529 matches
-
și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și Hyperion, 1979; Spre un nou Eminescu, 1993; Mă topesc în flăcări, 1999 etc.), ambiționând o cuprindere cât mai vastă și cât mai profundă a problematicii în cauză. Nu vreau să spun că sinteza intitulată Mihai Eminescu, Dicționar enciclopedic (Editura Gunivas, Chișinău, 2013) împlinește acest deziderat, dar reprezintă, oricum am lua-o, realizarea sa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a fost o prezență vie în viața școlii americane timp de aproximativ șapte decenii (1). J. Dewey este după cum se știe unul din reprezentanții de frunte ai pragmatismului și fondatorul unei variante a acestei filosofii instrumentalismul. Filosoful american s-a ambiționat să creeze o filosofie care să "depășească" cele două mari sisteme opuse unul altuia: materialismul și idealismul. Cum disputa dintre aceste două sisteme filosofice se purta în jurul conceptului de materie, J. Dewey renunță la el, adoptînd un altul care, considera
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
criticată legislația școlară (adoptată, cum s-a văzut, mai ales în timpul unor guvernări liberale), din interesul mai scăzut pentru școala urbană, din unele ecouri ale ideilor specifice țărănismului, întîlnite în construcția lor teoretică. Așa se face că o teorie care ambiționa să se întemeieze pe datele sigure ale cercetării monografice, cu toată dragostea pe care reprezentanții ei o manifestau pentru lumea satelor din care proveneau, are uneori un dublu caracter: vetust și utopic. Aceasta nu înseamnă că, atunci cînd s-au
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și, slavă Domnului, unul dintre foarte puținele momente în care filmul m-a trimis la alte filme : o altă mare calitate a lui Brad Bird este că, spre deosebire de mai toți ceilalți realizatori de filme de animație de mare buget, se ambiționează să creeze lumi noi, capabile să se susțină și să se legitimeze prin ele însele, și nu printr-o puzderie de referințe și citate). Ratatouille e, printre altele, un film despre barierele de clasă dintre umanitate și șobolanitate, deci e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care, dacă ar fi fost cu 3-4 mm. mai adânc mi-ar fi frânt coloana vertebrală! Am avut mare noroc! Primit cu vădită neîncredere și rezervă la început, am devenit pacientul favorit al colonelului dr. Vasiliu Nicolae care s-a ambiționat să-mi salveze brațul stâng! Tot atunci mi-am amintit și de rafalele armei automate care mă surprinseseră în timpul autoevacuării mele... Colonelul m a prevenit că încearcă să-mi salveze brațul, dar s-ar putea să nu reușească și atunci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
distrugă emoția cititorului, ci să i-o explice, aducând în lumina conștiinței reacții tulburi, insesizabile din timpul lecturii. Este aici, desigur, o prelungire a vechiului raționalism, dar, spre deosebire de acesta, critica modernă admite ca un dat fundamental nucleul inefabil al operei, ambiționând numai să-1 aproximeze din ce în ce mai fin, reducând adică tot mai mult ceea ce reprezintă tehnică și izolând, și într-un fel evidențiind-o, tocmai scânteia de spirit, unică a operei: în al doilea rând, tot spre deosebire de raționalismul clasic, se exclude (cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
vieții, utilizarea de paleative ce se vor dovedi tot atâtea puncte de plecare spre alte compromisuri morale (Vasile Oprina din Drumul spinos al întoarcerii, 1971). Cu Roșu pe alb (1977), un roman-document despre greva minerilor de la Lupeni din 1929, prozatorul ambiționa probabil crearea unui ciclu, din care a și scris alt volum, care încearcă să restituie atmosfera din România perioadei de după primul război mondial, cu trimitere la greva generală din 1920 - Până mă întorc, visează (1980). Maturizarea artistică se produce abia
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
dispoziție nelimitat și răbdare din partea mea deasemeni. Mai greu era pentru D-nul Pătrașcu căci îl vedeam cum închidea ochii și strângea din dinți de durere. Trebuia perseverență și pentru dânsul și pentru noi, care îl ajutam. Căutam să-l ambiționez, acuzându-l de lipsă de voință: „Trebuie să vă sculați în picioare, căci vi s-au atrofiat mușchii, doar se știe că un organ nefolosit timp îndelungat, încet, încet nu-și mai poate îndeplini funcția”. D-nul Petrașcu asculta și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
