3,081 matches
-
care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei, căci, în definitiv, Te-Onó fuseseră dintotdeauna niște sălbatici și nu-nvățaseră niciodată să trăiască altfel, în timp ce micuța Curcubeu fusese educată în spiritul iubirii și al respectului față de ceilalți. Un giulgiu de amărăciune și decepție se întinse peste catamaran, și nici măcar credincioasele stele nu-i mai însoțeau, căci cele care străluceau acuma deasupra capetelor lor n-aveau nimic în comun cu cele care, de atâtea ori, le alinaseră suferințele. Erau singuri. Singuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
într-o zi ar putea să cadă victima oboselii acumulate. Tapú nu se satura să-l privească, de parcă cineva ar fi vrut să-l ia de lângă el, si, când îl cuprindea această senzație neplăcută, simțea o neliniște puternică și o amărăciune de nedescris, căci, în străfundul sufletului sau, era convins că viața fără Miti Matái ar fi fost total lipsită de sens. Sufletele a treizeci de generatii de marinari se concentraseră în cel al lui Tapú Tetuanúi, iar el avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu mă-ngrijorează, îi explică elevului sau, în timpul unei asemenea inspecții. E groasă și perfect îmbinata. În schimb, pereții laterali au doar două degete grosime, iar legăturile trebuie să fie deja înmuiate de apă. Schița un zâmbet, nu lipsit de amărăciune. Ar fi foarte trist că, după ce i-am învins pe Te-Onó, un rechin alb și un taifun îngrozitor, să fim înfrânți de niște viermi hidoși, care ar putea fi striviți cu degetul. Tané nu va permite să se întâmple așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur că eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al Infinitelor Insule, muri, în pace cu sine însuși și cu zeii lui, două zile mai tarziu. Nu dați vină pe Anuanúa, fură ultimele lui cuvinte. Ea n-a făcut altceva decât să asculte porunca lui Tané. Îi zâmbi cu amărăciune discipolului sau. Iar tu nu mai plânge, îl ruga. Știam cu toții că nimeni nu se-ntoarce de două ori din Al Cincilea Cerc... Așa e legea. Rămase foarte liniștit, privind fără să vadă bolta cerească pe care acum toate Avei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fața în ea. Senzația puternică de tuse o sufoca, nu putea să respire. Tuși. Femeia sări de la catedră și-o lovi peste obraz. Mai fă asta o singură dată și te dau afară. Ieșită în aerul rece, Luana gândi cu amărăciune: "Așa-ți trebuie, fetițo. Ai pocnit și tu vreo doi la viața ta. Acum ți-a venit și ție rândul". Relația încordată și nefericită între cele două luă sfârșit în ziua în care Luana, la braț cu verișoara ei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
căsniciei lor tare departe de ea. Nu mă cunoști, Ștefan. Într-o zi îmi voi strânge lucrurile și te voi părăsi. Să nu plângi după mine... În ziua aceea, te rog să nu mă oprești! După îndelungi căutări ajunse, cu amărăciune, la concluzia că soțul ei avusese dreptate și că o forță întunecată pătrunsese în viața ei ca să i-o dea peste cap, să-i închidă toate drumurile și speranțele. Se prezentase la preselecția pentru ocuparea unui post de vânzătoare. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la mâneci. Își prinsese părul într-un coc rebel și încălțase o pereche de cizmulițe fine, aduse de Ștefan din Ungaria. Iuliana o admiră cu sinceritate: Ești cea mai frumoasă femeie de aici! Și cea mai singură, ripostă Luana cu amărăciune. Spre surprinderea ei, după un pahar de vin, reuși să se simtă bine. Foștii colegi o invitară la dans, familia Darie, Mara și Bogdan făcură tot posibilul să nu se simtă stingherită. Toate merseră ca pe roate până în jurul orei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trecut. În schimb, avea să constate Încă de pe atunci că imaginea orfelinatului se pierdea În depărtare, se Încețoșa și devenea de nepătruns pentru ochii minții. Întins În pat, cu clipocitul neîncetat al valurilor În urechi, a Început să priceapă că amărăciunea aceea nu avea să treacă nicio dată. Era un alt fel de tristețe decât cea resimțită până atunci. Își dădea Întru câtva seama că În casa asta nouă, alături de omul speriat și care Îl speria, avea să treacă peste acel
