2,202 matches
-
fără vânturi,fără ploi. În fața ta ea s-a oprit, Cu tot alaiul ei bogat. Te-a sărutat și ți-a zâmbit Și repede darul ți-a dat: Din bob dulceața mustului, Parfumul perelor coapte Și adierea vântului Ca să te alinte-n șoapte. Din aurul gutuilor Ți-a prsărat și-n al tău păr. Ți-a dat și miezul nucilor, Ți-a pus dulceața ei în măr. La a ta aniversare, Îți aduce crezanteme. În buchet și o urare, Ce e
LA MULȚI ANI,MATTIA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384365_a_385694]
-
pus dulceața ei în măr. La a ta aniversare, Îți aduce crezanteme. În buchet și o urare, Ce e scrisă în catrene. „Să crești mare și sănătos! Să fi mândru și cuminte! Să ai și sufletul frumos! Dragostea să te alinte!” La mulți ani! e-a mea urare. Domnul să te ocrotească! Să-ți arate-a sa cărare, Viața să-ți călăuzească! Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: LA MULȚI ANI,MATTIA! / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI
LA MULȚI ANI,MATTIA! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384365_a_385694]
-
de pasiune, revărsându-se cu forța unui torent clocotitor, cotropindu-i toată ființa. Era ceva ca o vrajă fulgerătoare, asemeni zborului Săgeții de Argint căruia nimic nu i se putea împotrivi. Spiritul muntelui prinse glas dulce de femeie și îi alintă simțurile cu voce melodioasă, mustrându-l: - Cine ești tu necugetatule străin, care te încumeți să încalci granițele împărăției prea puternicului rege David și să profanezi acest loc ? Nu te temi oare de mânia ce se va abate asupra capului tău
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
am pierdut printre cuvinte, Am greșit când ți-am cerut Să ne scriem jurăminte Ce vor arde neîntrerupt! Am crezut că e iubire Când în brațe mă țineai, Când sărutul tău, ivire Dintr-un rai ce mi-l creai, M-alinta, când vorba lină, Mângâierea-n ochii blânzi, Mă făceau să fiu felină, Lângă pieptu-ți să mă prinzi. Te-am pierdut printre cuvinte, Am greșit și-mi pare rău, Sufletul meu nu te minte, Gând spre tine am mereu. Te-am
TE-AM PIERDUT PRINTRE CUVINTE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384415_a_385744]
-
valorile umane, să le aprecieze și să le ocrotească, gândind atent asupra scopului vieții. Așa se manifestă chiar și într-un cadru mai restrâns, dar cu semnificații majore, evocând forța iubirii materne, întoarcerea la rădăcini: „- Lasă-mă, măicuță, să m-alint!/ Mai vreau pe frunte a ta mângâiere.../ să lupt cu viața, tu îmi dai putere,/ acasă am venit cu atâta dor,/ iubirea-ți să mai simt... („Două fete”). Pentru a se manifesta plenar, dar cu grija de a fi înțeleasă
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
să nu iubești primăvara, atunci când admiri acest tablou, ce pare să fie pictat folosind cuvintele unei copile entuziasmată: „Primăvara vie,/ mândră și zglobie,/ curcubeu de flori,/ viață în culori,/ miresme, fiori,/ beție de-arome,/ unduiri sublime,/ cuvinte-mblânzite,/ viața să ne-alinte”! („Primăvara”). Și, dacă alăturăm un alt tablou, ce pare să fie înrămat în cuvinte legănate de nuanțele unui descântec inspirat din folclor, înțelegem emoția iubitorului de natură: „Leagănă-te, pădurice,/ după cânt de pitulice/ și-mi du dorul meu departe
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
Pentru-a uita trecutul disolut În vâlvătăi se năruie speranțe Când coardele vibrează-n dezacord Dorințele trăite în restanțe Rămân doar o cicatrice pe cord! Pe drumuri pietruite din cuvinte Poți să compui distihuri din scântei Plăcerile chemate să te-alinte Vor bulversa armata de pigmei Virgil Ciucă New York 19 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: Cenusereasa / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1421, Anul IV, 21 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CENUSEREASA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384571_a_385900]
-
Toamnei, îi cântă mandolina! Vibrează frunza în cădere! Toamnei, îi cântă mandolina! Viața copacilor, iar, piere, Ceața le stinge-ncet lumina! Strugurii plâng, preaplini, prin vii, Cu lacrimi de licoare sfântă! Luna te- așteaptă să revii, Cu dragostea ce o alintă! Pe pat de frunze, cer de stele, Să se mai nască gând de bine! Iubirea să apară-n cele Ce zboară zilnic către tine! Să fie toamna legământ De dragoste și bogăție Și să ne lege prin cuvânt Frumos și
TOAMNEI, ÎI CÂNTĂ MANDOLINA! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384618_a_385947]
