2,520 matches
-
dacă și numai dacă sunt respectate și favorizate condițiile mutației sale. Această primă fază informală presupune existența unei empatii indispensabile unei intersubiectivități ce nu trece prin cuvinte, ci prin emoții, sentimente, ritmuri, valori, o viziune Împărtășită sau autenticitatea atenției față de alteritate. În cadrul unui spațiu existențial (ba), socializarea se manifestă sub forma unei experiențe fizice Împărtășite, ce mobilizează toate capacitățile indivizilor. Această primă fază silențioasă creează condițiile formulării cunoștințelor, ale exteriorizării lor, adică ale vieții lor În acest spațiu intermediar, in-between, cuprinzător
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
1.6.1. Q"dÄš: „Sfânt”, „Cel Sfânt” (SC, Blaj, G-R, C); „Sfânt”, „Cel-Sfânt” (BVA); hágios, ho hágios (LXX); „Sanctus” (Vg); „Saint”, „le Saint” (BJ); „Holy”, „the Holy One” (RSV). Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
locuri devine nume propriu-zis: ... ’el m terammeyón we ‘ešwQ yo’măr Q":Äš (Is 40,25): „Cu cine mă veți asemui ca să fiu asemenea lui? - spune Cel Sfânt.” (t.n.) În mod paradoxal, acest Dumnezeu sfânt, transcendent, de neatins în alteritatea să e totodată apropiat de poporul său și de aceea e invocat la vreme de restriște: we ’att"h Q":Äš yÄše> tehillÄÖ Yiœer"’Ql (Ps 22/21,4): „Iar Tu ești Cel Sfânt, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este, din punct de vedere gramatical, un adjectiv, adesea substantivizat. Traducerea nu pune probleme; este vorba de un termen specializat, care face parte din vocabularul teologic. În limba română necesită însă explicații pentru a nu fi înțeles doar parțial. Componentă alterității absolute riscă să nu fie percepută, fiindcă sfințenia e considerată de mulți doar perfecțiune morală. Semnificații de bază: cu totul altul, fără măsură comună cu oamenii, fără slăbiciune sau întinare. 3.1.6.2. ‘ElyÄn: „Preaînalt” (SC, Blaj, BS, C
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
de mesaje - afectează valori civice precum toleranța și realismul conștiinței sociale a elevilor. Idealizarea propriei comunități imaginare, cum ar spune Anderson (1991), inclusiv prin apelul la narațiuni istorice mitologizante (Hobsbawn, 1986), încurajează interpretări maniheiste ale situațiilor multiculturale, inhibă toleranța față de alteritate și, în fine, intră în coliziune cu moduri de a gândi și acționa democratice și responsabile din punct de vedere civic. Faptul că efectele modului de prezentare a istoriei naționale depășesc știința istorică și calitatea produselor sale este ilustrat foarte
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
ei În societatea normală, mai ales În cazul delincvenților minori sau al prostituatelor. Prostituția era Însă unul dintre puținele subiecte față de care eugeniștii români erau moderați. Opiniile lor deveneau mult mai intransigente atunci când Își propuneau să definească și să respingă alteritatea etnică. Intelectualii și clasa de mijloc: definiții și dezbateritc "Intelectualii și clasa de mijloc \: definiții și dezbateri" Unul dintre subiectele cel mai Îndelung dezbătute de către intelectuali și de elita politică de-a lungul perioadei interbelice a fost problema definirii clasei
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
care numai o grupare de anvergură limitată o poate asigura: „trebuie ca rețeaua legăturilor de rudenie și a alianțelor să traverseze acest corp în întregul său și ca el să poată fi urmat” (Simmel, 1908, 1999, p. 84). Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
trebuie ca rețeaua legăturilor de rudenie și a alianțelor să traverseze acest corp în întregul său și ca el să poată fi urmat” (Simmel, 1908, 1999, p. 84). Identitate și alteritate Ca minoritate, elita este supusă îndeosebi dialecticii identității și alterității. În primul rând, membrii elitei vor simți că au ceva în comun, ceva care-i deosebește de toți cei care nu aparțin elitei. Acest lucru va putea suscita un sentiment de complicitate, putând da naștere unor comportamente care nu vor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
interese în comun pentru a putea fi considerate drept o singură categorie conducătoare? În termeni foarte generali, sentimentul dominant al complicității prevalează sau nu asupra diverselor particularități? Numai că sentimentul identității nu poate decât să fie întărit de conștiința unei alterități. Acest mecanism se traduce în modul cel mai convingător prin opoziția elită/mase, care, potrivit cu orientarea filosofică și ideologică a comentatorilor, capătă alura unei atitudini condescendente sau disprețuitoare față de mase, considerate că reprezintă tot ceea ce conține umanitatea în materie de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de remodelare spirituală ......................................................... 154 Conduita demnității sau a bunului - simț .............................................................. 