occidentale din perspectiva sensului la care ficțiunea viitorului Îți dă dreptul. Este vorba aici de nerăbdarea de a aștepta istoria, Într-o epocă a nerăbdării generalizate, dar și de nevoia de Istorie În era istoriilor multiple și echivalente. Literatura care ambiționează să dea sensul acestui prezent al nostru are nevoie de un punct de situare În depărtarea unui viitor, de unde temerile noastre să primească o explicație și determinismul să ne aducă iar calmul de a ști, chiar dacă ceea ce aflăm e o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Flaubert, pentru a-i continua primului opera, tratînd individul și societatea la modul exemplar, ca rod al proiecției omnisciente disprețuitoare față de amănuntul bogat În virtualități estetice și simboluri culturale, dar sărac În substanță normativă, În prescripții morale. Ficțiunea lui ambiționează exponențialul, interesul pe care este menită să-l provoace destituie casta, cercul de inițiați și nu Încurajeaza snobismul literar. Houellebecq este un scriitor care-ți impune să spui despre el ceea ce crezi: e un ticăloas sau un geniu, sau ambele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia socială tulbure și
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
romanul Dintr-un jurnal de noapte se deosebește fundamental de tot ce scrisese D. până atunci. Calitatea esențială, care îi fusese recunoscută de critică, era buna cunoaștere a tehnicii romanești (construcția și dozarea efectelor). Aici el renunță la meșteșugul știut, ambiționând să-și transcrie amintirile fără să țină cont de cronologie, de epic, de legile narației. Totul pare pus pe hârtie la voia întâmplării, în fraze fără legătură unele cu altele; pe scurt, unsprezece oameni, într-o celulă de închisoare, fiecare
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
moderne. Chiar dacă nu și-a structurat programatic liniile orizontului critic, este evidentă în demersul său tendința de a-și defini clar termenii. Moartea prematură l-a împiedicat să sistematizeze într-o sinteză integratoare punctele de vedere risipite în cronicile ce ambiționează să consemneze la zi performanțele literaturii contemporane. Argumentele lui sunt mai ales extrinseci actului creator, explicabile prin formația sa de istoric literar. Dar însumate cu probitate și uneori convingător, ele dau criticului posibilitatea să se delimiteze, adesea în campanii de
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
coabitare inițială) în alte volume de tratare exhaustivă a teoriilor și tehnologiei/metodologiei învățării. * * * Lucrarea de față poate fi considerată și preambulul unui „pseudo-divorț epistemic”; încercăm să deschidem două căi distincte: spre teorie și spre practică. Primul dintre autori se ambiționează să sintetizeze totalitatea teoriilor și a cercetărilor dedicate învățării într-o Mathetică (de la maqeiVn = „a învăța”, în gr.) înțeleasă ca o știință a învățării cu vocație universalistă. Al doilea autor năzuiește să elaboreze o Enciclopedie a metodelor utilă tuturor proceselor
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deț matematician. Se născuse în orășelul Lincoln din Nebraska în 1886; absolvise universitatea de acolo în 1907 cu rezultate excepționale la matematică; la profilul „Filosofie” însă dovedise puține aptitudini, părând a opta pentru o carieră de matematician. Șitotuși, s-a ambiționat să nu abandoneze total domeniul pentru care părea inapt. În anii 1909-1910 a urmat cursuri intensive de matematică și psihologie la Nebraska; apoi a trecut la Universitatea din Pennsylvania, unde a prezentat o disertație despre „paradoxurile dlui Russell și istoria
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Cititorul trebuie să fie însă dinainte pregătit: gestaltismul este total opus behaviorismului. Obiectivul de studiu al gestaltismului este tocmai acea black box pe care cei mai mulți behavioriști au considerat-o atât de opacă, încât va rămâne etern insondabilă. Gestaltiștii s-au ambiționat, înainte de orice, „să vadă” ce se află înlăuntrul „cutiei negre” - sufletul, omenesc sau neomenesc! Gestalt înseamnă, de fapt, că „întregul deține ceva mai mult decât deține fiecare parte componentă”; întregul deține o Gestalqualität, o „calitate a formei”, adică o calitate
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Philippide, A. E. Baconsky, D. R. Popescu). Un ultim capitol stabilește câteva diferențe și similitudini între fantastic și science-fiction, realizând și un excurs sumar în literatura românească a genului. În studiul care deschide volumul (Conceptul de literatură fantastică reexaminat), G. ambiționează a da o teorie nouă a categoriei, prin care să îi corecteze pe Tzvetan Todorov, Roger Caillois ș.a. Dincolo de conștiinciozitatea rezumatelor, rezultatul este confuz în partea sa originală. O parte a acestei cărți este preluată, prin citare, dezvoltare sau simplificare
GHIDIRMIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287259_a_288588]
