844 matches
-
Din pământ, din-naltul cer Glasul Lui și glasul țării, Se transpune în grănicer... Glasul liric al iubirii, Din al Lui vers azi dospește Ferm noblrțea nemuririi Care ne cam... părăsește! Glasul Lui străpunge ceața Ce ne-acoperă de ieri, Amarul ne frânge viața Prin gloata de ieniceri... Ieniceri hoarde păgâne Pe nimic au vândut țara Și pe noi ne vor răpune, Pe spinări ducând povara... Glasul Lui și din morminte V-a scula armate noi, De viteji cu fețe sfinte
GLASUL POETULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380420_a_381749]
-
supun riguroaselor reguli ale prozodiei clasice, citez câte o strofă din două poezii scrise în versuri albe, un stil ce-i permite poetei să lase frâu liber imaginației: „Rănile-mi plângeau / astă-noapte-n palma ta, / în focul acesta lumesc, / îndulcindu-mi amarul / dus de vis, ars de gând, / topită-n lacrimă de scrum, / adunată-n căușul iubirii“ (Durere - pag. 59) sau: „Paradă militară, / de păsări călătoare, / ce mândre defilează, / tăind cerul în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105
IOAN VASIU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380600_a_381929]
-
l-au mai trăit de mult și e cazul să se ocupe de asta. Scrisul îți cere, pe lângă darul înnăscut, multă trudă, puțină îndrăzneală, enormă exigență și nu de puține ori înțelepciunea de a suporta dureroasele înfrângeri de a înghiți amarul propriei neputințe de a depăși limitele unor bariere nevăzute. Dar zidirea nu se înalță fără jertfă. Carmen - antología lirică ANAMAROL este fără îndoială o imagine profundă a autorilor, care se afirmă năvalnic, surprinzând atâtea ipostaze ale trăirii noastre de zi
EDITURA ANAMAROL 2016 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379323_a_380652]
-
lor răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd placid plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă mică, mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri, ger și chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând tăcut în noapte, Mi-e dor
EMINESCULUI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379439_a_380768]
-
gând Iubirea ne-o spunem în limba română Tuturor oamenilor de pe pământ. Cluj Napoca 31 august 2015 Românește O lacrimă-mi cade pe fila cea veche A unei istorii scrise cu zbucium... Plâng românește. Da. Plâng românește... Gândul îmi zboară la amarul purtat Pentru libertatea cuvântului dat De a spune jalea și bucuria Durerile toate ce le-nsoțește... Pe românește... Gândesc curat despre oameni Iertând și iubind dreptatea mereu Șimțind atât bucuria dar și necazul Poporului meu ... Da. Gândesc românește. Din mine se
DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379516_a_380845]
-
dispărea. Cum să continui mai departe Când tot ce știu e doar...noi doi? Știu că a trebuit să pleci, Dar...vin-o înnapoi! CINE EȘTI? Cine e acel bărbat Ce stă singur la o masă? Și-și înneacă-n vin amarul? N-are iubire, n-are casă. Nimeni nu îi e devină Că până azi a suferit. Din toate drumurile vieții L-a ales pe cel greșit. Inimă de zburător, Închisă într-o carapace, Pasăre în colivie, Nici nu zboară, nici
NATURĂ ŞI IUBIRE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379514_a_380843]
-
LACRIMA DE DOR, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1560 din 09 aprilie 2015. În satele uitate-n răscrucile din munți Doar clopote bătrâne mai tulbură tăceri Și lacrima de dor, a celor triști, cărunți, Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri. Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina, Poștașul trece rar, scrisorile-s puține, O zi e cât un veac, îi macină rutina, Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată, Invinși de ani
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
stropi mici, fierbinți, pe fiecare rând, Citind scrisoarea-n care îi spune c-o iubește. Citește mai mult În satele uitate-n răscrucile din munțiDoar clopote bătrâne mai tulbură tăceriși lacrima de dor, a celor triști, cărunți,Ce-și duc amarul zilei sub crucea de poveri.Zăvorul de la poartă l-a-nțepenit rugina,Poștașul trece rar, scrisorile-s puține,O zi e cât un veac, îi macină rutina,Prezentul se deșiră-n risipă de suspine. În duh de rugăciune, privire-ncețoșată,Invinși de ani
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
