1,413 matches
-
scrieri, publicate în „Lumea nouă literară și științifică” (1896). Eugeniu P. Botez se deghizează pentru prima oară în Jean Bart în „Adevărul de joi” (1898). Literatura lui a avut mulți cititori, fiind republicată în numeroase alte ziare, reviste, calendare și almanahuri: „Revista maritimă” (Brăila), fondată în 1900 de B., care a fost aici și secretar de redacție, „Curentul”, „Curentul nou”, „Viața românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „România maritimă și fluvială” (1931-1933), revistă înființată tot de B., care a îndeplinit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
Sf. Sava” din București (absolvit în 1949), Facultatea de Filologie a Universității din București (1949-1952) și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1951-1952). Va lucra ca reporter, redactor și publicist-comentator la „Revista elevilor”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Scânteia” și ca redactor-coordonator la „Almanahul Scânteia” (zece ediții). Din 1990 este redactor la „Adevărul literar și artistic”, de unde se pensionează. A mai fost prezent cu reportaje, schițe, însemnări, articole, recenzii, comentarii sportive ș.a. în „Tânărul scriitor”, „Veac nou”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Presa noastră”, „Steaua”, „Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
la Palma de Mallorca (până în 1953) și la Madrid (până în 1974). Scoate revistele „Analele politice”(1952) și „Liberty and Justice” (1953), scrie la „Chemarea”. Colaborează și la „Înșir’te mărgărite”, „Carpații”, „Curierul românesc”, „Buletin de informații al românilor din exil”, „Almanahul pribegilor români”, este prezent cu numeroase articole de politică internațională în ziarul „El Alcázar”. Scrie lucrări de istorie, precum Istoria partidelor politice în România (1958), Unirea națională, ideea forță a României moderne, în perspectiva istorică și în complexul politic european
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Mihnea [Mihnea Gheorghiu], Portretul unui intelectual, „Moldova liberă”, 1945, 206; I. G. Dimitriu, Cronica literară, „Înșir’ te mărgărite”, 1953, 10-11; Martor [Horia Stamatu], Bălăriile d-lui P. Șeicaru, „Libertatea românească”, 1955, 8-10; Constantin Xeni, Pamfil de ieri și de azi, „Almanahul pribegilor români”, 1959, 183-185; Nicolae Novac, „Nicolae Iorga”, „America”, 1962, 32; Romulus Dianu, Un simbol al moralei exilarharului. Șeicaru în hidoșenia faptelor sale, „Glasul patriei”, 1963, 7-9; I. G. Dimitriu, „Istoria partidelor Național, Țărănist și Național Țărănist”, „Stindardul”, 1963, 74-75
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
1780, a lui Johann Fr. Rosenzweig, despre negustoritul și cunoașterea cailor, apărută în același an la Leipzig, a lui J. Georg Schwandtner Sewandtneri, Scriptores rerum Hungaricarum, Vindobonae, 1768, ori Enciclopedia economico-tehnologică tipărită în 1788 de Johann Georg Krünitz. În afara unor almanahuri, albume și enciclopedii, al căror profil le apropie mai mult ori le încadrează domeniului umanistic, majoritatea covârșitoare a lucrărilor donate dezvăluie profilul și preocupările tehnico-economice ale lui Carol Mihalic de Hodocin, mereu extinse și actualizate cu apariții recente în epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ființei umane. În acest sens, elogiul cel mai important pe care scriitorul îl aduce criticii franceze este că ea reprezintă „expresia caracteristică desăvârșită a sociabilității”. Primele poeme ale lui N., publicate între 1926 și 1936 în „Universul literar” și în „Almanahul «Universul»” și strânse abia postum în Abecedar, secvență din Opere (I-II, 2000), se înscriu - atât din perspectiva tehnicilor poetice, cât și din aceea a ariilor tematice - în climatul cultural interbelic, în care interesul tot mai accentuat pentru tradiție al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
