1,497 matches
-
Peste care n-am putut, Doamnelor ca niște dropii, Prințul nu ne-a cunoscut Doar un zâmbet de avere Ca să urci un dulap sus Și să treci când ți s-o cere Dintr-o lipsă, într-un lapsús - Pentru câtă amăgire, Să nu cauți vinovații, Ne-am pierdut de moștenire Și nu mai vin cruciații Și nu mai vin cavalerii Înghițiți de ploi și toamne Domnilor, tinere doamne Trec prin noi ca rinocerii Referință Bibliografică: Tinere doamne / Ion Untaru : Confluențe Literare
TINERE DOAMNE de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356639_a_357968]
-
Truveră Îmi place mult să vă fac curte, doamnă, Precum odinioară trubadurii ... O doamnă e podoabă a naturii În orice anotimp, și chiar în toamnă. Transpune armonia uverturii Ca fumul nestatornic ce îndeamnă O fantezie însă și înseamnă Impuls al amăgirii aventurii. Ci poleiește luna cald porticul, Risipă face și de fantezie - Cum mângâie o adiere spicul. Îngână noaptea boare argintie, Ușor în tresărirea lui, Ciricul ... Iar clipa fredonează castanie. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Truveră / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
TRUVERĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356642_a_357971]
-
mi-am dat seama că, de fapt, tocilar cum eram, celor care voiam să învățăm ni se înfipsese o pâlnie-n cap și ni se turnau niște zoaie marxist-leniniste spunându-ni-se că aia e lumina... Bucuria vieții, sau, poate amăgirea mea că aș trăi o bucurie gândind liber, e subțire la mine. Ca un strat într-un sandviș apăsat între cele două felii groase de dezamăgire: cea cu care am început la tinerețe și cea cu care sfârșesc acum. La
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
cum morții se ridică vii și vin la dans duhnind a veșnicie. Viața e-o problemă, ea ne scrie. Mai ușor ni se dezvăluie lucrurile, decât oamenii, Natura nu greșește. Când piere un om, ceva se tulbură. Când va-nceta amăgirea? Pământul e obosit de ploi, de secetă, de noi, doar soarele îl mai revigorează cu o glumă. Timpul a tacă la trecerea fiecărui deceniu. I-am simțit tăișul la 20 de ani, la 30 , ș.a.m.d. Acum tăișul s-
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
Nimic într-adevăr Ca lumea pe tarabe Afar' de sărăcie Și două babe slabe Ce fac o gălăgie... Un hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce, Cu sila la arest; O amăgire suie 'n oglinzile ovale Iar ipsosu-n statui e 'ntre cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți Și vânzători de snoave Mulțimea de pestriță Se vânzolește,-ntreabă Un căldărar beat criță Se-nvârte fără treabă
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > AMĂGIRI DE-O CLIPĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ieșisem dimineață în cerdac să scap de liniștea odăii, muta, ce a intrat la mine în iatac să-mi facă iarăși
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
vânt, ardeau în mine doruri vâlvătaie degeaba eu iubire mai frământ când tu ai ars o noapte, foc de paie. și ce crezui a fi pentru o viață s-a destrămat în zori, precum un val de ceață. Referință Bibliografica: amăgiri de-o clipă / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului Macii roșii-ți ard în păr, Mă privești zâmbind cu șagă, Gura-ți dulce ca o fragă Mă topește, dă fiori. Ochii-ți verzi, mirific cald, Trupul - jar, sfios, mă-mbie... Poate-i doar o amăgire, Vara verde, de smarald. Peste noi prăvale cerul Roi de stele, vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul... Vis păgân, stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356109_a_357438]
-
producă iluzia individualității sufletești. Modificările poetice sunt prin excelență idividualizante, opoziția fundamentală între poezie și limba română creînd din acest punct de vedere nu doar dificultăți, ci și avantaje. Inexpresivitatea dedusă a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii- amăgire contrară, dar profitabilă amăgirii poetice și transformându-se, ca și aceasta, într-o realitate psihică. Poemul ]ntregpoate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui.Există doi factori modificantul și modificatul, termene ce interecționaeză între ele. Modificantul
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