betegită mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierită prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul Citește mai mult betegită de frumos,betegită de simțireplânge doina lăcrimos,plânge fără contenirebetegită de căldură,betegită de alean,pustiită-n bătătură,plânge tristă an de anbetegită de pădure,betegită mișelește,fără fragi și fără mure,doina încărunțeșteși precum rugina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
plânge tristă an de anbetegită de pădure,betegită mișelește,fără fragi și fără mure,doina încărunțeșteși precum rugina roadepână în adâncuri fierul,doina noastră-ncet decadefiindcă-și pierde fluierulne rămâne amintireadoinei noastre din bătrâni,pierită prin uneltireahoardei de stăpânine rămâne doar amarul... XIII. NICICÂND, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2090 din 20 septembrie 2016. Nicicând nu mi-a fost cerul așa de înalt, dar nicicând stelele nu mi-au fost mai aproape, nicicând n-am știut în înalt să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
pe șantiere. Pământul colectivizat era acum disprețuit și muncit în derâdere de oameni care nu-l iubeau... Familia era și ea sfărâmată. Desfrâul era public... La biserică mergeau bătrânii, cu deosebire femeile. Preoții erau timorați, cei mai mulți gustaseră și ei din amarul temnițelor... Într-o bună zi am auzit un grup de copii cântând <>și am crezut că voi muri pe loc, ori voi îngheța acolo, ori poate mă voi face praf și pulbere... Vedeam trecutul mort, vedeam prezentul înroșit, dar îmi
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
soarele soarbe un nour de aur din marea de amar.” Expresia se poate tâlcui și astfel: Atotcreatorul-Dumnezeul Creației m-a chemat din popor, iar prin Cuvântul dumnezeiesc-Logosul, m-a ales întru actul creației, pentru a împrăștia cu lumina geniului-artistic hărăzit, amarul, prigonirile, persecuțiile, întunericul, căderile, frângerile din marea de amar-istoria milenară a marelui nostru Neam dacoromân. El nu se folosește de cuvânt pentru fastul estetic ori pentru semantica lui, ci pentru spiritul religios-ortodox al cuvântului, duhul lui, exegeza hermeneutică, mireasma suavă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
îmi e adânc o fi că-n fiece noapte adorm cu tine în gând? în loc de petale, rugii, ne-au deschis poteci în viață acele lor ne împung dar ne-mping mereu în față tălpile insângerate cu săruturi noi le ștergem amarul dulce-al iubirii peste buze iar îl trecem cerem lumii-ntregi iertare, dragostea lăsăm să curgă peste inimile noastre în șuvoaie să se strângă să poarte cu ea tot chinul unor vise ne-mplinite fluturi diafani să cadă că-s cu
DE CE? de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381261_a_382590]
-
din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’ dar al hăului nebine și-a luminii adâncime mă leagă - cu raze filigranat de fine: de torente-nvolburate și fântâni cu ape line. de munți roș’ cu văi senine de a soarelui privire ce-mi
Ă de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381355_a_382684]
-
și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul - Și cu votca rus-palinca își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, Dar ea s-a dovedit o hoață, furând la inimi nebunește. Nu se-ndură să o uite pe siberianca rece, Ce-a făcut la rele multe - ignorând
ECOU DE BUN RĂMAS ÎNTR-O SIBERIE DE GHEAŢĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381409_a_382738]
-
soare umerii tăi putrezi se lasă tot mai mult, povara singurătății, a sacului cu sare, te îngroapă noaptea ca pe-un mort bătrân. Morții îi dai darul, lacrimile tale, plânse în milenii, spre ceruri curgând, apă zbuciumată de dor, cu amarul de-a fi prea bătrână, moartea implorând. Referință Bibliografică: Mare bătrână / Cristina Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2076, Anul VI, 06 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MARE BĂTRÂNĂ de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381531_a_382860]
-
înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă, În care-ai pus un lemn crăpat, Amarul eu îl pun în vorbă, Un plâns se iscă, fulgerat. Ca frunzele îngălbenesc Dorințe-aprinse prea târziu... Și ca și ele-n vânt plutesc, Rămân un cântec în pustiu. Ci zarea lin o strânge fumul, În inimă, e-un rug aprins
TREI POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381533_a_382862]
-
