2,825 matches
-
Orbirea m-a fascinat mereu și sinistru. Iar în cele trei române publicate apare o problema esențială: e sugerată în Tunelul (1948 - n.m.), culminează în Despre eroi și morminte cu «Raport despre orbi», iar în Abaddón reapare că un ecou ambiguu. Îți amintești istoria lui Victor Brauner? s...ț Ei bine, pictorul român a trait preocupat de clarviziune, premoniție și ochi. A fost prieten cu Brâncuși și Tanguy, care l-au pus în legătură cu Breton. Mulți ani de zile a pictat tablouri
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
complementare tematic. Și, mai departe, mergând către interpretarea subtilă a lumii prin „nodul alchimic”, după ce vom parcurge anumite pasaje din același Abaddón... („Un lant nesfârșit de inițiați, începând din antichitate până la dezintegrarea atomului. Newton aparține acestui lanț [...] De aici limbajul ambiguu al alchimiștilor. Simboluri pentru inițiați.” - v. mai multe în studiul Ernesto Sábato: El alquimista en „Abaddón, el Exterminator” de Queli Pariente; Trafford, Canada, 2002; 244 p.), vom descoperi uimitoarea serie de tablouri „Alchimistul” (1995), prin care Ernesto Sábato ne transmite
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
când toate țevile vor fi terminate, infrastructura gazoductului ar putea asigura 30% din necesarul de gaz al Europei. Bulgaria este dependentă în măsura de 89% de gazul natural rus, iar poziția sa în contextul crizei ucrainene a fost mai degrabă ambigua. Sofia este în același timp unul dintre principalii avocați ai proiectului South Stream, în legătură cu care Parlamentul European a votat o rezoluție de suspendare. Unii analiști au numit Bulgaria "calul troian" din interiorul UE.
Avertisment ferm al UE pentru Bulgaria: Aveți o lună la dispoziție! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54129_a_55454]
-
unul care s-a dezechilibrat și a căzut în lacul Herăstrău. Iar nu demult, un prieten de-al meu a murit otrăvit cu ciuperci”. Doina Ruști rămâne aceeași prozatoare de forță, antrenantă, de o înșelătoare volubilitate, capabilă să scoată efecte ambigui din cea mai ternă banalitate.
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
detașare lingușelile și afecțiunea celor care îi sunt stăpâni. Pisica e un scripete care răstoarnă ordinea lumii, ca într-o saturnalie în cheie minoră. Explicația straniei relații se află în afirmația: „sunt prea multe emoții/ pe centimetru pătrat”. O explicație ambiguă, totuși: emoții între om și animal, sau emoții care-l determină pe om să aleagă tovărășia pisicii? Răspunsul se găsește în perspectiva, să-i zicem, gnoseologică a textului. Poetul intuiește profunzimea insondabilă a animalului care se totemizează sub privirile noastre
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
mult timp. Mi-era greu să conștientizez faptul că este soțul celei pe care cu greu reușesc să mi-o imaginez, chiar și acum, ca având mai mult de șapte ani.” (p. 91) Vor fi fiind, într-adevăr, multe cuvinte ambigue. Dar, cât privește acest paragraf, cu siguranță există unul care nu lasă loc de dubii. Gelozie.
Alice în țara cuvintelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5361_a_6686]
-
indicație de regie și că inserție a unui element emoțional. Că și emoticoanele, semnele grafice care imită mimica și gesturile emoțiilor, cuvantul lol se folosește pentru a însoți sau a substitui o replică, de obicei completând un mesaj scurt și ambiguu, căruia îi adaugă elemente fatice și afective. Cuvântul care evocă râsul este echivalentul funcțional al transcrierilor tradiționale, convenționalizate, ale hohotelor: ha-ha-ha, he-he-he, ha-ha.., hi-hi..., ho-ho... etc. Acestea pot fi interpretate ca onomatopee (pentru că imită un tip de sunet), dar și
Lol by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6647_a_7972]
-
să fi apărut locuțiunea chiar în discursul politic; cu un an în urmă („firmele românești... vor intra într-o competiție directă, «la blană», cu companii din alte state, a declarat, joi, premierul", Ziarul Financiar, 28.05.2009 ). Sunt totuși contexte ambigue, în care la blană se poate interpreta fie ca extindere a expresiei automobilistice, fie ca evoluție metaforică independentă, pornind tot de la sensul „scândură" și de la imaginea suprafeței netede și goale („vorbesc cu ăla să vândă tot, «la blană»", Evenimentul zilei
„La blană“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6391_a_7716]
-