Modificările poetice sunt prin excelență idividualizante, opoziția fundamentală între poezie și limba română creînd din acest punct de vedere nu doar dificultăți, ci și avantaje. Inexpresivitatea dedusă a limbii este, la rândul ei, rezultatul unei iluzii- amăgire contrară, dar profitabilă amăgirii poetice și transformându-se, ca și aceasta, într-o realitate psihică. Poemul ]ntregpoate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul lui.Există doi factori modificantul și modificatul, termene ce interecționaeză între ele. Modificantul acționaeză asupra modificatului. Fără
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356125_a_357454]
-
Să poarte-n ele clipe de durere Și clipe de iubire, și clipe care pier, Ce nu se văd din clipa de plăcere. Din nemiloasa clipă-a despărțirii Intrăm în bucurie ca-ntr-un joc Și ne-amăgim,în clipa amăgirii, C-o clipă de speranță și noroc. Prin ele trecem dincolo de vreme, Spre ultima din clipele cerești; E clipa veșniciei... nu te teme, E clipa vieții tale nelumești... Le-am adunat într-un poem pe toate, De la iubire... până la durere
MI-A MAI RĂMAS O CLIPĂ DE TĂCERE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356172_a_357501]
-
nr. 554 din 07 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Pași care dor... Pășesc ușor, dar drumurile dor la fiecare pas o aducer- aminte și-un glas care -întreabă-mergi înainte? Cum aș putea privi când și privirea doare și cum din amăgiri să dau gândului culoare? Pășesc ușor printre cuvinte spuse sau gândite așezat-ntr-un noian cu aduceri aminte, de timpul care-n trecerea lui mai pune-o durere în calea pasului. Referință Bibliografică: Pași care dor... / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare
PAŞI CARE DOR... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356207_a_357536]
-
din 12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascult tăcută... marea, vis albastru Ce-și susură povestea cu vocea-i gravă Cuvinte despre îndrăgostitul astru, Cu a sa raza, surâzătoare și suavă. Un țărm scăldat de un regret amar Ce naște amăgirea-n gândul nopții, Pune nestăpânitelor doruri, hotar Smulgând iubirea din colții morții. Tu ești aici, în culorile unui tainic apus Mă dezbraci încet, de himerele dragostei, Aducând ciob de stele în sufletul răpus, De furtuni de vise, rătăcite pe ale
ASCULT TĂCUTĂ...MAREA de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356246_a_357575]
-
ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaște în discernamântul omului, în capacitatea lui de a alege între bine și rău. Omul trebuie să conștientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este și multă amăgire, de care el trebuie să se ferească. Asta n-au înțeles comuniștii, că sufletul pe cruce câștigă adevărata libertate, că toate metodele lor de tortură, toate metodele de reeducare psihică au făcut mai mulți sfinți decât robi, au sfințit pământul
PIETRE PENTRU TEMELIA ROMÂNIEI DE MÂINE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369045_a_370374]
-
Acasă > Poeme > Emoție > E TOAMNĂ ... Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului E toamnă ... E toamnă cu regrete și amăgiri Și alerg prin ceață și mi-e bine , Ca să mă învălui cu frunzele uitării Când în amintire ești cu mine . La tine-n suflet ascund fluturi Că în noapte la piept să mă aduni , De frică și coșmar să mă
E TOAMNA … de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369088_a_370417]
-
toți/ așterne-mi un pat mai alb ca uitarea/ și doi lotuși pe pleoape/ că două păsări albe/ cu vremea pereche/ din putregai de frunze și iluzii/ mă fure lumina// iubito mi-e frig/ mi-e vânat trupul de vechi amăgiri/ corbii îmi cântă mereu mai aproape/ tu toarnă-mi răgaz/ citește-mi o rugă/ de nu poți aștern-mi pe urme/ volbură și flori/ iubito mi-e frig”. Agafia Drăgan are ceva bacovian în vers, o tristețe fără metafizica acestuia
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
înainte Diminețile somnul ușor să-ți alinte, Viața iubite, să-ți fie așa de plină Până când întomnarea crăițe-și anină. La ceas în care sufletul se-nalță-n mistere Și cuvintele pulsează-n uitare durere Eu fac nerostitele zid de amăgire Să nu-nchidă izvorul setei de iubire. Referință Bibliografică: În toamnă amară / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1990, Anul VI, 12 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Agafia Drăgan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎN TOAMNĂ AMARĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370899_a_372228]
