722 matches
-
și îl macină și ne pierdem, și acum și tu cu... - Cu ce, mamă, cu ce, că tot nu spui? Cu ce?! Ah, mamă, că nu vrei să știi ce e cu adevărat credința. A voastră? M-am săturat. Vă amărăsc, vă fac de rușine, de mine vă e rușine, bucată din voi, de mine vă e rușine? Cu ce vă e greu, că nu sunt ca voi?... - Ești, ești și copilul meu, da’ așa te-am făcut eu? - Așa cum? Da
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu ea acum douăzeci de ani când a născut-o. Trasă la trup, cu părul schimbător în bătaia soarelui vara, când deschis, când mai închis, cu zâmbetul dulce și ochii mari
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
așa ardem beatitudinea noastră pentru ca să ne ajungă numele, un sunet zadarnic, la posteritate. La posteritate! Da, Apolodoro apucându-l de mână nu credem în nemurirea sufletului și totuși moartea ne atrage, ne atrage pe toți, tuturor ne repugnă și ne amărăște inima perspectiva nimicului de dincolo de mormânt, a vidului etern. Înțelegem toți lugubrul, lugubrul înspăimântător al acestei funebre procesiuni de umbre care vin din nimic pentru nimic, și toate acestea vor trece ca un vis, ca un vis. Apolodoro, ca un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
În fine, vei vedea."? Dar boala lui Blecher evolua. În septembrie îi scria că "am un os necrozat chiar lîngă vertebrele atacate și că ar trebui poate scos pe cale chirurgicală" încît într-o altă scrisoare mărturisea că e atît de amărît că scrie romanul numai pentru a isprăvi un lucru început. La sfîrșitul aceleiași luni îl înștiința că M. Sebastian, vizitîndu-l, a luat cu el manuscrisul viitorului roman, pe care l-a citit la Roman fiind tulburat de valoarea lui și
O corespondență revelatoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16701_a_18026]
-
intensitatea vieții. În multe privințe tu ești mai matur decât mine, ai cunoscut emoții mie refuzate. Nici nu văd ce-ai mai face de aci înainte, în felul tău ai făcut o carieră rotundă. ("Mint, cugetă Ioanide, ca să nu-ți amărăsc ultimele clipe!") . - Tată, zise Tudorel, ce-ai făcut cu caietul? . - L-am ars! . - De ce? . - Fiindcă mi-era teamă că fiind găsit putea să slujească acuzării drept dovadă împotriva ta. . - Prin urmare, nu caietul în sine te-a indispus. . - În sensul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
huliri necugetate și omoruri nevinovate, căci să sucești gâtul unui pui de găină sau să vâri cuțitul într-un seamăn al tău e pentru ei același lucru, nu cu mult mai însemnat decât tușitul sau strănutul. Căpitanul Badislav era destul de amărât de isprăvile unicului său fecior, și poate s-ar fi bucurat să știe că acea după-amiază de vară în care se răcorea la grădina otelului Dacia, în compania celor două dame, avea să-l scutească de a mai cunoaște viitoarele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe două rânduri, cu o cărare lată, presărată cu rumeguș, între ele. Ce de cuști murdare, ce miros, ce de animale, aproape toate cele din "Animale din continente"! Maimuțele și papagalii zbierau de ziceai că-i taie cineva. O focă amărâtă stătea pe-o parte într-o băltoacă, uitîndu-se la ei cu ochi de fată de mahala. Ursul nu era prea mare și avea un bot ca de câine. În lumina cafeniu-roșcată din menajerie aproape că nici nu-l observai. Interesanți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avuseseră această discuție. Niciodată nu aflase nimic despre trecutul Mariei. Când fusese mai mic, sperase că ea este cu adevărat mama lui și că se jertfise pentru el, dar că nu vrea să-i spună lucrul ăsta ca să nu-i amărască pe ceilalți copii. Crezuse asta pentru că, de când se știa, se simțise diferit față de tovarășii săi din sat. Chiar și în aceste momente, Maria se comporta altfel față de el, dar acum știa că ea vedea în el copilul pe care nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