-
când venea acasă împleticindu-se. Așa a aflat toată așezarea, în scurt timp, că Ioana va avea un copil... Un copil care a crescut legănat cu dragoste de părinți și de bunici. Se întreceau care mai de care să-l alinte mai repede și mai mult. Se întreceau în cadouri de hăinuțe, încălțăminte, jucării și dulciuri, la toate ocaziile de peste ani, mai ales în ajun de sărbători creștinești și la aniversări. Erau prețuri mici la îmbrăcăminte și încălțăminte pentru copii în
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
am reuși să știm cât de important este „Dorul de casă”, care este „puterea cuvântului”, starea aceea ce înseamnă acasă pentru minte, dar mai cu seamă pentru inimă, în proză și versuri, cum, ca și următorii, Cosmina Marcela Oltean, ne alintă, cu mare seriozitate, totuși, în ceea ce privește foaia de scris... Pentru Constantin Nițu, „acest „acasă” are, ca profesor universitar geodez, ca general al armiei române, atât sensul local și sensul național, dar și sensurile european și global terestru sau sensul de sistem
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
doar iubirea cea Pe care-o simți în pieptu-mi. Vorbește cu dorința-mi vie Ce-o face să tresară Și doar suspinele-ți să știe Bătaia-i dulce sau amară. Îți culcă tâmplele în palme Cu lacrimi calde să le-alint Și-mbracă-mă cu șoapte calme De-adâncu-mi dor să mă dezmint. Ridică-ți ochii, să te bucur, De fericirea ce-o primesc Simțind al dăruirii flutur Zburând frenetic, nebunesc. Ascultă-mi freamătul din suflet ,nălțându-se din pârguitu-mi trup Și-l
ÎȚI CULCĂ OBRAZUL de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382347_a_383676]
-
iertarea să ne treacă în memoria ei invata-ma cum să-ți ating frumusețea din suflet ce căi lăturalnice să urmez spre a ajunge la tine îmbrățișarea aceea gingașa să pot iar reaprinde cu ea în seri adevărate să ne alintam că într-o binecuvântare dată de un divin nemaivăzut în cale sentiment de așezare în cer senin cu ea învăluirile să le ascundem printre șoapte adânc să le pătrundem în esnte și simțiri că doar așa se vor întoarce spre
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
pat, Corpului meu fără cusur Și pernă pentru gând bogat, Dragostea celor din-mprejur! Mi-ai dat doar zâmbet de Hristoși Și îngeri să mă ocrotească, Blânzi, iubitori, cei mai frumoși Părinți din lumea pământească! Mai lasă-mă să mă alint, Să uit că astăzi am fost tristă, Să zbor la tine, să mă mint, Să cred că raiul mai există! O clipă să fiu răsfățată De ochi cu suflet de părinte, Să-mi fie inima-ncântată, Să simt că sunt
COPILĂRIA MEA de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382426_a_383755]
-
ce murmură ruga, iubirii raspunsul, durerii căldura (gura) ceas perfect pentru `(o)menire o ia razna în iubire (inima) nuri la amiază ispită pe seară căldură în noapte și sevă de viață (sânii) zece furnici ce-nvață de mici s-alinte sau să strângă rod, să-nchipuie o cruce, să poarte-un inel, să fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de
CINE E EA ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382423_a_383752]
-
Acasa > Poezie > Delectare > NEUITARE Autor: Cora Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Mi-ai fost în noapte stea și vis și-adesea gândul abia scris în palma vremii... Și alint cum nimeni altul nu mi-a fost și pentru suflet adăpost... Mi-ai fost speranță, râs și cer, încredere mi-ai fost și zbor... Mi-ești lacrimă acum, mi-ești dor! Referință Bibliografică: NEUITARE / Cora Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NEUITARE de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382512_a_383841]
-
de mare la public, în serialele de televiziune, cum foarte puțini au avut acest privilegiu, fiind una din stelele ecranului din țara sa. Dar, poate că, prin această dorință se răsfăța ca un copil, cum îi plăcea singur să se alinte, pentru a nu recunoaște anii care au trecut asupra lui, de parcă, în acest mod și-ar fi conservat tinerețea. Gândi că ea, în realitate, admira toate profesiile de intelectuali, în aceeași măsură. Avea într-adevăr actori și regizori preferați, dar
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
Acuma zace într-o nepăsare Fiindcă flăcăi de ieri, azi l-au uitat. Mi-e dor de liniștea de dimineață Când păsărele-n geam îmi ciripeau. Și când tot satul prinde iară viață Mi-e dor de toate ce mă alintau. Mi-e dor de greierii ce cântâ-n iarbă De trilul lor să mă doară auz. Și să nu-mi fie, practic, nicio scârbă Sau eu să fiu vreo clipă mai confuz. Mă-ntorc la mine-acasă, la obârșii La satul meu