-
ieri Aș fi privit viața prin ochii morții, S-ar fi născut azi,o ființă nouă? Fără frica unei vieți Pe care n-am simțit că am trăit-o, Aș fi putut ințelege prețul ei? Nu,categoric.Eram maestră-n amăgiri, Amânam să-mi înfrunt sfârșitul! Simt...acel ceva ce încă nu-i știu sensul Și-n fața lui goală am rămas De măști,totul îmbracă in durere,altă nuanță! Mă-ntreb, de ce? Te-ai întrebat și tu? Nu știu decât
IN SFÂRŞIT... SUNT EU de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370925_a_372254]
-
-i scofala, Deschizând altă ușă, cu altă cheie... Din gură, scoate evlavioase cuvinte Dar acțiunile lui, sunt un păcat, În vorbe, pare un om cuminte, Lăsând să se-nțeleagă că e manipulat! De ce oare revarsă atâta minciună, De ce este atâta amăgire? De ești credincios, ți-ajunge o mână, Nu căuta aiurea, altă iubire... Nu-l mânia pe Dumnezeu Provocând dezastre sufletești în neștire, Tu prin fapte, ești un real ateu, Lăsând peste tot, multă dezamăgire! Mereu dai vina pe altă persoană
DEZAMĂGIRE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369852_a_371181]
-
Prea încrezut să te opresc din drum Și am trăit o viață de regrete Căci inima-mi se transformase-n scrum... Am tot sperat că vei veni din nou Și parcă te simțeam cumva aproape Dar vai, era o crudă amăgire Căci te pierdeai prin miile de șoapte... Până-ntr-o zi cînd, gingașă, frumoasă Mi-ai apărut în cale ca un vis... Nu mai credeam că vei veni vreodată Dar fericirea poarta mi-a deschis... Am să te leg cu
BINE-AI VENIT...IUBIRE! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369917_a_371246]
-
cu măști perfide Ce își jucau fățărnicia într-un rol De dragul scenei și banalului decor. Mi-a interzis să stau pe scenele deschise Dar n-a putut s-o facă și-n culise Și-n timp ce unii, mimau o amăgire Eu regizam cu-adevărat, a mea trăire. Fără aplauze de fast și spectatori Fără scenarii scrise de-amatori, Fără machiaj pe suflet și pe gând Fără să fiu ceva, ce eu nu sunt. Referință Bibliografică: Fără aplauze / Ana Soare : Confluențe
FĂRĂ APLAUZE de ANA SOARE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369974_a_371303]
-
echilibrul duhovnicesc în Ortodoxia luptătoare. Faptul că marea dihonie a Nihilismului a contribuit paradoxal la umplerea cerului de martiri și sfinți, atleții globalizării au găsit înlocuirea, noutatea mișcării ecumenice (marea înșelare), care propăvăduiește o pace și o prosperitate falsă, o amăgire mondialistă, ceea ce de fapt ar motiva și ar justifica tăcerea, amorțirea, încremenirea celor mari. Preotul (spune Părintele Justin Gheorghe Pârvu) din fața altarului nu vorbește nimic; tălmăcește acolo un fragmant evanghelic și încolo nimic, la cât ar fi nevoie, cu câte
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
Ediția nr. 1993 din 15 iunie 2016 Toate Articolele Autorului SĂ NU MĂ VINDECI Nu ți-am cerut nimic și niciodată N-am plâns amar de soarta-mi vitregită Și nici de viața-mi fadă, mărginită, În renunțări și-n amăgiri scăldată. Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
din Iași.] lasă uneori impresia că a fost croită pe un singur calapod, la care nu se mai poate umbla. E o taină, un dar? Nu știu. De cele mai multe ori credeam că-i doar o banalitate, deșertăciune, nimicuri, himere sau amăgiri. Este imposibil însă, ca în tot acest amestec ciudat de năluciri să nu auzim sunetul diafan al glasului inimii, care uneori vibrează așa cum ne-am dori. - Eram convinsă că într-o zi soarta îmi va zâmbi și mie și voi
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
filozofică. ,, Pe cât multe înțeleg, Sunt milă între soare și apus, Dar răsăritul nou nu-l las răpus Și sângele-i care s-a scurs pe mări Îl strâng în lacrimi rotunjit pe zări . ,, ( Integră ) Pentru poetă realitatea supremă este cununa amăgirii, deviația sentimentală când valurile se retrag înfrânte: o opoziție între lumea palpabilă și lumea abstractă, realități pe care le intuiește numai mental - ceea ce înseamnă că poeta nu se referă neapărat la coexistența armonică a tuturor lucrurilor și nici la lumea
,, SUB ZODIA CĂRȚII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369503_a_370832]