2,496 matches
-
paralel", aproape fără puncte de întâlnire. Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine pentru toți cei implicați! Dar Bart nu se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă de indiferență pe măsura incisivității noului. Antropofagii își cazau noii veniți de vază în stomac, iar noi le desfigurăm preventiv unicitatea cu sucuri gastrice neutralizante azvârlite în întâmpinare. Spațiul public a
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pătruns de inspirația absorbită din exterior. Inspirația poate fi aflată într-o figură a limbajului, în poemul altui scriitor, într-un sistem de gândire preexistent etc. În actul inspirației (în ambele sensuri - ca moment receptor al exteriorului, ca încorporare a alterității și ca stare de exaltare în care daimonul personal hotărăște forma de expresie), celălalt sau Cel-cu-totul-altul (Das ganz Andere), filtrat de spiritul poetului, devine ego. Expirat, el devine alter ego, contemplat cu o detașare de sine neobișnuită, cu răceala celui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
ermetizant, pe de o parte, și de marea tematică mistică, pe de alta. Constantă rămâne, în toate momentele, tema metamorfozelor, a absorbției de substanță străină și a unității și identității sub aparențe mereu altele - temă înglobând în același timp obsesia alterității și elanul către unitate: „Sunt Ion în vârful unui stâlp. Merinde / Nu cere gura mea, hrănit cu posturi, / mă-mbăt de roua serii și beau rosturi/ Cărora numai inima le prinde / extractul pur din mult prea simple costuri. / Prin trupul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Hölderlin la Mallarmé, Valéry și poezia americană și spaniolă contemporană. Eseist de marcă, s-a ocupat mai ales de zona de interferență dintre filosofie, poezie și religie (Tragic și demonic, 1980), de problemele limbajului poetic, de construirea identității personale în raport cu alteritatea, de răspunsul civic și politic la provocările prezentului. Remarcabilă a fost seria de articole consacrate tendințelor poeziei momentului, Despre moda poetică (1968-1971), trăsăturile definitorii relevate fiind: delirul verbal, beția de imagini, disprețul pentru formă, falsa profunzime, atitudinea de „copii teribili
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
secundară”, reflex pur, vestitor și slujitor. Spre deosebire de Dumnezeu, care poate crea ex nihilo, îngerul nu poate crea nimic; alta este însă condiția umană. Din punct de vedere biblic, Dumnezeu este mai mult decăt absolut, El este Absolutul care generează propria alteritate, cea a Dumnezeu Omului. De aceea Dumnezeu atribuie omului chipul Său: în scopul de a extrage din materia acestei lumi valorile imperisabile și de a manifesta sfințenia prin mijlocirea propriului trup. Într-adevăr, spre deosebire de îngeri - care reflectă lumina - omul devine
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
interesului elevilor pentru a trezi la ei plăcerea de a descoperi ei înșiși unele informații; formarea și dezvoltarea la elevi a spiritului critic, a gândirii divergente și independente. Una din politicile educaționale promovate la nivel european și internațional este acceptarea alterității, ceea ce însemnă acceptarea diversității culturale (competențe interculturale). Profesorul trebuie să se „plieze” pe diversitatea culturală care există în clasă ținând cont de următoarele considerente: respectul față de celelalte culturi; înțelegerea fiecărei culturi; deschiderea spre dialogul intercultural și spre diversitate; modelarea sensibilității
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
în afara cercului existenței noastre. Ceea ce interpretăm și reușim să înțelegem ne schimbă viața. Dar înțelegerea este solicitată de ceea ce ne este străin sau ne-a devenit străin: Celălalt/Altul, Sacrul, Ființa, Iubirea, Moartea. (Tăcerea, lipsa aparentă de comunicare e semnul alterității și de aceea ea solicită mai ales hermeneutica. Tăcerea apare ca dificultate a semiologiei. 78 Discursul e jalonat de pauze între semne, tăcerea nefiind nici semn, nici pauză între semne în înțelesul semiologic. Dacă semnele reclamă lectură, tăcerea reclamă cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
constă forța rațiunii interpretative (Gadamer). A te apropia de celălalt nu înseamnă deci a-l dizolva în critică sau a-l repoduce mimetic, ci mai curând a-l explicita într-o nouă lumină, a-ți găsi propriul adevăr prin medierea alterității. Hermeneutica traduce planul eului în planul Altuia și invers. Ea poate chiar aduce tot ceea ce e în cunoașterea științifică, într-un întreg al lumii care nu poate fi înțeles ca atare decât în perspectiva Altuia. Dacă unitatea lumii se bazează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