explicabilă (nu și acceptabilă), pentru că reprezintă un mijloc de scurtare și de specificare a expresiei: remaniatul este cel „schimbat prin remaniere". Într-o știre despre remanierea guvernului, ar putea fi însă foarte ușor folosiți alți termeni, mai potriviți și nicidecum ambigui, în context; s-ar putea vorbi pur și simplu despre miniștri înlocuiți, schimbați din funcție, îndepărtați din guvern etc. Asocierea verbului la participiu cu un individ izolat din întreg nu e o tendință care să se manifeste și în franceză
Remanieri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6080_a_7405]
-
în extraordinar print-o singură picătură strecurată în compoziția unei replici sau a unei situații. Brusc, simți cum se face un salt de la planul linear la unul polivalent, de la o situație clară, obișnuită, des întîlnită, la o stare onirică, excepțională, ambiguă și misterioasă. Așa cum se poate petrece, uneori, în viață. Așa cum un detaliu devine semnificativ pentru un întreg pe care îl redefinește. Cred că scriiturii lui Hanoch Levin, tipului său de fantastic pe muchie de cuțit, felului de a observa oamenii
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
a împins pe optzeciști să vadă în el un personaj pozitiv. E de mirare că Gh. Grigurcu n-a înțeles, cu finețea de spirit care îl caracterizează, că perspectiva de azi asupra scriitorilor de ieri este în mod inevitabil una ambiguă. Albul și negrul nu sunt culori suficiente. Iar exclusiv negrul, nici atât. Nu numai Ov. S. Crohmălniceanu, dar nici G. Călinescu și, în fond, nici Gh. Grigurcu însuși, fostul elev, în anii '50, al Școlii de literatură „Mihai Eminescu", nu merită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
Minciuna și manipularea își găsesc încă loc în spațiul public, uneori chiar și atunci când lovesc în tradiția și istoria României. Pentru că o societate fără instituții, fără etică și fără respect al profesionalismului și al valorilor este o societate vulnerabilă, slabă, ambiguă. Este ușor de manipulat o țară care, în loc de autostrăzi, are bancuri despre autostrăzi. Este ușor de ținut în urmă o țară în care inculpații vorbesc despre supremația justiției, în care securismul condamnă comunismul. Ironia sorții este că noi am crezut
Grava carenţă de moralitate. Articol scris de ASR Principele Radu al României pentru DeCe News () [Corola-journal/Journalistic/47916_a_49241]
-
ai rolului lui Hamlet din piesa omonimă - îi cere să-și pună această mască, să se prefacă, nu să interpreteze un rol, orice numai să fie Marilyn Monroe celebra divă hollywoodiană etc. „Fii tu însăți!” este în această cel mai ambiguu îndemn. Fii asemeni măștii tale sau descoper-o pe adevărata Marilyn. Cum arată însă „adevărata” Marilyn? Filmul lui Somin Curtis se bazează pe jurnalul lui Colin Clark care pe timpul cât actrița americană a filmat la Londra împreună cu Laurence Olivier în 1956
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
mai spus Ion Iliescu. Liderul de onoare al PSD a mai spus că partidul "a făcut bine" că până la urmă la susținut pe Oprescu, solicitându-le social-democraților prezenți în sală "să judece cu cap limpede chiar și în situații mai ambigue".
Ion Iliescu: Nu aveţi de ce să aveţi dubii faţă de Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/47243_a_48568]
-
și nu știu nici acum câte trepte a avut cenzura. Era clar că - vorbesc mereu despre perioada pe care eu am trăit-o, cea de după ‘77 - prima ei treaptă o formau redactorii de editură. Era, de altfel, singura treaptă oarecum ambiguă, în sensul că ea era ocupată într-o destul de mare măsură chiar de scriitori. Și acești scriitori, o bună parte din ei cel puțin, deși erau redactori de editură, aveau aceleași sentimente și aceeași poziție estetică și politică, cu scriitorul
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
un obiect de artă asupra căruia se poate interveni cu reflectoare și chirurgii ingenioase, îndrăznețe, care o pun în valoare, fără a-i altera independența. Nu e nimfomană (o spune și autorul într-un fals epilog, confruntare epistolară lămuritoare și ambiguă cu eroina sa), ci gurmetă - o degustătoare de plăceri erotice, cu o ars amandi pe cât de sofisticată, pe atât de dezvelită. Mici amintiri ale sexualității incipiente, tatonante, chiar dacă direct și frust exprimate, se varsă în matca arsenalului de cuceritoare, prinzând
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
amânată, cu un suspans bine jucat, apoi se declanșează „O mie și una de nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când femeie, iar Șeherezada postmodernistă își vinde povestea scriitorului, bărbatul renunțând, pentru plăcerea ambiguă a textului, la plăcerea ambiguă a sexului. Sigur, e vorba de un roman erotic, dar aceasta nu e neapărat o pistă falsă, cât o pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