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i o idee minunată. N-ar trebui să renunți. Nu, pentru unul ca mine nu-i nici o șansă. A fost o mare naivitate să-mi Închipui că aș putea să duc la bun sfârșit așa ceva, ca un occidental. Vorbea fără amărăciune, dar cu o deznădejde atât de adâncă, Încât părea aproape indiferent. Nu poate fi urnit din atitudinea asta, s-a gândit Margaret profund nemulțumită. — De ce vorbești așa, a exclamat ea, Încercând să nu pară pretențioasă. Poți să faci tot ce-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În noul lui cămin, Adam n-a avut de ce să se teamă de ceilalți copii și nici, de fapt, de orice altceva. Mult mai târziu avea să-și amintească de acel prim an cu un amestec de nostalgie și de amărăciune și să resimtă același neobișnuit sentiment de mâhnire și de dorință nedeslușită despre care se spune că ar fi o trăsătură proprie celor din sud-est, cu toate că obârșia lui se afla departe de aceste locuri. Adevărul este că pentru Adam, ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lumina și camera lui s-a transformat iarăși Într-o pădure fermecată. S-a gândit la Neng, la clipa când a vrut să-l sărute. Era Încredințat că niciodată n-avea să se Înapoieze. A resimțit o moleșeală plină de amărăciune, ceva cunoscut, o rămășiță din Vechea Viață de la orfelinat, și și-a dat seama că trebuie să scape de starea aceea Înainte ca ea să pună stăpânire pe el. A respirat adânc și a numărat Încet de la unu la zece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fie luat de mare. — ...stimați concetățeni și revoluționari, secolul al douăzecilea ne-a umplut de un dinamism fantastic, dar și de mari temeri. Da, trăim Într-o lume dominată de frică. Viața de toate zilele e plină de descumpăniri și amărăciune din pricina spaimelor, spaima de viitor, de bomba cu hidrogen, de ideologii, de atâtea și atâtea altele, dar Îndeosebi de pierderea certitudinilor și a comportamentului moral. Poate că teama este o primejdie Încă și mai mare decât primejdiile Însele, pentru că teama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gata își ia tălpășița și doar îi spun: mă, băiete, mă, vezi ce faci viața asta a ta, mă. M-am săturat până în gât de el, am crescut atâția copii dar ăsta mi-a pus capătul... Era atâta asprime și amărăciune în glasul lui, atâta aversiune împinsă până în pragul urii, încât inginerul se încruntase. Lasă, nene, i-a spus într-un târziu, că o să vedem noi ce o să facem cu el. N-o fi nici primul, nici ultimul tânăr care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i suporte tirania și capriciile sau gata să se lase alungată de zidul masiv al tăcerii și se miră singură, înduioșată, până unde o va purta slăbiciunea? Aștepta reacția lui Alexe cu respirația întretăiată, cu ciudă, îl privea cu amărăciune. O să tacă? Mintea îi era stoarsă, vlăguită, nici o idee salvatoare nu țâșnea din marea masă de neuroni inhibați. Abia își înăbuși oftatul de ușurare când îl văzu deschizând gura și slobozind primele vorbe. O mare pace îi invadă încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Totul părea de-o limpezime extraordinară, piesă cu piesă, întreg angrenajul gândirii profesorului ședea la vedere îngrozitor de simplu, de-a dreptul insultător, descifrabil și pentru un orb. Și ea, cea care ascultase pe la colțuri vorbele profesorului de sport, încărcate de amărăciunea propriei neputințe ori spusele binevoitoare, ironice, pline de tăgadă ale inginerului Marcu. Era ca un fel de explozie, o iluminare bruscă, era copleșită, da, da, copleșită. Încurajat de lipsa obstacolelor ce ar fi putut sta în calea