761 matches
-
sovietice, care acționau în Ucraina. După succesul inițial, campania s-a încheiat cu un eșec. Populația locală era sleită de ostilități după câțiva ani de război, iar efectivele armatei ucrainene nu au depășit niciodată două divizii, în principal datorită atitudinii ambivalente a ucrainenilor față de alianță. Petliura nu a fost capabil să recruteze mai mult de 20.000 de soldați, un număr absolut insufiecient pentru a face față forțelor sovietice. Armata bolșevică a reușit, în ciuda înfrângerilor de început, să evite distrugerea totală
Operațiunea Kiev (1920) () [Corola-website/Science/305075_a_306404]
-
era ceva de bun simț pentru oricine. Când am văzut totuși cât de interesați sunt partizani domnului Băsescu, parcă mai mult decât de rămânerea domniei sale, dacă plec eu, dar nu cumva mă răzgândesc eu. Sigur că am avut un sentiment ambivalent pe deoparte să rămân, că văd că asta le place și vreau și eu să le fac anumite bucurii, dar după aceea, chiar după introducerea condiției de cvorum, am spus da, chiar și așa. E în regulă. Dacă nu se
Vezi ce spune Antonescu despre retragerea din politică () [Corola-journal/Journalistic/43398_a_44723]
-
și aducător de nedorite efecte secundare. Cum s-ar spune, ce se pierde într-o parte se cîștigă în alta, și orice defect, dacă este privit mai atent, se dovedește a ascunde o nebănuită calitate. Și dacă totul e hibrid, ambivalent și susceptibil de a fi interpretat în cel puțin două feluri, atunci de ce să ne îngrijorăm? De pildă, imperiul imaginilor televizate. De la cinematograful din perioada de apogeu, cînd naivitatea adepților îi ridicase virtuțile în slava celei de-a șaptea arte
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
cu civilizația consumistă a bunăstării, cu un cult al "fericirii de masă", tangent la "decredibilizarea idealului", cu renunțarea la orice referință la "sacrificiu", sub semnul unei seci "filosofii a informației", proprie "cetățeanului planetar". Zygmunt Bauman definește noua etică drept una ambivalentă, căci "nu se poate garanta comportamentul moral, nici prin contexte ale acțiunii umane mai bine concepute, nici prin motive ale acțiunii umane mai bine gîndite". În opinia sa, fenomenele morale "sînt în mod natural neraționale", în consecință moralitatea e refractară
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
privirea sardonică și tragedia, într-o concentrare „seacă”, de un umor pe care l-am putea numi englezesc (autorul trăiește, de altfel, de mult timp la Londra și a mai publicat numeroase articole satirice, precum și literatură pentru copii). Scenele sunt ambivalente și deseori șocante: un mort de curând îngropat se întoarce acasă peste noapte, lângă soție („Vezi, cimitirul nu e departe... Îi plâng pe oamenii îngropați departe de casele lor, căci sunt obligați să doarmă acolo, în morminte”) fiind apoi „recuperat
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
dintre intuitiv și conceptual ș.a. Așadar o neîmpăcare perpetuă, o obstaculare a unității care servește incontestabil creația, generînd un joc de ipoteze corective ce intră în substanța acesteia. O astfel de incapacitate de a concilia principiile exprimă natura mecanismelor sufletești ambivalente ale artistului, modul său de a gîndi, simți, crea, ce se află într-o matrice structurală din care decurg inovațiile sale și prin care se explică pecetea sa stilistică. într-un asemenea înțeles sîntem în măsură a vorbi despre drama
Baroc existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9585_a_10910]
-
comună romantismului englez și german și preluată apoi cu aviditate (de la Uhland, Bürger și Byron) în cea de a doua fază a romantismului francez. Originalitatea lui Bolintineanu constă tocmai în unirea neașteptată a celor două orizonturi opuse, într-unul singur, ambivalent: pe de o parte, Sudul de basm oriental și splendoare factice a Imperiului Otoman în decadență (biografic, Bolintineanu descindea din orizont sudic, iar sugestia hugoliană din volumul Les Orientales trebuie să fi jucat și ea un rol); pe de altă
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia dintre dimensiunile modelului ambivalent prim, în funcție de stimulii oferiți de viața propriu-zisă. În esență, avem aici parabola arhetipală a coruperii inocenței, a mitului salvării prin pauperitatea neprihănită. O idee, să recunoaștem, fascinantă pentru stîngismul universal, cu atît mai mult cu cît ea s-a grefat
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
îi tăiase o ureche și care, ca pedeapsă, e cruțat de moarte, și evanghelistul Ioan, apostolul despre care unele legende pretindeau că a primit darul vieții veșnice pentru a propovădui neîncetat învățătura creștină. Natura personajului Ahasverus e, prin urmare, una ambivalentă și această ambivalență va favoriza dezvoltările și interpretările ulterioare ale legendei. Contribuția cea mai importantă a autorului român la studiul comparativ al diferitelor versiuni ale legendei e capitolul Legenda cizmarului din Ierusalim. Avram Rotenberg analizează aici diferențele dintre textul cărții
Despre moarte, cu erudiție by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13319_a_14644]
-
În fond, există nuanțe. Pentru autorul Singurei critici, "modernii neautentici sunt adepții necondiționați ai ideii de progres, iar antimodernii neautentici ar rămîne să fie retrograzii, reacționarii (în sensul tare al termenului)." Fapt este că, pentru Mircea Martin, antimodernii sînt moderații. Ambivalenți și moderați. Nu doar. Nu e atît de simplu. A o lua între stînga și dreapta, între comuniști și naziști, între apă și foc, asta înseamnă să fii moderat. Sigur, nu pe centru, nu în Elveția, nu pe pămînt, și
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
vorba despre o forță de-a dreptul maniheică, duală, care se manifestă simultan, amfibiu. Ea semnalează alteritatea eului, ca la Rimbaud. "Versiunea moderată a ambivalenței?" Tocmai aceasta, ambivalența, este acel fel de a fi omenesc care nu poate fi moderat - ambivalenți sînt toți nevroticii, și toți antimodernii lui Compagnon ar fi avut nevoie de psihanaliză. Atîta doar că Antoine Compagnon e mai degrabă un comportamentalist și, mai mult încă (sau și mai puțin), un istoric. Desigur, Julien Gracq este, dintr-o
Antimodern, primesc, dar moderat! by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/7719_a_9044]
-
Liberalismul are, la un capăt, afirmarea valorilor individuale, ale persoanei și ale libertății ei de acțiune și de visare, iar la celălalt, afirmarea valorilor democrației, ale societății capabile să se autoregleze și să se transforme nonviolent. De aici provine toată ambivalenta modernă a citirii cărților.