din alte sfere căutând întruna viața în iubire, în mistere iar a inimii cântare răsunat-a cu lumină și-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vină Din a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncen viața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’ dar al hăului nebine și-a luminii adâncime mă leagă - cu raze filigranat de fine: de torente-nvolburate și fântâni cu ape line. de munți roș’ cu văi senine de a soarelui privire ce-mi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
veacSuferințele-mi posace le-am adăpat din alte sferecăutând întruna viața în iubire, în mistereiar a inimii cântare răsunat-a cu luminăși-am iubit, iubirea-mi este neînțeleasă, fără vinăDin a nașterii văpaie s-a creat destinu’-mi crâncenviața plină de amaruri, de cărări ce-ades mă-ncrâncen’dar al hăului nebine și-a luminii adâncimemă leagă - cu raze filigranat de fine:de torente-nvolburate și fântâni cu ape line.de munți roș’ cu văi seninede a soarelui privire ce-mi dansează-n
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
repede, făcând loc zilei de mâine, așa cum, făcut-a loc, anilor care-au trecut. Noapte și zi, tu și eu, uneori ținându-ne de mână, dar oare, mai simți fiorul de odinioară? Ne evităm, inventăm apoi, ceva că să zâmbim, amarul, are loc între noi, îndulcit, cu amintiri stârnite de muzică lentă, ce-aprinde în mintea mea, lumânări în prag de seară, aproape de mine, fiind tu și parfumul tău, rafinat, vântul cald de primăvară, luându-l cu el, imprăștiindu-l peste tot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
atât de repede,făcând loc zilei de mâine,așa cum, făcut-a loc,anilor care-au trecut.Noapte și zi, tu și eu, uneoriținându-ne de mână, dar oare,mai simți fiorul de odinioară? Ne evităm, inventăm apoi,ceva că să zâmbim,amarul, are loc între noi,îndulcit, cu amintiri stârnitede muzică lentă,ce-aprinde în mintea mea,lumânări în prag de seară,aproape de mine, fiind tuși parfumul tău, rafinat,vântul cald de primăvară,luându-l cu el,imprăștiindu-l peste tot,șoptindu-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
și învinsul - cu destin fatal slugarnic - Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită. Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul - Și cu votca rus-palinca își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește, ... Citește mai mult MOTTO:„Ultimul rămas bun, în dragoste, este acela care nu se spune.”( Alexandre Dumas)Prin Siberii înghețate, vijelioase și-austere,Prin taigale grizonate, înzăpezite
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
și învinsul - cu destin fatal slugarnic -Părăsit de lumea toată și uitat de-a lui iubită, Bântuie din poartă-n poartă - blestemând o grea ursită.Nu-l iubește Katalinca - fata lui Ivan pescarul -Și cu votca rus-palinca își îneacă lent amarul. Ar fi vrut s-o ia drept soață pe femeia ce-o iubește,... XXV. AUTO-SADOMASOCHISMUL UNUI POPOR ÎNECAT ÎN CACAO, de Liviu Pirtac , publicat în Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016. MOTTO : „Când Dumnezeu îți face un dar, îți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
betegita mișelește, fără fragi și fără mure, doina încărunțește și precum rugina roade până în adâncuri fierul, doina noastră-ncet decade fiindcă-și pierde fluierul ne rămâne amintirea doinei noastre din bătrâni, pierita prin uneltirea hoardei de stăpâni ne rămâne doar amarul doinei dulce bătrâneasca, ni se surpa pălimarul rasei pure românească ne rămâne amintirea doinei noastre neciuntite, ștearsă-acum de nesimțirea unor vremuri pervertite ... Referință Bibliografica: BETEGITA DE FRUMOS / Dora Păscu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie
BETEGITĂ DE FRUMOS de DORA PASCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380827_a_382156]
-
că erau doar șapte) Se auzeau, în nopțile cu lună, Adeseori, doar tânguiri, în șoapte. Povestea ce-o spunea, în taină, vântul, Pleca, în patru zări, de la arțarul Care-a jurat să-mprăștie cuvântul Despre-o iubire ce-a trăit amarul. Era, în vremuri de demult apuse, O fată ca niciuna de sub soare Și vestea peste mări și țări se duse, Era frumoasă, făr-asemănare. În fiecare zi venea-n poiană, Cu mâna dreaptă, strâns, ținea ulciorul Și cu o voce dulce
LEGENDA CELOR ȘAPTE IZVOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373353_a_374682]