raționamentelor sale, Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe larg întâlnirea, fără să-i ascundă nimic. Spera, prostește că, apropiindu-se de Sidonia, va reuși să guste din mierea prea plinului ei sufletesc, că descoperise, în sfârșit, un om din lumea largă, în fața căruia să-și poată deșerta amărăciunile, ca să primească în schimb, vorbe de duh, bine chibzuite, trecute prin ciurul experienței de peste ani, ca să poată căpăta încredere atunci când echilibrul cu ea însăși amenința să se clatine. De când fusese alungată sau mai bine zis singură se îndepărtase de profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
precizie pe cei învinși. Seara se întâlnea de obicei în bucătărie cu Ovidiu și Carmina, fata părea epuizată după acel turnir de vizite pe care Ovidiu îl găsea necesar, pe chipul ei stăruia mai mereu umbra unei ezitări, a unei amărăciuni, pentru o fracțiune de secundă Sidonia se temea ca fata să nu fi descoperit deja bluful, și să nu dea înapoi cât încă nu era prea târziu. Le propunea să prăjească niște cârnați cu o garnitură de cartofi pai, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe fereastră, voia să-l vadă venind, parcând cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
până în spumele altei cascade prăpăstioase. Celălalt ursuleț îl urmărește cu privirea întristată de pe țărm, alergând de-a lungul cursului apei. Un schelălăit stins se auzi din fundul cascadei prăpăstiei. Ursulețul de pe mal lasă capul în jos, privește îndelung și cu amărăciune locul nenorocirii și înaintează apoi spre adâncul pădurii. Acum, acest ținut nu mai este pentru el acea minunată lume. Patria bucuriilor s-a sfârșit pentru el, devenind un ținut al unor amintiri plăcute petrecute cu eroul întâmplării. Aș fi vrut
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lămuritoare. Astăzi nu mai poți avea Încredere În nimic, domnule, decretă Petru abia stăpânindu-și plânsul. Chiar În nimic, domnule profesor? Nici măcar În...? Dădu ochii peste cap ca să evite numirea instanței supreme. Nici măcar, zise Șendrean. În glasul său răzbătea toată amărăciunea de care nu fusese nici el scutit până atunci și pe care o dezvăluia cu franchețe patronului de la „Gostat”. Își spunea că, la urma urmei, nu avea nimic de pierdut dacă se solidariza cu acest om care Își vedea zdruncinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar chipul său se schimba după cum stătea Într-o parte sau alta a picturilor care prin simpla lor vecinătate Îl făceau și mai atrăgător. Știa el că făcuse o afacere bună. 36. „Licitația” a fost un succes, zise Petru cu amărăciune. Câștigătorul nu era câtuși de puțin pe placul său. Se simțea Într-un fel vinovat că pusese și el umărul la strămutarea câtorva lucrări din casa Ster Într-un loc necunoscut și impropriu. Întocmai ca struții pe care Îi văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amiază, zise zâmbind Iolanda. De unde știi? Îl cunoști? Știu chiar de la el. Cine nu-l cunoaște pe adolescentul minune al orașului, artist de geniu și familist convins? Nu era pic de ironie În glasul Iolandei, ci doar o abia mascată amărăciune. Te așteaptă cu câteva picături de whisky. Eu zic să te grăbești, să nu-i pui răbdarea la Încercare. Sărut-o pe Maria din partea mea. Își strânseră mâinile de despărțire. Flavius-Tiberius Își luă antena și o urmă pe Eleonora. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brumat. Și mai fuseseră serile la "Viață lungă", cu Victor Iamandi ori prolonjeurile la capăt de Copou și de linie de tramvai, în bodega lui Anton Vidrașcu. Lumea asta pe veci apusă turna atîta tristețe pe linia gurii lui, atîta amărăciune în ochii lipiți de orașul plasat între cele șapte coline, cu o casă-n dealul Tătărașilor, rămasă neterminată. La roșu. Tîrgul pe care l-a iubit și de care nu s-a putut despărți nu i-a purtat prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]