Agerpres în Polonia (1956-1958), redactor-șef al redacției de scenarii din Studioul Cinematografic București (1960-1962), redactor-șef al revistelor „Cinema” (1963) și „Contemporanul” (1964-1966). Ocupă funcția de vicepreședinte al Radioteleviziunii Române (1966-1970), este corespondent special în Franța (1970-1971), reporter la „Almanahul «Scânteia»” (1970-1980), vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (1974-1990), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Varșovia (1993-1999). Debutează la „Flamura Prahovei” (1948), cu un grupaj de schițe și povestiri, iar editorial, cu volumul de reportaje Scrisoare din Moscova (1954). Este distins
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
, publicație apărută la Timișoara în 1934 și 1935, apoi între 1938 și 1942, girată fiind de Romulus Golopenția. Almanahul își propune să înfățișeze „roadele activității Banatului pe tărâm industrial, comercial și cultural”, devenind din 1938 „un magazin literar în mic”. Versuri publică Gr. Popiți, C. Miu-Lerca, Iustin Ilieșiu. Nicolae Tomiciu semnează o lungă nuvelă istorică. Sectorul publicisticii este mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285288_a_286617]
-
A fost peste două decenii redactor la rubricile culturale ale ziarelor Vremea nouă din Vaslui, Scânteia din capitală, Adevărul și revista Ethos a Fundației "Ștefan Bârsănescu". A colaborat cu poeme și epigrame la revistele Convorbiri literare, România literară, Contemporanul, Ateneu, Almanahul literar, Cronica. Tip. Dicționarul personalităților vasluiene (2001) și altele, în colaborare. NOVAC, Gruia, n. 22 noiembrie 1935 în jud. Soroca. Școală normală, absolvent al Facultății de Filologie Iași, profesor Gheorghe Roșca Codreanu, publică la Flacăra Iași, Vremea nouă, Gazeta de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
românească”, semnând și In-Interim, M., M.B., M. sau Mihail Bera, X.Y. Îi apar, postum, traduceri în franceză din autori români sau fragmente din scrierile proprii în „Bulletin des tours d’ivoire” (Ixelles, Belgia), „Orizont”, „Revista literară”, „Ateneu”, „Viața românească”, „Almanahul literar”, „Réalités secrètes” (Paris), „Manuscriptum”, „Dialogue” (Montpellier). Publicistica lui, deși restrânsă, oferă indicii suficiente despre întinderea și profunzimea preocupărilor sale. Acuta nevoie de a ști, de a înțelege cât mai exact lumea, omul, este una dintre constantele spiritului său, vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
ALMANAHUL ALMANAHURILOR ȘI CALENDARELOR ROMÂNEȘTI, publicație apărută la București în 1991. Antologia, realizată de Fănuș Neagu și Octavian Stoica, fără a fi un superalmanah, reprezintă o selecție atentă a celor mai importante aspecte existente în publicațiile de acest gen din România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285279_a_286608]
-
ALMANAHUL ALMANAHURILOR ȘI CALENDARELOR ROMÂNEȘTI, publicație apărută la București în 1991. Antologia, realizată de Fănuș Neagu și Octavian Stoica, fără a fi un superalmanah, reprezintă o selecție atentă a celor mai importante aspecte existente în publicațiile de acest gen din România, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285279_a_286608]
-
gazetari! Vi s-au pus atâtea întrebări încât nu știu care ar fi cea mai potrivită pentru acest moment. Vă sâcâie des ziariștii? Sunt supărată pe gazetari! Una spui tu și alta scriu ei! Cel mai recent exemplu este interviul apărut în Almanahul „Tribuna”. Nu l-am citit încă, dar sunt convins că erați la fel de supărată dacă nu ar fi apărut! Sigur, e foarte bine că se scrie despre tine, dar e interesant să vezi și tu interviul după ce este dichisit. Poate îți
