1,052 matches
-
are parte în contrast cu cea ideală de care ar trebui să aibă parte. El e un om de stat în toată puterea cunoștinței de sine. Însă ce mare diferență pentru opera poetică când înainte-ne ar sta un om gelos și amărât de gloria poetică a lui Tasso! De unde apoi să iasă din aceasta la finea piesei stânca de mântuire de care se apucă poetul desperat, unde rămâne apoi ideea întregei opere de arte, care se mișcă în jurul împăcări celor două antiteze
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o cumplită apăsare a poporului nostru. La urma urmelor însă nici un popor nu e osândit de Dumnezeu de a fi vecinic robul invaziunei stârpiturilor orientale și când, fără nici un bine pe pământ și fără rază de speranță în inima sa amărâtă, cade ostenit în umbra străinătății, el a murit pentru istorie, dar moartea va fi fost o binefacere supremă și o mântuire pentru el. [19 august 1882] [""LUPTĂTORUL" DIN FOCȘANI CONTINUĂ... "] "Luptătorul" din Focșani continuă a ne da tabloul stării economice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
parte celelalte personaje (ficționale) din roman. Holden își începe narațiunea în felul următor: Dacă vreți într-adevăr să aflați ce s-a întîmplat, probabil c-o să întrebați în primul rînd unde m-am născut, cum mi-am petrecut copilăria mea amărîtă, cu ce s-au ocupat părinții înainte de nașterea mea și alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, dacă vreți să știți, n-am nici un chef să le înșir pe toate. Mai întîi pentru că mă plictisește, pe urmă pentru că, dacă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
trăiește, au fost extrase din prima parte a romanului. Primul pasaj descrie plecarea lui David de la Dr. Strong și de la școala sa din Canterbury, la începutul capitolului al XIX-lea: Nu știu dacă în adîncul sufletului am fost bucuros sau amărît cînd, la sfîrșitul ultimului an de învățătură, a venit vremea să părăsesc școala doctorului Strong. Fusesem cît se poate de fericit acolo, îi purtam o afecțiune deosebită doctorului și eram în lumea aceea mică un personaj de vază, un personaj
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gospodari 20,7 % 1. Harnici, gospodari 7,2 % 2. Buni, cumsecade 17,0 % 2. Cinstiți 2,4 % 3. Hoți, ticăloși, parșivi 5,3 % 3. Buni, cumsecade 2,0 % 4. Răi, dușmănoși 5,1 % 4. Deștepți, inteligenți 1,2 % 5. Necăjiți, amărâți 4,5 % 4. Egoiști, avari, zgârciți 1,2 % 6. Deștepți, inteligenți 3,9 % 4. Ospitalieri, primitori 1,2 % 7. Săraci 8. Deschiși, calzi, prietenoși 3,7 % 3,4 % 4. Hoți, ticăloși, parșivi 5. Deschiși, calzi, prietenoși 1,2 % 1,0
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
din această categorie, schițele dramatice Primăvara și Un interviu. Foiletoanele satirice din a doua carte a lui I. sunt bine scrise și tind să fixeze, prin câteva tipuri ce se repetă, mica birocrație provincială. Mircea Dicu, Diaconescu și Neagu, funcționari amărâți, se cinstesc cu țuică în timpul serviciului, apoi se toarnă, rând pe rând, la cadre. Comedia denunțului continuă (Dansul clapelor). Gigi Burlacu este un mic șef despotic însărcinat să laicizeze sărbătorile creștine. El are un plan și cere subalternilor înfăptuirea, neabătut
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
groaznic, Încuviințează Jess. — De ce? — Politică socială. E limpede ca lumina zilei. SÎnt făcuți unul pentru altul! — Jess, vorbește cu Tom, spun, sub impulsul acestui gînd. Pun pariu că o să găsiți voi o cale să cădeți la pace. Pentru un tatuaj amărît... — Nu e vorba doar de asta. Jess Își Înconjoară genunchii cu brațele. Mai... e ceva. — Ce anume? Trag aer În piept și mă lovește revelația. E gravidă și ea. Sigur asta trebuie să fie. Doamne, ce cool! O să devenim mămici
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
din pudrieră. Arăt ca naiba. Încă mai am resturi de la machiajul de aseară, și părul mi s-a ondulat de la ploaie. Și perfuzia aia, cică „hidratantă“, nu mi-a folosit deloc pentru piele. Chiar arăt ca o ratată. Mă privesc amărîtă. Toată lumea trece prin asta. Te măriți și crezi că totul e minunat, Însă În tot acest timp, soțul tău are o aventură, după care te părăsește pentru o altă femeie, cu părul roșcat, fluturînd În vînt. Trebuia să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