o ontologie a secretului. O hermeneutică pozitivă concepe textul ca fiind făcut în mod onest și autorul ca spunând ce vrea să spună. Obstacolele, în acest caz, provin numai din distanța în timp sau spațiu față de originea textului sau din alteritate. Hermeneuticile negative caută ceea ce e ascuns în spatele oricărui discurs, text sau eveniment și au obsesia complotului. Suspiciunea este acceptată ca un procedeu îndreptățit de interpretare. în consecință, regulile de interpretare sunt reguli ale suspiciunii. Pentru Marx, simbolul aparține falsei conștiințe
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
acest punct urma unei moșteniri nietzscheene a întrebării: "cine vorbește?", "cine interpretează?". Ceea ce trebuie să pună în lumină interpretul este pre-comprehensiunea. Pentru a explicita corect un gest al altcuiva sau un text, trebuie să ne devină clară propria situație hermeneutică. Alteritatea a ceea ce este de lămurit poate apare numai dacă ne controlăm propriile prejudecăți. Din această perspectivă este rezolvată problema cercului hermeneutic. în vechea hermeneutică cercul rezultă din mișcarea de du-te-vino între interpretare și înțelegere. La Heidegger mișcarea este, cum spuneam
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiecteze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... Tel est donc le but reel de 1-amant, en tant que son amour est une entreprise, c-est-a-dire un pro-jet de soi meme. Ce pro jet doit provoquer un conflit. L-aime, en effet, saisit 1amant comme un autre-objet parmi Ies
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiectze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... tel est donc le but reel de 1-amant, en tant que son amour est une entreprise, c-est-a-dire un pro-jet de soi meme. Ce projet doit pro voquer un conflit, L-aime, en effet, saisit 1amant comme un autre-objet parmi Ies
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
trasată În jurul textului nuclear ... conceptul de text definitiv nu corespunde decît religiei sau oboselii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este un mercur etic și practic vorba lui Kerenyi, un Seelenfuhrer. Cătălina este Sophia, este umbra umedă a lui Jung, “alteritatea primară”. Pajul-infans, ocrotitorul dar și clevetitorul, pedagogul dar și cel care rîvnește la modelul paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Robert, "ceilalți" nu indică celelalte creaturi, speciile de animale, ci ceilalți bărbați, celelalte femei. Are drept sinonim "aproapele". Aproapele este celălalt, transformat de ființa umană în seamăn. Pentru animal nu există "aproapele", el nu are decât congeneri. Ce fel de alteritate, atât de străină omului, atât de dificil de înțeles, reprezintă, deci, animalul? Ce ne împiedică să ne raportăm la el ca la "aproapele" nostru? Conștiința, soră sau fiică a rațiunii. După Rilke ("Scrisoare către un cititor rus", Elegiile de la Duino
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și mai puțin un fapt. De asemenea, lucrările conferinței au evidențiat dificultățile majore pe care le întâmpini atunci când nu mai recurgi la strategia (anterior abuzată tocmai datorită facilității și accesibilității sale) de construire a unei identități prin opoziție cu o alteritate mai mult sau puțin inventată. Recenzii Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizațional-managerială Editura Polirom, Iași, 2004, 565 p. Una dintre tendințele pozitive, legice și constante ale evoluției istorice a psihologiei o reprezintă trecerea succesivă și treptată de la studiul omului abstract
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
obiectul cupidității. De aceea, se pot constata similitudini surprinzătoare Între culturile strategice insulare britanică și japoneză, În special În privința importanței acordate controlării comunicațiilor, precum și a captării și tratării informației provenite din exterior. Simțul comunității, fată de ceea ce este Împărtășit În raport cu alteritatea de peste mări este aici un factor marcant. O cultură strategică insulară Strategia nu există În sine, ci doar În raport cu niște finalități ce trebuie atinse sau concretizate. În acest sens, ea reprezintă o artă de tip comment faire, variabilă În funcție de culturi
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
atinse sau concretizate. În acest sens, ea reprezintă o artă de tip comment faire, variabilă În funcție de culturi. O cultură a strategiei sedimentează arta particulară prin care un colectiv se instituie și se perpetuează prin interacțiunile sale cu spațiul, timpul și alteritatea. Ea se constituie de-a lungul istoriei și rezultă din eforturile acestei comunități de a se instaura și de a se organiza În timp ca actor În mediul său, pentru a-și asigura perenitatea și, mai mult, ceea ce ea concepe