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
1965; Scriitori ruși, București, 1972; Studii despre Pușkin (în colaborare), București, 1974; Mihail Șolohov. Omul și opera, București, 1977; Moartea lui Grigore Preoteasa. Catastrofa de pe aeroportul Vnukovo (1957), București, 1998. Repere bibliografice: Dan Costa [Cornel Regman], Între cronică și roman, „Almanahul literar”, 1951, 1-2; Eugen Simion, „Povestiri despre Doftana”, VR, 1958, 5; George Muntean, „Scriitori ruși”, RL, 1973, 20; Dumitru Micu, Ipostazele biografiei, CNT, 1977, 44; Popa, Dicț. lit. (1977), 391-392; Ana Maria Brezuleanu, „Mihail Șolohov. Omul și opera”, CREL, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
consună, În fond, cu calificarea de profet mincinos pe care o primește În 1935 acel Hakim din Merv de la Borges (În Istoria universală a infamiei). 14. Aceeași situație se Întâlnește În Persia Încă cu câteva secole mai Înainte: astrologii „publică almanahuri, diferite in-folio miniate care anunță epidemiile, epocile favorabile căsătoriilor, sarcinii, purgațiilor, băilor, circumciziilor, aplicării remediilor, schimbărilor de aer”, cf. Laignel-Lavastine și Vinchon, „La médecine en Perse au XVIIe siècle”, op. cit., p. 616, conchizând că rolul astrologului este (Încă) egal cu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Îi dictează lui Honigberger imaginarea unui public propriu, și cel pre-științific. Cremarea văduvei atrage apoi Însemnările lui Alesiu Olariu (1867), George Vuia (1873) și, indirect, Grigore N. Lazu (1881)4. O sistematizare ulterioară a producției literare din ziare, periodice și almanahuri va trebui să se ghideze și după menționarea obiceiurilor din Panjab (chiar Lahore), Kashmir și Bengal. Firește că aici trebuie văzut Încă un efect al armonizării culturale cu interesul promovat de Occident: „Aculturația din secolul al XIX-lea, propunând o
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
în 2600 el va fi în plin Vărsător. Câte ere au trecut și nimic nu ne poate mira citind cronica acestora în versuri. Misticismul și metafizica, evenimentele istorice, semnificația lor culturală pentru istoria omenirii se împiedecă la tot pasul de almanahuri și efemeride. Odihna alchimică a soarelui, înghițind zodiile iernii, prelucrează înlăuntru renașterea cu o nouă vitalitate și inspirație a timpului. Cosmosul, lumea filosofiei simbolice, domină armonia câștigată prin această Creație. Totul este o parte a astronomiei poetice, deoarece interpretarea idealistă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
texte sacre, de literatură patristică și spirituală; parlamentele sau alte jurisdicții civile foloseau lucrările de jurisprudență și culegerile de cutume, iar pentru un public mai larg, alcătuit din burghezi și negustori, se tipăreau încă din secolul al XV-lea calendare, almanahuri, romane cavalerești, lucrări religioase în limba populară și cărți de rugăciuni. Pe de altă parte, producția și comerțul cu cărți cereau fonduri ridicate; unde se puteau găsi capitaluri disponibile dacă nu în marile orașe comerciale? În sfîrșit, acestea ușurau difuzarea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
domeniul cărții și a căror activitate era reglementată. Și cum propagau și vindeau orice, un decret din 1722 le-a redus numărul la 120, amintind că le era permis: Să vîndă numai edicte, declarații, ordonanțe, decrete sau alte dispoziții judecătorești... almanahuri și tarife, ca și cărțulii care nu depășesc opt foi". Fără îndoială, existau negustori ambulanți și la țară, dar cea mai mare parte a comerțului cu cărți era făcut de librarii de bîlci, care mergeau din oraș în oraș cu