se trezește de multe ori ca să-mi țină companie. El Își scrie e-mailurile, iar eu mă uit la Prietenii tăi cu sonorul dat la minimum, iar Minnie suge la sînul meu hulpavă, de parc-ar fi cine știe ce copil Înfometat și amărît și n-ar fi mîncat doar acum o oră. Chestia cu copiii e că știu precis ce vor. Lucru pe care Îl respect foarte tare. Cum ar fi faptul că lui Minnie nu-i place deloc leagănul artizanal. A stresat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe cel al lui Despot (Farmece, 1933). Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în Trecute vieți de doamne și domnițe (I-III, 1932-1939), Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues (1937) și Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui G. vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea Trecute vieți de doamne și domnițe (volumul
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
Farmece, București, 1933; Acum o sută de ani, I-II, București, 1935; P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; Domnița Alexandrina Ghica și contele D’Antraigues, București, 1937; Dincolo de zbuciumul veacului, București, 1939; Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, [1943]; Rădăcini, București, [1947]. Repere bibliografice: Camil Petrescu, „Prin viroage și coclauri” de Const. Gane, RVVR, 1923, 1; Perpessicius, Opere, XII, 200-202, 495; Pompiliu Constantinescu, „Întâmplarea cea mare”, SBR, 1927, 9; Octav
GANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287164_a_288493]
-
să facem haz de ea. • Toți vor să trăiască boierește, dar nu pe socoteala lor proprie! Pentru cei nemulțumiți, viața nu este niciodată rozalie. • Nu sunt munci ușoare precum femei ușoare. • Omul vesel poate stoarce haz și dintr-o lămâie amărâtă. • Marea luptă nu se dă pentru idealuri, ci pentru niște bani păcătoși. Nudul antic este prima regină a frumuseții planetei. • Incompetentă natura a făcut din nud o capodoperă pentru toate tipurile de civilizație. • Ca să placă, nudul trebuie să aibă forme
GÂNDURI REBELE (19) – ARMONII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381299_a_382628]
-
amorțite din măruntele târguri moldovenești. Ele comunică prin partea din spate a curților și prin ulițele prăfoase, continuate în drumuri de țară, aproape nemijlocit, cu lumea satului, căreia până mai ieri îi aparțineau. Îndeletnicirile multor târgoveți, impiegați obscuri sau meseriași amărâți, sunt încă legate de începuturile lor rurale. La Pașcani și Fălticeni scriitorul a cunoscut bine forme de excrescență urbană recentă, pe un fundal sătesc. Aici descoperă însă o umanitate cu totul diferită. Alcătuită din inși șterși, cărora S. le închină
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
chip și copile cu păr bogat și copii de țâță și fetițe cu fața tânără și bătrâni cu tineri. Și mamele au rămas fără copii și copiii se făceau orfani și într-un cuvânt din toate vârstele erau luați pradă amărâtă, de la oameni până la vite, mulțime fără număr. Și a fost atunci multă plângere și suspin și vaiet al Moldovei” 563. în Ardeal, turcii și tătarii le chinuiau și le ucideau pe femei. Târgul Aiud a suferit astfel de consecințe ale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
reacție din care izvorăște un minunat eseu asupra faptului de a scrie critică. Puține pagini din literatura lumii întregi ating nivelul unora din paginile celui de-al doilea intermezzo, sub raportul lucidității, adâncimii, amărăciunii și stringenței. Eugen Ionescu constată, deci, amărât, că actul critic, judecata literară și artistică, nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice; ci este, teoretic, un act gratuit, pornit din arbitrarul conștiinței criticului, care își exercită asupra operei cercetate voința
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
