1,068 matches
-
se Înălțau sub forma unor balonașe colorate de săpun, având Înscrise Înăuntrul lor cuvinte alcătuite din litere desprinse parcă dintr-o integramă. „Trebuie să fie una dintre abstracțiuni”, conchise medicul, fiind conștient că starea În care se afla era destul de alunecoasă. Desigur, tot ce gândea și tot ce spunea nu ieșea de sub semnul logicii și-al rațiunii. Numai că această rațiune era acum Împinsă la extreme. Noimann Își sonda limitele, făcând un fel de introspecție. Luciditatea care-l cuprindea la beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spre Înaltul cerului, apoi măsură În lung și În lat terasa și un sentiment de lehamite puse stăpânire pe trupul său obosit de agitația zilei. „Da, ce caut eu aici, În această cloacă”, Își spuse el, Îndepărtându-se cu pași alunecoși spre masă. Brusc, o durere ascuțită la genunchi Îi schimonosi fața... „Aveți probleme cu rotulele?” Îl chestionă Satanovski. „Vă recomand să vă duceți din când În când la Purcica sau să procurați nămol de-acolo...” „Da, din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cele aflate În interiorul său se suprapuneau și se scurtcircuitau Între ele, facând din acest bruiaj alte imagini, pe cât de clare, pe atât de lipsite de sens. Ele i se agățau de trup și de suflet, creând În jurul lui o crustă alunecoasă, transparentă, având ceva din consistența meduzei. Era ca și cum ți s-ar fi prins Între degete o mâzgă lipicioasă, pe care n-o puteai s-o desprinzi nici cu lingura, nici cu cuțitul, aceasta din simplul motiv că, intrând În contatct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Atlantes; dar inelul Angelicăi, care le dezvăluia tot ce exista invizibil dinaintea lor, nu a putut , deși le arăta acest rai, să dea lui Agramant și oamenilor săi mijlocul de a pătrunde în el. Atât era de abruptă și alunecoasă stânca încât, chiar nici Brunello nu a reușit să se cațere pe ea. Piticul nu a deznăjduit însă, ci, cu învoiala lui Agramant, i-a pus pe curteni și cavaleri să organizeze un turnament întrecere în luptă -în acea vale
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se luminase. Semnele erau pentru el. După optsprezece ani cât o infinitate de vieți, Ștefănel Îl chema din nou. Îl chemase și atunci, dar el nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acestora este de a ne face picioarele să pară mai mici, precum cele ale chinezoaicelor. Picioarele încep să mă doară. Trecem prin luminișuri înconjurate de bambuși și copaci mai mari. Cu fiecare cotitură, cărarea devine mai îngustă și treptele mai alunecoase. Eunucul-șef Shim ne zorește, și toate fetele încep să gâfâie. În momentul în care sunt convinsă că am ajuns într-o fundătură, se dezvăluie pe neașteptate o priveliște spectaculoasă. Mi se taie respirația în fața mării de acoperișuri aurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Orașul Interzis nu e nimic altceva decât o colibă de paie care arde în mijlocul imensei sălbăticii. Cărăușii ce poartă palanchinul urcă încet dealurile. În spatele nostru, eunucii cară o vacă, o capră și o căprioară, legate fedeleș cu funii. Poteca e alunecoasă. Uneori suntem nevoiți să coborâm și să mergem pe jos. După ce ajungem la locul strămoșesc, eunucii ridică un altar, pe care așază tămâie, mâncare și vin. Împăratul Hsien Feng se înclină spre cer și spune același monolog pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
numit Freamătul Primăverii. — Unde e Tung Chih? — Tânăra Sa Majestate este cu împărăteasa Nuharoo. M-am dus să-i caut. Rămăseseră în urmă cu vreo jumătate de milă. Nuharoo a insistat să schimbe cărăușii palanchinului. În loc să dea vina pe drumurile alunecoase, ea i-a învinovățit pe cărăuși. Nuharoo îmi spuse că și ea a avut un vis. A fost exact pe dos decât al meu. În visul ei, se făcea că este într-un regat liniștit, iar oglinda ei era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de sac. Ascult în întuneric, căutând vocea lui Tung Chih. Nu se aude nimic. Urmează să fiu executată? Nu îndrăznesc să reflectez la ce mi se va întâmpla. După unghiul parului, îmi dau seama că terenul a devenit mai puțin alunecos. Fără nici un avertisment, sunt aruncată și mă lovesc de ceva ce-mi pare a fi o buturugă de copac. Capul mi se lovește de o suprafață dură, și durerea pe care o simt este groaznică. Îi aud pe bărbați vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hârtie (un mesaj mistic?!) și nu părăsește această așezare populată de țărani molipsiți și ei de acel birocratism de coșmar? De ce se îndeiază el însuși cu două femei de acolo și se împotmolește ca un melc în propria lui substanță alunecoasă? Îmi făcuse impresia că toți oamenii care populau acest univers semănau cu acele insecte despre care vorbește Fabre că sânt prinse de altele mai puternice, li se paralizează printr-o înțepătură care ră-mîne un mister sistemul nervos motric, rămânând vii
