (și țăcănit cât cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de minaret muzical, a islamicilor, misterul colorat, dar de-o cruzime nemărginită, al asiaticilor etc. Florența nu avea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
precum Zaira, de Cătălin Dorian Florescu, Planul infinit, de Isabel Allende, Mesagerii ploii, de Ismail Kadare, Firesc, de Petru Cimpoeșu, Scotch, de Ioana Bradea, Poemele secretarei, de Ștefania Mihalache și încă vreo zece romane cumplite, unde numai de tihnă și alinturi autumnale n-ai parte?!? Și că, într-un așa context, Funeralii fericite, de Adrian Lustig, m-a fericit prin colecția sa de gaguri șampanizate (împletind comicul de replică și situație cu cel de caracter, într-un savuros amestec de Amălie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ot Arhitext) redactor-șef, Liviu Ianăși, Kazmer Kovacs, Alexandru M. Sandu, Gabriel Pascariu și Ileana Tureanu în colegiul de redacție. În nr. 5-6 e de citit un substanțial calup dedicat Dobro gei pe cât de fermecătoare, pe atâta de vitregite, față de alintul îndelung hărțuit în comunism al Banatului, cu armonii constănțene greco romane, specific turco-tătaro-armean, cu Legea Litoralului din 1939 (ceva omolog inexistent astăzi), G.M. Cantacuzino la Eforie și Duiliu Marcu la Balcic, plus un instructiv dialog cu prof. Alexandru Sandu despre
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poziționată între (neo sau paleo) libe ralism, adevăratul conservatorism și democrația creștină, de-o parte, - și socialismul cotropitor care vine dinspre Europa să umfle pânzele fesenismului moldovalah. Stăm cu toții atârnați de neliniștea știrilor europene, ne exaspe rează criza iresponsabilității grecești (alintul narcisiac al unui popor deprins cu dolce far niente, cuplat, din neferi cire, cu teroris mul sindical și manifestațiile à la Mai 68-ul francez), ororile hooligan-ismului din spațiul britanic (văr bun cu glugismul negru tip racaille din banlieu-rile franceze
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu sunt pe aici! Până una-alta, hai să mănânci niște alune. Întâi, însă, vom ruga veverițele să ne lase și pe noi să ne înfruptăm din bunătățile lor...A întins mâna și a cules câteva alune. Apoi, vorbind cu alint în glas, a început să facă alunele să sune lovindu-le una de alta. Îndată și-au făcut apariția câteva veverițe, cătând curioase cu ochișorii lor mici către mine. Pe bătrân îl cunoșteau doar. S-au apropiat și cu lăbuțele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
străzi pustii, înghețate. La spital, am văzut-o mai întîi pe sora mea, așezată pe un scaun lângă pat. Tata a încercat să se bucure. Mi-a zâmbit chinuit și mi-a zis: "Ce faci Gip?" Acesta era numele de alint pe care mi-l dăduse după ce citise un roman englezesc. Era, probabil, numele unui personaj care îi plăcuse. Am aflat, apoi, tot ce se întîmplase. Cum a alunecat pe scara înghețată a cârciumii, cum s-a lovit de colțul unei
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aceeași cursă. —Ei, făcu el. Am văzut și crime mai rele împotriva umanității. Scoase o mică agendă neagră din buzunarul hainei, răsfoind-o înapoi până ajunse la primăvară. Îi arătă notița, cu scrisul lui rece, curat: Telefon Iepurașul. Numele de alint pe care i-l dăduse fratele ei în copilărie. Numele pe care n-ar fi trebuit să i-l spună niciodată lui Karsh. Numele pe care crezuse că n-o va mai striga nimeni de-acum încolo. Aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
totuși, cuvintele care-i ies din gură ucid până și această posibilitate. —Trebuie să ne întoarcem. Ea nu poate disimula fracțiunea de secundă de frică. Umerii ei tresaltă, în capcana ei. Oh, suflete! spune ea. Al cui e numele ăsta? Alintul altcuiva. Vreo evadare mai veche cu care-l confundă. Nu-l vrea pe el; vrea doar să nu fie descoperită. Încearcă să obiecteze: —Casa mea e așa de mică... Și pământul e atât de mare. Trebuie, repetă el. Da, viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Anul Nou, acum nu-i un moment potrivit. Apoi, ca să-și schimbe gândul rău pe unul bun, spuse: — Azi aflăm rezultatele la tragerea loteriei! Ce ne facem dacă câștigăm? De când îl auzea pe bărbatul ei cu vorbe dulci și de alint care, pe drept cuvânt, își închipuia că sunt pentru ea, nevasta se îmbunase și nu mai era așa arțăgoasă ca mai înainte. Îi răspunse cu glasul ei din tinerețe că-și dorea să aibă o trăsură și cai frumoși, cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și înconjurat de lumini. — Ce-ai pus în vinul ăla? întrebă iar. Dar Veterinara stătea cu gâtul întors, îi vedea urechea pe pernă, ca o scoică perfectă, ca un trandafir în boboc, sub desișul părului. Îl chema printre dinți, șuierând alinturi întocmai ca o șerpoaică sau ca o iapă în călduri, cum zisese Godun când băuse cât el. — Pentru ce ai vrut să mă-mbeți? o mai cercetă încă, icnind întrebarea și, dintr-odată, n-o mai văzu. — Acum ești un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Abia deprinsese aromele, gustul și vina secretă pe care i-o împingeau de la vârful unghiilor până la rădăcina firelor de păr de pe cap aceste gesturi furișe și interzise. Sebas îi dăduse microbul unei libertăți vicioase, ca pe o gripă. O învățase alinturi ale femeilor de mult izbăvite de iluzia iubirii eterne și a cavalerilor salvatori. Sebas o învăța să se ierte și să se cruțe: fericirea ascunsă și tulburată pe care o simțea în tot trupul era pacea ei meritată, după zile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și, pentru a treia oară, Omar se simțise trecând ca printre burdufuri cu apă: mii de fețe îi zâmbeau unui disc de neon, care era soarele virtualității. Se gândi să tasteze „Armin-dodo“ și dădu căutare pe acest nume uitat, de alint, de care se despărțise de când fiu-său era băiețel. Îl găsi de îndată, ca pe o stalactită agățată de un tavan plin de țurțuri. Era un tânăr frumos și necunoscut, îi venea greu să creadă că în el fiul lui
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]