-
tot la fel de aglomerat pentru că Jilava era tot un centru de triere și trimitere către coloniile de muncă, unde ar fi urmat "să ne rămână oasele", cum zicea Mircea Marin. Ei, uite că nu le-am făcut plăcerea asta, m-am ambiționat! Am stat și aici, la Jilava, aproape două luni. Eu am trecut de la Iași, excluzând partea de vest a țării, cam prin toate coloniile de muncă din balta Brăilei și din Deltă. În lagărele Dunării C. I: Puteți să enumerați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
se vorbește rar sau se tace, așa zicând, asurzitor, fostului discipol al lui Blaga i s-au consacrat, în ultimii ani, numeroase cronici și nu mai puțin de șase cărți: studii aplicate pe o fațetă a scrisului său ori monografii ambiționând la cuprinderea vieții și operei. Volumul de debut al lui Antonio Patraș, Ion D. Sîrbu - de veghe în noaptea totalitară, se înscrie în acest trend, venind după cărțile lui Ioan Lascu, Lelia Nicolescu, Sorina Sorescu, Elvira Sorohan și Nicolae Oprea
Un maraton literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11365_a_12690]
-
nu numai un viitor în acord cu dogma stalinistă, dar și un trecut epurat de erezii și reacțiune. În economia discursului textelor criticului ideolog, " Spiritul de partid în literatură" corespunde, dialectic, unei aplicații a tezelor leniniste la spațiul literar autohton, ambiționând să modeleze un canon în aceeași măsură în care gestul fondator maiorescian întemeia o vârstă a modernității prin "cercetarea sa critică". Singura diferență este dată, dincolo de decalajul intelectual, de relația dintre arhitectul canonului și puterea politică: în anul de grație
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
el numește "strategia fericirii". Aceste meditații polemice depășesc cu mult, îndeosebi prin judecățile de valoare lansate, cadrul psihanalizei. Posibil tocmai din acest motiv - și amintindu-și mereu, s-ar putea crede și asta, de titlul parvenit pe care s-a ambiționat să-l prescrie acestei cărți (din motive pentru mine de neînțeles), în încheierea fiecărui capitol Brunner adaugă invariabil câteva rânduri concluzive (care cu mici excepții, ar putea lipsi) despre revelatoarele raporturi dintre tema tratată și psihanaliza în sens larg. Dată
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
și '60 ia naștere structuralismul, în calitate de provocare, în egală măsură, la adresa criticii universitare ca și a celei impresioniste, ,,publicistice". Sub denumirea de ,,noua critică" și avîndu-l ca protagonist pe Roland Barthes, se impune o viziune novatoare, cu un aer revoluționar, ambiționînd a ,,purifica" lectura textului de orice ingerințe posibile. Textul nu e doar unicul în măsură a se explica, dar el se produce pe sine, sfidînd contextul. Deși pretenția structuralismului era cea de-a se elibera de orice influență extraliterară, au
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
estetică sunt vizibile în volumul „Spectacolul literaturii“. Sunt de menționat câteva clarificări și precizări terminologice importante pentru literatura mondială cu privire la chestiunea plagiatului dar și la subiectele conexe: imitație, adaptare, copie, tehnica "à la manière de", stereotipuri artistice etc. Ulterior, „Trivialul“, ambiționează la o revoluție în estetică și în filosofia artei, cartea constituindu-se, simultan, în actul de naștere al unui nou domeniu al esteticului, trivialul, împreună cu categoriile estetice care i se subordonează, ca și în realizarea, probabil pentru prima oară în
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
citește din Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud și Bertrand Russell. Arată, de asemenea un mare interes și pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1942, la liceu, joacă rugby în echipa școlii. Reformat din cauza bolii, se ambiționează să ajungă doctor. În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 începe o călătorie prin America Latină. În ianuarie 1952 ajunge în Chile, unde descoperă mizeria în care trăiau minerii din nordul țării. Ajunge în
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
cu Jean-Baptistin Baille și mai ales cu Paul Cézanne care rămâne prietenul lui apropiat până în 1886. Cel din urmă îl inițiază în arta grafică, în special în pictură. Din tinerețe, Emile Zola este pasionat de literatură. Acumulează lecturi și se ambiționează să devină un autor profesionist. Încă de la vârste fragede consideră că scrisul este adevărata sa vocație. În clasa a șasea compune deja un roman despre cruciade. Prietenii lui din copilărie, Paul Cézanne și Jean-Baptistin Baille, sunt și primii săi cititori
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]