jucat, apoi se declanșează „O mie și una de nopți, privite pe sub fustă”. Adevărul „privirilor” e hermafrodit (grație ambigenului androgin!), când bărbat, când femeie, iar Șeherezada postmodernistă își vinde povestea scriitorului, bărbatul renunțând, pentru plăcerea ambiguă a textului, la plăcerea ambiguă a sexului. Sigur, e vorba de un roman erotic, dar aceasta nu e neapărat o pistă falsă, cât o pistă deturnată pentru a suporta lecturi pe mai multe paliere, inclusiv cel al „căutării identității” (cum precizează autorul într-un interviu
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
avem de a face cu un realism la dramaturgul român, ar fi vorba mai degrabă de un „realism himeric”, menit să-l scoată pe Caragiale din zona scriiturii sociale și a criticii de moravuri. Ce-i drept, această ecuație destul de ambiguă a realismului caragialian îi și permite lui Mircea A. Diaconu să-l apropie, cu nuanțe diferite, de o serie întreagă de scriitori români (culmea: mulți poeți), de la Urmuz, Arghezi, Ion Barbu sau Camil Petrescu, până la Nichita Stănescu, Leonid Dimov, Emil
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
-i „îngrozi pe cei de la partid, care erau de față, fiind despre cât de greu o duce poporul etc.” Destul de ciudată vigilența prim-secretarilor ieșeni, s-o recunoaștem, mai ales dacă ținem seama că era placată pe o poezie structural ambiguă. Mai degrabă aceștia fuseseră preveniți în privința incomodului autor. Debutul propriu-zis, Stoiciu și-l făcuse cu un an mai devreme, prin volumul La fanion (1980), apreciat de critică și premiat de Uniunea Scriitorilor. De aici ar fi trebuit, în mod normal
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
ca pe un răspuns provizoriu definitiv (...): pentru moment, era «minge de meci» și retur la vestiare - sau poate, cine știe, «partidă amânată»: nu trebuie să insultăm niciodată viitorul. Ca și cum nimic nu se petrecuse, căci nu se petrecuse nimic, acest episod ambiguu...” Etc. După ce l-am abandonat, scrie Genette care, ca tot intelectualul parizian dornic să se țină în pas cu moda și să ilustreze prostia oamenilor deștepți, a fost și el membru al partidului comunist, după ce l-am abandonat i-am
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4373_a_5698]
-
tipice spiritului cartezian. Exuberanțele lirice, atunci când apar, se adresează exclusiv Mântuitorului pe care Marie îl consideră „Iubirea ei” (29) sau „dulcea mea Iubire”. Nu este ceva neobișnuit. De la Teresa de Avila încoace, scrierile multor femei mistice abundă în astfel de ambigue chemări. Impresionează resemnarea, dăruirea cu care epistoliera acceptă toate greutățile pentru că este convinsă că activitatea ei este spre binele celor găsiți în Noua Franță. Într-o scrisoare adresată Ursulinei Marie Buisson, Marie de l’Incarnation îi mărturisește acesteia că „se
Marie de l’Incarnation by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4375_a_5700]
-
politică este, în realitate, mai rea decât înainte de referendum. Președintele Traian Băsescu susține, cu referire la guvern și majoritatea USL, că "dacă au înțeles lecția pe care le-au dat-o românii, pot sa-mi fie parteneri", deși ”lecția” este ambiguă. În ziua de 29 iulie, s-au înregistrat mai multe voturi împotriva lui Traian Băsescu decât s-au înregistrat vreodată în favoarea sa. Ceilalți, nevotanții, în ciuda faptului că sunt invocați insistent, reprezintă ceva cu totul nedefinit, scrie money.ro. Publicația germană
Deutsche Welle: Băsescu invocă în favoarea sa o realitate nebuloasă () [Corola-journal/Journalistic/57790_a_59115]
-
în care-l vom întâlni pe George Axelrod. Cu simțul omului de la Hollywood și cu dezinvoltura celui obișnuit să umble cu foarfeca prin munca prozatorilor, Axelrod a modificat intriga și a schimbat finalul, astfel că dintr-o carte cu încheiere ambiguă a rezultat un happy-end în cel mai pur stil californian. Când scrie Breakfast at Tifanny’s, Truman Capote era deja o celebritate. Cu toate acestea, Harper’s Bazaar îi refuză cartea. Motivul: limbajul vulgar și neîngrijit. În plus, eroina ere
Mic-dejun cu Audrey (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5868_a_7193]
-
măsură să-i dezvăluie taina zbuciumului fertil, filosoful ezită să depună mărturie la proces, dar promite să se prefacă bolnav în ziua respectivă. Mefistofelicul interlocutor se mulțumește cu această făgăduială, nu fără a evidenția echivocul situației: Opera ta va fi ambiguă, ca și caracterul tău: prea poet, ca să fii într-adevăr filozof, și prea legat de idei, pentru a putea fi poet cu adevărat. Sfătuit de Gorgias, fiul lui Oreste are toate șansele să devină un ticălos desăvârșit și un maestru
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]