mărunțișuri, Moriț pleacă în America, stăpânit de mirajul unui trai mai bun, iar Rubin, cartofor și afemeiat, lucrează la un atelier de perii, dar încearcă să se chivernisească prin deschiderea unui salon de dans, apoi moare în război. Cea mai amărâtă dintre toți este însă Esther. Chinuită de o boală grea, abia agonisește traiul zilnic al familiei printr-o muncă istovitoare la mașina de cusut, în timp ce bărbatul ei, chelner într-un local de noapte, nu face decât să-și cheltuiască banii
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
lui socială este notabilă prin accentele de satiră. În afara unor articole și a unor note critice, poetul a scris și câteva schițe, în care evocă anii copilăriei petrecute la țară. Prozele sunt pătrunse de simpatie și compasiune pentru cei sărmani, amărâți și năpăstuiți. Câteodată mila se preschimbă în indignare sau într-o ironie acidă. SCRIERI: Versuri și proză, București, 1896; Versuri, proză, scrisori, pref. G. Diamandi, București, 1911; Versuri, îngr. și postfață N. Ionescu-Lazu, București, 1946; Versuri, proză, scrisori, îngr. Andrei
PAUN-PINCIO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288726_a_290055]
-
două muncitoare. Ce să facem? Tot nu eram în număr pentru constituire. Soluția a găsit-o una din muncitoarele prezente: - „Degeaba anunțați la ziare și așteptați să vie muncitoarele aici, la voi, la Centru. Muncitoarele nu pot veni. Sunt prea amărâte, prea copleșite de griji și necazuri, și cuvintele voastre nu pot pătrunde până la ele. Duceți-vă voi acolo, în fabrici și ateliere, unde trudesc fără răgaz din zori și până în noapte; duceți-le cuvântul de organizare și treziți-le să
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
o întrevedere ce s-ar fi părut că nu-l privește. Repede însă, N. Iorga redevenea nemulțumit. Pacientul era disprețuit, mustrat. Împuns cu degetul în direcția coastelor și, printr-un proces clamoros, condamnat vindictei publice. În cele din urmă, conferențiarul, amărât, dădea semnele unei decepțiuni universale. În sentințe biblice se ridica asupra patimilor mărunte, se închidea în negura de fum a unei înălțimi inaccesibile și întocmai ca Moise, spărgând tablele legii aduse unui popor netrebnic, tunând asupra sălii profeții grozave, fugea
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
cu nasul vesel ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o mai îndrepte. Se scoală fără nici un cuvânt și face o plecăciune adâncă în fața ei, după care se grăbește să i se alăture fratelui său. Vipsania îl urmărește cu ochi haini. A venit aici în căutarea unor debutanți sau scriitorași amărâți, care profită de această ocazie să-și recite lucrările în public. Îi pândește ca un rechin să-i jecmănească. Bieții autori! Nu le e greu să ofere cadou o even tuală ediție ulterioară, care oricum nu le va aduce nici un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se vaită Libo, făcut cu una tuciurie... Avocatul îl oprește scurt: Ia stai! Păi tu când l-ai eliberat? Dacă vorbim de un copil de maximum zece ani, asta schimbă totul! Scribonius clatină nefericit din cap: — Îl avea dinainte, oftează amărât. Pune mâna pe piept: — L-a ținut ascuns nenorocitul. Dacă știam, îl lăsam să crape în starea lui josnică. Mai suspină o dată. — Nici n o ducea atât de rău. A fost o vreme oaspetele lui Malichus, regele nabateenilor. Asinius Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe bărbat să îngenuncheze, rosti rugăciunea pentru spovedanie în limba latină și începu să asculte cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aș primi în schimb libertatea de a răspândi cuvântul Domnului. În Japonia nu e la fel de ușor să propovăduiești ca în Goa sau Manila. E nevoie de măiestrie și vicleșug. Dacă măiestria și vicleșugul i-ar putea face pe acești credincioși amărâți să-și recapete respectul de sine, aș fi primul care ar regurge la ele.” Își aduse aminte cu mândrie de unchiul și de rudele sale care au fost diplomați și cardinali ai bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse aminte de femeile din valea sa. Satele din vale păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească ascultând povestea lui Velasco. Îl priveau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]