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Steaua”, colaborând apoi la „Ramuri”, „Scrisul bănățean”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Participa la volumele colective Sub semnul revoluției (1959), Caiet de poezie (1964), Patos contemporan (1965), Împlinire (1966), Continuitate (1970), 46 scriitori în dialog cu județul Dolj (1977), „Ramuri” (1980), Almanahul „Ramuri” (1983). Semnează și Șină Leonte. Volumul de debut, Ploaie în aprilie, apărut în 1964, este structurat pe motive lirice autobiografice sau social-istorice, într-o delicată poezie confesiva, care ascunde însă un potențial pasional exploziv. Dacă experiențele autentice sunt traduse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286682_a_288011]
-
se stabilește în Germania. În 1997 devine membru de onoare al Academiei Române. Debutează în 1944 la ziarul „Ecoul” cu un medalion despre Duiliu Zamfirescu, iar editorial în 1954 cu un scenariu de film, Amiaza unei revoluții. Mai e prezent în „Almanahul literar”, „Tribuna”, „Steaua”, „Flacăra”, „Familia”, „Astra”, „Transilvania”, „Vatra”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Manuscriptum” ș.a. După micromonografia Ion Agârbiceanu (1955), reluată și revizuită structural în 1964 și în 1972, publică numeroase volume de critică și istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
fiind apoi redactor de rubrică la „Revista română de sociologie” („Romanian Journal of Sociology”), publicație a Institutului de Sociologie „D. Gusti” al Academiei Române. De-a lungul anilor, a colaborat la numeroase reviste cu poeme, cronici, eseuri, traduceri. A debutat în „Almanahul scriitorilor” (1978) cu poeme, iar prima carte, Ecuație liniștită, îi apare în 1985. Este prezentă în numeroase antologii din țară și din străinătate. D. propune o poezie elaborată, de certă încărcătură livrescă, respectând echilibrul și solemnitatea discursului. În timp, descoperind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
1947), la Universitatea din Cernăuți-Suceava și din nou la București (1949-1974). Încă de prin 1931 se arată interesat de literatura populară și în 1940 devine membru al Institutului de Etnografie și Folclor de la Cernăuți, condus de Leca Morariu. Debutează în „Almanahul literar” (Cernăuți, 1935). La Caransebeș înființează revista „Altarul Banatului” (1944-1947). A colaborat la „Albina”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Timișoara), „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei și Bucovinei”, „Națiunea”, „Ortodoxia”, „Ramuri”, „Revista Bucovinei”, „România literară”, „Viața nouă”. Semnează și Ion Aluion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
Primitive Culture (Londra, 1871): "Ansamblul complex al cunoștințelor, credințelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor și al tuturor celorlalte capacități și obișnuințe pe care le dobîndește omul ca membru al societății". Traian Herseni, în "Civilizația și cultura. 164 de înțelesuri" din Almanahul civilizației (1969), prezintă mai multe definiții date culturii, dintre care o reținem și pe cea a lui A. Kroeber și C. Kluckhohn din 1952: "Cultura constă din modelele implicite și explicite ale comportării și pentru comportare, acumulate și transmise prin
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
semnate de Nicolae Novac, V. Posteucă, Ovidiu Vuia, Vasile Vasilache, Ștefan G. Teodoru, Eugen A. Giurgiu, D. Paulescu, Radu Cosmin, Iosefina Ciobanu, Vasile Preda, Ion Brătianu. Interesante sunt îndeosebi grupajele realizate de Nicolae Novac în câteva numere. Revista editează un almanah pe 1989 și o publicație congeneră, „Ecoul României”. Alte colaborări: Ion Almăjan, Constantin Ioța, Ionel Ciobanu, Ioana Dinu, Traian Andreescu, Ion Mănescu, Alex. Pop, Veturia Manuilă, C. Aronescu, Aurel Manolescu, Mihai Mihăilă, Z. Albulescu, Teofil Lianu, Mihai D. Dutchevici, Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288165_a_289494]