aș fi făcut un copil... Hmmm, ce copil ar fi fost acela, Doamne? Maria nu răspunse imediat, ci se așeză pe pat lângă Stin. ― Venisem să-ți aduc vești bune... Dar dacă vrei mai degrabă să ne sfădim, să ne amărâm zilele cu certuri fără sens... Vorbele femeii rămaseră în aer, sperând că Stin se va răzgândi și va renunța la întrebarea lui. Tăcerea tânărului se prelungi însă până când Maria hotărî că poate nu e tocmai întîmplător că se nimerise ea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înghițitură de vin. Acum obrajii ei ardeau de-a binelea. ― Nu se poate să nu mai fie o cale... ziceai ceva de două evenimente. Maria zâmbi trist. ― Păi sunt două: nașterea și moartea micuțului pentru salvarea voastră. Lasă, nu te amărî, poate că asta este menirea lui, poate că așa a lăsat Dumnezeu. Acum, Doamne, dă-i gândul cel bun! ― Nu se poate. Trebuie să mai fie o cale! scrâșni Stin din dinți. Maria își ridică ochii spre acoperișul colibei, de parcă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prin vorbe și fapte necugetate. Întotdeauna vor exista critici la adresa ta. Din partea celor care te iubesc aceste critici vor fi constructive, în folosul tău. Dar din păcate, majoritatea criticilor vor fi din partea persoanelor răutăcioase, invidioase, care vor doar să-ți amărască sufletul, să-ți pună bețe în roate. Fii înțeleaptă și discerne d.p.d.v. obiectiv diferența dintre acestea! Îți doresc potențial în a te folosi de criticile constructive, care sunt în beneficiul tău, și îți pot crește “imunitatea” împotriva lucrurilor nefaste, care
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de fericită... Las-o fericită, amicul meu... Te rog eu... Da?... Apoi de văzut poți s-o vezi.... Ascunde-te-n tufișele grădinei când s-o primbla ea și vezi-o... Numai nu te apropia... n-o în-trista... nu-i amărî ultimele momente. Îmi promiți?. [ALECU] (se uită fix și atent * la ușă) Îți promit. {EminescuOpVIII 320} D[OCTORUL] Aide, vino cu mine. (îl trage după sine) Aide la cazin... îl întîlnim pe Vrance... El e fericit... Mi se pare a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sfântul soare. MARIA O Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! o știu eu doar, Ah! O știu eu doar, Ne-au pismuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi cu noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Când munții răspund cu răsunet doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sântul soare. MARIA O, Ionel! Ce-ai spus tu acum? Nicicând nu ți-aș fi cerut ăst drum. IONEL De te iubesc? MARIA Ah, o știu eu doar Ah, o știu eu doar Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Stai, Ionel! Rămîi! COR Rămînea-va! IONEL Vin iarăși la primavară Și cobor când ea coboară Când păstorii strigă și cheamă voios, C[înd] se pierde departe răsunetul lor Aduce-oi florile, doine. COR Purtând nori la pălărie Va
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să te sui. O, Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! O știu eu doar, Ah! O știu eu doar. Mi-au pizmuit iubirea rău, Mi-au amărât norocul meu. Rămâi ca noi! Rămîi! COR Rămînea-va. IONEL Vin iarăși la primăvară Și cobor când ea coboară, Când păstorii strigă și cheamă voios, Cât munții răspund cu răsunet duios Aduce-oi flori și cânturi. COR Atunci purta-va el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
poate că ar fi luat vorbele mele drept o bătaie de joc la adresa ei, o compătimea pe mama lui, dar într-un fel trebuia să-mi găsesc și eu un mic amuzament în amărăciunea soacră-mii, altminteri m-aș fi amărât eu singură până la urmă. Însă felul în care îl disprețuia pe bunicul tău mi se părea prea de tot și mai țin minte cum odată - pe atunci așa ceva putea fi socotit o necuviință - i-am spus-o de la obraz. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