157 Competența morală a conștiinței, a eului spiritual .......................................................... 161 Sănătate și boală. Somă și psihic. Alienarea condiției umane (depresia, anxietatea - aspecte ale depersonalizării).................................................................................................... 166 Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic .............................................................................................................. 170 Responsabilitate, seriozitate, simț al datoriei - iresponsabilitate, superficialitate .............. 179 Recunoaștere, remușcare, smerenie, căință („lacrimi” ale eului moral) ..................... 182 Păcatul, pedeapsa și iertarea .................................................................................. 186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a dorit s-o asculte pe Maria. Cred că atunci i s-a Întîmplat o minune. Copilul s-a vindecat În mod neașteptat” (Cf. Jurnalul Național, ediție de colecție: Maria Tănase, 2 iulie, 2007). Egocentrismul psihologic, orgoliul, invidia, egoismul moral - alteritatea, altruismul, spiritul empatic „Fiecăruia Îi place să găsească la altul propriul său caracter.” (Pliniu cel Bătrîn) Filonul egoist al firii noastre reiese și din următoarea observație a lui La Rochefoucauld: „Noi nu găsim oameni cu bun-simț decît pe aceia care
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
plasată sub semnul milosteniei, Spiritul Liber ne propune următoarea lectură. Și aici tot o decodare... Milostenia creștină presupune iubirea de aproape ca de tine însuți și deci ca iubire de Dumnezeu. Cine e aproapele? Celălalt, în diferența lui radicală, în alteritatea lui absolută. Desigur. Dar nu numai ceea ce e lesne de iubit, ar fi prea simplu... Aproapele este și cel care nu ne place, sau chiar acela pe care-l detestăm. Porunca de a-ți iubi aproapele pe care-l iubești
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la acest îndemn inuman: o gândire pragmatică preocupată de ceea ce sunt bărbații și femeile, nu de ceea ce ar trebui ei să fie. Disocierea lucrețiană între iubire și sexualitate - descoperirea imensului său poem filosofic - oferă o soluție la problema relației sexuate. Alteritatea creează o problemă în povestea de iubire, ea este venerată, dar trăită ca o entitate ce trebuie incorporată, ingerată, digerată și distrusă. O dovadă ar fi sărutul, ca și toate tentativele de penetrare trăite ca niște luări în posesie. Lucrețiu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Ignorând aceste acte de impunere, alte curente feministe riscă să devină parte a lumii și cunoașterii pe care încearcă să o critice, tocmai prin rolul emancipator pe care și-l asumă. În consecință, feminismul postmodern valorizează, asemenea postmodernismului în general, alteritatea, diversitatea, marginalizarea, deconstrucția, meta-nararea. El aduce în limbajul relațiilor internaționale chestionarea identităților, a semnificației frontierelor geografice, a ideii de suveranitate și a ideii de stat. Există un potențial transformator al feminismului postmodern, diferit de la o autoare la alta, permanent suspicios
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
35,0% 31,2% 28,4% 32,1% Tabelul SEQ Tabelul \* ARABIC 6. Coeficienți de corelație Bravais-Pearson între familiarizarea cu persoane sceptice religios (Printre prietenii dvs. există oameni care... declară că nu cred în Dumnezeu?) și indicatori ai toleranței față de alteritatea religioasă Cât de mult v-ar deranja...? Prin următoarele întrebări vrem să vedem cât de confortabil vă simțiți când interacționați cu diverse categorii de persoane. Care este cea mai apropiată relație pe care ați avea-o cu cineva care este
Viața socială în România urbană by Dumitru Sandu , Mircea Comșa , Cosima Rughiniș , Alexandru Toth , Mălina Voicu () [Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea în el acea stare patologică universal admisă și care e la rândul ei mărturisită în Scrisori), a fost necesară intervenția psihanalizei, ca să se interpreteze simptomele, ca să se încerce un diagnostic. A se vedea, din partea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fac să mă minunez în fața ignoranței totale a celei mai mari părți a intelectualilor italieni - și nu doar a celor mai demni de milă, ca Barbato 1 - cu privire la aceste probleme. În general, „poporul” este perceput psihologic și mitic drept o alteritate cotidiană atât de ontologică, încât nu merită să fie aprofundată. Nu se caută legături între dialect și cultura populară; se ignoră sedimentarea de coduri de comportament datorate unor civilizații precedente; se consideră pur teoretic și „îndepărtat” aportul unor culte anterioare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a cărui cultură cu siguranță că nu este populară (chiar dacă