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Înalt competitivă” a societății cunoașterii. Ca urmare, dimensiunea temporală și ritmul primează În fața unei funcționări spațiale lente În termeni de flux și de tratare și În plus, limitată, În ceea ce privește mobilizarea resurselor disponibile interne. Segmentarea spațiilor și blocarea lor relativă față de alteritate le limitează la considerarea valorilor unei gestionări locale specializate: de cercetare, de marketing, de administrare a stocurilor, de Întreținere etc., În detrimentul unei misiuni globale, ce ar putea fi calificată și drept socială sau civică, având un sens și Întreținând o
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
dacă și numai dacă sunt respectate și favorizate condițiile mutației sale. Această primă fază informală presupune existența unei empatii indispensabile unei intersubiectivități ce nu trece prin cuvinte, ci prin emoții, sentimente, ritmuri, valori, o viziune Împărtășită sau autenticitatea atenției față de alteritate. În cadrul unui spațiu existențial (ba), socializarea se manifestă sub forma unei experiențe fizice Împărtășite, ce mobilizează toate capacitățile indivizilor. Această primă fază silențioasă creează condițiile formulării cunoștințelor, ale exteriorizării lor, adică ale vieții lor În acest spațiu intermediar, in-between, cuprinzător
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Net, Oxford. A publicat volumele Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (2005), Ipostaze ale actului critic. Eseuri și cronici literare (2005), Revealer of the Fourfold Secret: William Blake's Theory and Practice of Vision (2008), Orientul Europei romantice. Alteritatea că exotism în poezia engleză, franceza și română (2013), Estetică umbrelor mișcătoare. Altfel despre filme (2014), precum și numeroase articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate (Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Japonia, Spania). La Institutul European a mai publicat
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
dintre puținii critici de până în prezent care analizează rolul conceptului de "coincidentia oppositorum" în literatura romantică engleză, dar abordarea să a operei lui Blake se bazează fie pe câteva poeme izolate, The Mental Traveller sau Jerusalem, fie pe polaritatea identitate/alteritate 154. Deși exegeza să este, până la un punct, chiar satisfăcătoare, Smith nu reușește să ofere o perspectivă sintetică asupra gândirii dialectice blakeene, rezultatul configurând mai curând un mozaic de interpretări separate decât un studiu comprehensiv. Principala mea obiecție vizează însă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
scăpare. Căci jocul cu oniricul, cu un dincolo periculos prin trădarea realului (doar în vis s-a putut, practic, realiza protagonistul încă din adolescență, transformând realitatea într-o eboșa imperfecta a acestuia), prelungit într-un și mai periculos joc cu alteritatea reprezentată de Ordeanu, și-a cerut tributul. Firește că această istorie în fond previzibilă articulata pe tiparul glisării între real și oniric nu a stârnit decât interesul teoreticienilor genului fantastic românesc. În special Sergiu Pavel Dan îi acordă câteva paragrafe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
unui cuib de cuci, dar și de diverse exploatări literare ale spațiilor demonice anatemizate în Vechiul Testament), fiecare metaforă-simbol ce polarizează atenția privitorilor (fotografia și portretul, nu atât că depozitare ale memoriei într-un Timp necruțător, cât că ipostaze ale unei alterități neliniștitoare; fereastră și oglindă că spații de trecere înspre un dincolo ambiguu, ce poate fi deopotrivă taumaturgic și funest; apă că vehicul al păcatelor individuale și al morții colective; cartea veche și rară, cu simbolistică oculta; corpul că ilustrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Toate celelalte mari civilizații sunt fie apuse (Egiptul, Mesopotamia, America precolumbiană), fie prea absorbite de problemele supraviețuirii în condiții extreme (culturile primitive), fie prea apropiate de noi (culturile islamice, India) pentru a putea oferi un contrast atât de total, o alteritate atât de completă, o originalitate atât de radicală și de evidentă precum China. Numai când privim îndeaproape China ne putem face o idee mai exactă despre propria noastră identitate și începem să înțelegem ce parte a moștenirii noastre ține de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
prezentului povestirii, încadrează aceste amintiri. Faptele se adaugă firesc, într-o succesiune legată de creștere și cunoaștere, dar, în loc să aducă răspunsuri și limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]