s-au stins ca un foc peste care cade nemiloasa ploaie? Când? PAGINĂ NOUĂ OAMENI ȘI FAPTE OBIȘNUITE Zambilă Ioniță a fost un soldat care a căzut pe undeva, iar patria recunoscătoare i-a pus numele pe tabla unei străzi amărâte de mahala, devenită peste vară ditamai cartierul, cu bunele și relele sale. Strada necăjită a căpătat aer de bulevard, casele s-au transformat în blocuri, unele mai bune, altele mai proaste. Al nostru era prost. Avea zece etaje, era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
după-amiază, eram singur, era cald, ningea afară, ce mai, era bine și eu dormeam dus. Sună undeva telefonul. Ați observat de câte ori sună telefonul când dormi dus? Mă ridic alene, pun receptorul la ureche, aveam un telefon gălbejit, ca un ou amărât de trecerea timpului, și aud glasul inconfundabil al lui Pompi: ― Ce faci? ― Ce dracu’ să fac, dorm. ― Te-ai trezit? ― Vezi bine. ― Asta nu e rău, căci trebuie să te îmbraci repejor, să cobori, ai grijă, nu lua liftul, ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
gură. Nu pomenise niciodată, nici măcar în glumă, că și-ar fi dorit să moară. O întrebară dacă fusese furios sau agresiv în ultimele săptămâni. Nu în mod deosebit, le răspunse ea. Îi spuseră că fusese la Silver Bullet, un bar amărât de pe Route 183. Ea le spuse că mergea acolo frecvent, după serviciu. Era un șofer prudent. Nu se urca niciodată la volan dacă nu se simțea treaz. Mașina era copilașul lui. Îi interesa dacă mai consuma vreodată și altceva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Păi, nu ai văzut cu ce nume i-au botezat, tot nume domnești, Constantin, Ștefan, Radu și Matei. Așa că nici vorbă de tron împrumutat! Când împrumuți, te mai gândești să dai și înapoi. Să mergem la culcare, nu mă mai amărî că-mi alungi somnul cu totul. De când m-a scos vodă din divan și mi-a poruncit să stau departe de spătărie, nu mai pot dormi decât două, trei ceasuri pe noapte. Prea multă nedreptate: eu cu truda și Constandinul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o parte și s-a așezat bosumflată într-un fotoliu de lângă fereastră. Așa că Lina - o tipă deloc sensibilă la disputele interpersonale - s-a culcat la loc pe perna de lângă mine și a început să ne povestească despre ea. Avorturile îi amărau zilele. Avea un copil, un băiețel, cu care locuia pe Monte Mario („într-o clădire nouă, superbă“, după cum mi-a tradus Maimuța). Din nefericire, nu-și putea permite, în situația ei, să aibă mai mult de unul - „deși iubește copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
că s-ar fi putut mai rău de-atât. Mai lucrase cu ea sporadic, câteva luni, cu totul, în șapte ani. Avea experiență, știa cum ar fi de procedat cu ea, dar nu se simțea în stare. Prea tare îl amărâseră fuga și trădarea fraierului și idiotului ăluia fleșcăindu-i puterea și răbdarea dovedite cândva în preajma femeii ăleia care avea un tabiet trainic înrădăcinat: bătea copiii până-i căpia. Dintre toți cu care lucrase, doar Rafael se pricepuse s-o țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
În cârcă, dar copiii au conlucrat bine și au fost extrem de convingători în declarațiile lor, cum i-a pus să-l pipăie și să i-o sugă, când de fapt bietul om venise și el aici tot pentru o pâine amărâtă de supraveghetor, de care n-a mai apucat să se bucure, tocmai pentru că nu le avea p-astea cu bătaia ca să te știe copiii de jupân și să nu te amestece în rahatul lor. Sunt împărțiți în niște grupuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge o vacă, cum se cosește fânul, să se bucure de viața simplă de la sat. Fusese o vară magică, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bătrân și înfoiat (Dobrin, ajuns la Oțelul Târgoviște) a prins șarpele vișiniu în cioc și a dat cu el de pământ, în alta, când tata era puțin răcit, unul dintre bărbații ăia tuciurii, trădat de iubita lui (într-un meci amărât cu I.P.A. Aluminiul Slatina), a aruncat o bară de fier înspre teren, dar n-a nimerit până acolo, ci a lovit un om de pe rândurile de jos, unul ca toți ceilalți 49.999, care-și plătise biletul și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]