nu este, la fel de sigur, literară). În realitate, Sciortino a „devenit” pe deplin un mic-burghez. Iar la închisoare, evident, și-a făcut și o cultură livrescă. Însă trăsăturile sale populare - aparținând alterității culturii populare- rămân de neclintit. În cartea sa, Sciortino opune adesea, în mod foarte conștient, Mafia și Statul. Ei bine, cultura sa reală a fost cea a Mafiei, chiar dacă apoi Statul i-a pus la dispoziție o bibliotecă de închisoare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și mai puțin un fapt. De asemenea, lucrările conferinței au evidențiat dificultățile majore pe care le întâmpini atunci când nu mai recurgi la strategia (anterior abuzată tocmai datorită facilității și accesibilității sale) de construire a unei identități prin opoziție cu o alteritate mai mult sau puțin inventată. Recenzii Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizațional-managerială Editura Polirom, Iași, 2004, 565 p. Una dintre tendințele pozitive, legice și constante ale evoluției istorice a psihologiei o reprezintă trecerea succesivă și treptată de la studiul omului abstract
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Kuzio vede proiectele de construcție a noilor state-națiune ca o formă intensă a unei politici identitare (identity politics), preocupată de rescrierea istoriei și de recuperarea diferenței față de „fratele mai mare”, Rusia - alter ego-ul imperial (the imperial Other). Preocupat de ideea alterității, Kuzio prezintă mai Întîi imaginea pe care istoriografia sovietică o construise popoarelor dominate pentru a o pune apoi În contrast cu istoriografiile recente ale fostelor republici sovietice. Kuzio afirmă că istoriografia sovietică post-1934 se afla În slujba construirii unui mit al spațiului
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
III, ediție critică Îngrijită, selecția textelor, note și postfață, comentarii de Valeriu Râpeanu, Editura Minerva, București, 1987, pp. 113-114. Ibidem, pp. 127-128. Ibidem, pp. 180, 183. Gheorghe I. Florescu, „America lui Eminescu”, Anuar, vol. VII, Ploiești, 1996, pp. 314-330; Identitate/alteritate În spațiul cultural românesc, Editura Universității „Al.I. Cuza”, Iași, 1996, pp. 362-373. Despre Samuel Damian, vezi Gheorghe I. Florescu, „Primul român care a «descoperit» America?”, in Romanian Studies at the Turn of the Century, edited by Kurt W. Treptow
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
întreaga viață în miezul vieții teatrale. Debutul editorial al lui M. îl constituie însemnările de călătorie din Londra 1933 (1934), în care curiozitatea jurnalistului este atrasă, în mod firesc, de specificul englezesc, relatat uneori cu umor, cu preocupare vădită pentru alteritate. Va urma un roman, de fapt o scriere despre moravurile din mediul teatral interbelic, Fard... (1935), fără adâncime psihologică, unde apar destul de transparent, pe fundalul dramei conjugale și existențiale a unei tinere familii de actori, și figuri reale din lumea
MASSOFF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288055_a_289384]
-
semnificație profesională, și aceasta din nevoia de a trata, în spirit interdisciplinar, mai multe abordări: Temps et changement dans l’espace roumain (fragments d’une histoire des conduites temporelles) (1991); Cultură și societate: studii privitoare la trecutul românesc (1991); Identitate / alteritate în spațiul cultural românesc (1996); Reflections on the Impact of the French Revolution. 1789, de Tocqueville, and Romanian Culture (2000); Basarabia. Dilemele identității (2001, împreună cu Flavius Solomon); Populism, demagogie sau realism politic (2001, împreună cu S. Habersack și C. Turliuc); Globalism
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
prin definirea propriilor caracteristici și concentrarea forțelor interne și, paralel, prin delimitarea de celălalt, deținătorul unor trăsături originale. Gestația conștiinței de sine și exteriorizarea ei are loc, în primul rând, în regiuni de graniță, acolo unde se produce atingerea cu alteritatea. S-a observat că distanțarea de străin până la respingerea lui devine manifestă în regiuni, vremuri și situații când se întâlnesc oameni diferiți ca limbă, habitat, obiceiuri și este mai puțin categorică în regiunile populate de grupuri omogene. Străinul este tratat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Editura Academiei, 1970, p. 205, 210-211. • Hurmuzaki, Documente, Supliment I3, p. 76 și urm. • Cf. Veniamin Ciobanu, op. cit., p. 244. • Ibidem, p. 236. • Idem, Imagini ale străinului în cronici din Moldova și Tara Românească (secolul XVIII), în vol. Identitate și alteritate în spațiul cultural românesc, îngrijit de Al. Zub, Iași, Editura Universității „Al. I. Cuza“, 1996, p. 127. care s-au abătut asupra Moldovei a fost Carol al XII-lea și în viziunea altui cronicar, Axinte Uricariul. Deoarece, el a venit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]