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră să mănânce tot, În afară de bobițele alea negre, lucioase și alunecoase din castron. Crezuseră că era un soi de dulceață de afine, Însă erau sărate și, dacă le Înghițeai Întregi, n-aveau nici un gust, iar dacă le spărgeai cu limba În cerul gurii, lăsau o dâră leșioasă. Băieții chiar bănuiră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de sat și i se făcuse sete. Părăsise drumul de căruțe șerpuit și-o luase pe de-a dreptul, pe spinarea povorâtă a unui deal pe care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de frumuseți care îmi ling picioarele și vor să îmi sărute fruntea ca niște oameni sinceri. Femeia din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
la pereții ăia galbeni, la fumul de țigară gros de să-l tai cu cuțitul, la locul ăla mohorât și iar începeam să mă întreb Ce caut eu aici? Era ca și cum aș fi fost încălțată cu niște pantofi cu tălpi alunecoase. Mă tot gândeam că, imediat ce terminam indiferent ce făceam în clipa aia, o să-mi revin și-o să fac ceva drăguț. Dar nu s-a întâmplat deloc așa. în secunda în care „ceva“ se termina, începea „altceva“. Iar eu nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să spun nimic. Luke a răspuns la zâmbetul meu cu un zâmbet la fel de larg, așa că amândoi arătam ca idioții satului. Și așa am și rămas - zâmbitori și strălucitori - până când a apărut chelnerul francez, care ne-a indicat pe un ton alunecos specialitățile din meniu. Cred c-ar trebui..., a zis Luke arătându-mi din ochi meniul. A, da, am spus eu încercând să mă concentrez. După câteva clipe, am ridicat capul de după meniu și am descoperit că Luke mă fixa și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
It’s a Beautiful Day a celor de la U2 se aude de la radioul mașinii. Nu pot să nu mă gândesc ce ironic sună. —Ei, mă străduiesc. Zâmbesc obosită. Sper că nu o să-mi întindă palma în timp ce conduce. Șoselele sunt destul de alunecoase și, Doamne ferește, dacă ni s-ar întâmpla ceva și am face accident, nici nu vreau să mă gândesc ce zvonuri ar umbla prin aeroport! Aveau o idilă. — Se pare că ea îl înșela cu o vedetă TV. —Și vedeta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru picioare, întâi pe drumul nisipos de țară, abia ultimii două-trei sute de metri pe drum bun. Semiadormit, dau bineînțeles în scândurile căruței postate strategic de-a curmezișul drumului dintr-un gard în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre fetele mici ale lui Țârțâc iese din râpă fugind mărunt, desculță și îmbrăcată numai într-o cămașă jilavă. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cea bătrână zdrăngăne alămurile în bucătăria de iarnă... Geamul camerei Jacobinei dă spre grădină și nu aduce prea multă lumină în cameră, din cauza salcâmilor bătrâni ca într-o pădure, mai bătrâni ca ea. Paul abia se ține pe ramurile negre alunecoase ale pomului din dreptul ferestrei. În treningul de lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru spre ușa cu glasvand în care s-a oprit fata cu prosop.) De ce pleci totdeauna așa, ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
picioarele în ele cu un frison de încântare și, o, Doamne, sunt fenomenale. Picioarele mele arată brusc elegante, par mai lungi... ei, OK, merg un pic cam greu cu ele, dar asta e probabil din cauză că podeaua magazinului e atât de alunecoasă. — Le iau zic cu un zâmbet larg către vânzătoare. Vedeți, aceasta este răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se termina în sfârșit. Când trebuie să merg la toaletă, trebuie să mă așez pe vine deasupra unei haznale. Are vreo trei picioare în diametru. Nu e decât o scândură de lemn peste gaură. În zilele ploioase, suprafața devine extrem de alunecoasă. Și numai când mă gândesc la asta, mă deprim chiar mai mult decât sunt deja. Am învățat să umblu cu arme, să arunc grenade, să mă târăsc prin tufișuri, peste stânci. Lupt și muncesc. Pentru mine, comunismul e ceva intangibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și cănile din cameră se inundă ca niște bărci micuțe. Pentru ca, a doua zi, să iasă soarele. Usucă poteca și urmele lăsate de roți se întăresc precum niște lame de cuțit. Când vine din nou ploaia, drumul e o suprafață alunecoasă. Pe distanța de o milă pe care trebuie să care yame, Lan Ping cade ca un clovn de circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul unei ferestre, destul de aproape de ea. Ciucurii draperiilor dansau pe umerii lor. Când și când, prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai place la război! Da’ uite că de data asta n-avu parte dă el. Boală urâtă, ciuma! Tare urâtă! Mai tare și mai urâtă ca războiu’!” PAGINĂ NOUĂ 16 Cu o mână sprijinită de brațul soțului său, cu gene alunecoase și priviri pâlpâitoare, într-o transă fierbinte, cam așa își făcu apariția Toinette în atelierul pictorului. Pășea încrezătoare spre prima ei aventură extraconjugală. Nu se putea ca el, pictorul cu nume fermecător de romantic, să nu simtă imediat efluviile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mulțumit în sine, dar țipând: — Hei, nu mă mai trage așa de păr. Dar, cu fețe amuzate și viclene, care arătau de parcă ar fi înțeles că se jucau, reveneau în cerc după ce fuseseră alungate, ca să continuie îngrijirea șuvițelor sale celor alunecoase și lucioase, care, grație lor, deveneau pe zi ce trece mai alunecoase și mai lucioase. Sampath se bucura din ce în ce mai mult de atenția primită, pe măsură ce se obișnuia cu trasul sau zgârieturile ocazionale. — Ia te uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]