ÎNTOARCEREA ÎN SAT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382558_a_383887]
-
seară Iubirea noastră a venit, În noaptea frumoasă de vară, Sub cerul cu stele spuzit. Acum când luna sus răsare Și în argintul ei mă scald, Primesc a ta îmbrățișare, Iubitul meu cu zâmbet cald. Cu briza ei marea ne-alintă, Pe boltă stelele sclipesc, Iar valul său vesel ,ne cântă, Refrenul magic:„te iubesc!” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: PE ARIPA VÂNTULUI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
PE ARIPA VÂNTULUI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382544_a_383873]
-
cutiuță, iar mamă-sa ne dădea târcoale, mieunând după el. L-am dus în noul lor cămin, amenajat lângă fereastra din bucătărie, pentru a nu ne încurca în treburile gospodărești. Acum Norica cea de atunci, sau Nori cum o mai alint eu, se pregătește să dea viață celei de a cincea generație de pui. Când era de câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matiz- ului meu. Cum vara plec spre mare la pescuit din parcarea din
MARTISORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382577_a_383906]
-
Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Au fost demult, tare demult, Au fost ca niciodată Povești ce stam să le ascult De fiecare dată! Chiar și moș Ene asculta Când povestea bunicul! În sobă focul se-alinta De forfotea ibricul! Și câți viteji nu se luptau Pentru o Cosânzeană! Doar ochii mei se închideau Răpuși de câte-o geană. Veneau în zbor, pe-aripi de zei Lovind cu buzdugane, Culcându-i la pământ pe zmei, Prinzându-i
POVEȘTILE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382614_a_383943]
-
dragoste. Ochii ei nu cereau sex, voiau iubire, voia să fie mângâiată, să fie răsfățată, să fie respectată ca femeie. Nu i se mai întâmplase, era pentru prima dată,după mult timp, când a fost nevoit să sărute și să alinte o femeie, simțea cum mângâierile lui trezeau în femeia de lângă el simțurile amorțite, intrase în jocul ei, și-a pus în joc toată iscusința lui de don Juan. Jocul cu femeia făcuse să tresare și în el sentimente pe care
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
cunoscuse, nu le-a luat în seamă, nu putea fi vorba de dragoste, el era un macho, machismul lui nu-i dădea voie să se coboare la nivelul femeii. Și totuși, ei îi spusese cuvinte pline de încărcătură emoțională, o alintase și desmierdase, simțise el suferința femeii? El, nesimțitorul de până acum, simțise ceva din zbuciumul sufletesc al femeii, cu care tocmai trăise clipe extraordinare datorită abandonării ei în brațele lui? Era pentru prima dată, când își punea astfel de probleme
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
rugat să treacă prin oraș pe la mătușa noastră, sora mamei, a cărui fiu mai mic doar cu 7-8 luni ca mine, avea o prietenă consăteancă cu iubita mea și amândouă navetiste la Cumpăna, ca să o anunțe pe Geny (așa o alintau de la Eugenia) că sunt din nou în spital. Mă vizitase așa cum am mai spus și înainte, uneori împreuna cu mătușa mea, alteori singură, când ieșea de la muncă. Dacă întâlnirea cu fratele nu m-a marcat prea tare, chiar dacă îmi povestise
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
Autor: Georgeta Blendea Zamfir Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului SEARA Muzica mă-nvălui ușor Pe aripi albastre colindă un dor Din gene de stele vine iubirea Doar ea e în brațe cu nemurirea Alintă notele auzul fin Spre astrul nopții mă înclin Un aer din vis mă-mpresoară Cu tine în gând în fapt de seară. SERI ÎNMIRESMATE Gândul unduitor în liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]
-
liane, praguri Trecute prin inimi, timide șiraguri În viața aceasta mai stau în delir Din cupe de ambră parfumul inspir Mai trece prin arbori duhul cel bun Și perle-n adâncuri mereu o s-adun Cuvinte acumulate, prețioase mărgăritare Strălucesc nestemate, alintate de mare Prin cerul albastru se plimbă privirea Mereu în rărunchi sălășluiește fericirea AMINTIRE DESPRE ARSENIE BOCA I. Ca o iederă încolăcită pe arbore Bunica mea cu ochii negri dorea să spere Mereu îngenunchiată pios la icoane Bătea mănăstirile din
DIAMANTE ŞLEFUITE (POEME) de GEORGETA BLENDEA ZAMFIR în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383969_a_385298]