Două efecte ale citirii cărtilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18129_a_19454]
-
acesta fiind o oază de liniște și pace, însă soarta a fost mai dură în al Doilea Război Mondial, când țara a fost ocupată de fasciștii italieni, și apoi de cei germani. Principele Louis, domnitor în acea vreme, deși aparent ambivalent față de germani, este recunoscut pentru faptul că, la ordinele sale directe, și asumându-și un risc personal, poliția din Monaco a avertizat dinainte în secret pe evreii care urmau să fie deportați de forțele de ocupație germane, oferindu-le o
Monaco - o viziune devenită realitate () [Corola-journal/Journalistic/60183_a_61508]
-
1989. În orice caz, cel mai admirativ despre Leonte Răutu vorbește Dumitru Popescu. În memoriile sale mereu folosește cuvinte frumoase despre acesta. Sigur, spune că Răutu aparține altei epoci a partidului decît generația lui. Față de epoca precedentă, Dumitru Popescu este ambivalent: poate să vorbească despre romantismul acelei epoci sau despre lipsa de rădăcini a acelei generații. Depinde cum vrea să o judece în acea pagină". Viața lui Leonte Răutu se compune dintr-un șir de ignominii. Născut în 1910, în orașul
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
moșneag). Un atare filon culminează cu o autocaricatură în care, declarîndu-se, romantic, "deopotrivă jivină și înger crin și jeg / până la ultima moleculă", poetul ne înfățișează o burlescă fracționare numerotată a ființei proprii: "Cum m-ai făcut de-atunci ambidextru / și ambivalent aidoma sânt gâde și jertfă / în aceeași cămașă de blugi / La morgă // mă despic în două să despart jumătățile / și fiece parte e și victimă și călău / mă despic // în sferturi mă toc bucățele în opt / în șaisprezece în treizeci
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
de a suci gâtul puilor vii și nesațul erotic. Toyoki Mikame este medic psihiatru; atras și el de Yasuko încearcă să afle cât mai multe despre ea și soacra ei, descoperind trecutul. Și doamna Moscu și Mieko ToganÜ sunt figuri ambivalente, purtătoare ale măștii care le ascunde perfect trăirea lăuntrică. Cele două orchestrează destinele celorlalți, posedate ele însele de o forță irepresibilă, prima dă mereu impresia că se află într-un soi de transă, iar cea de-a doua este conștientă
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a fi fost implacabil a urmat, de fapt, doar logica loteriei, pentru fiecare ins în parte și pentru toți la un loc”. Cu intriga sa ambivalentă, situată într-un interval cronologic similar celui din Degete mici (interbeliccomunism- prezentul postdecembrist), Toate bufnițele schimbă radical registrul tematic față de precedentele romane ale lui Filip Florian. În fapt, fiecare dintre romanele acestuia are un caracter net diferit de celelalte, dacă
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
adus din condei.” Aș mai comenta în încheiere modelul Dracula - romanul lui Bram Stoker apăruse în 1897- prin arhiducesa Harriet de România (care își schimbă și ea sexul, devenind arhiducele Harry, pasionatul cu terenuri de vânătoare în România: personaj la fel de ambivalent și atemporal ca Orlando). Și în Dracula sunt abordate teme precum „rolul femeii în epoca victoriană, convențiile sexuale, imigrația, colonialismul, postcolonialismul”. Și în Dracula, încărcătura corabiei care se îndreaptă spre Anglia e o „pulbere de argint” și țărână. Și strămoșii
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
incandescentă... Scenariul a operat și a epurat masiv substanța piesei, urmărind un singur fir: tăcerea Papei Pius XII și încercările disperate ale unui martor de a face cunoscut adevărul, de a sensibiliza lumea; un martor foarte special, Kurt Gerstein ("misterios, ambivalent, impenetrabil", cum îl numea un istoric), ofițer SS implicat activ, ca specialist (în chimie), în procesele tehnice din fabricile morții și în livrările de gaz Zyklon B ;"numele lui e pe toate facturile; susține că s-a împotrivit, dar era
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
unui vagabondaj generat, pentru ea, de fanatismul părinților, pentru el, de ,prostia ambiantă, de cultura crimei, cultura clanului, de apologia morții, slăvirea tiranului, de pasiunea generală pentru bani zornăitori și discursuri sforăitoare" (p. 204). Raporturile dintre cele două femei sînt ambivalente. Lamia este la început șocată de prezența acestei Lolite însărcinate în casa ei, prezență care-i dă peste cap toate tabieturile de fată bătrînă, dar va sfîrși prin a o îndrăgi pe micuța hoinară, fișată de altfel ca prostituată în
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
nu s-a întâmplat nimic, deși există referiri utile și la Olanda. Note de călătorie), Ionel Teodoreanu (firește, cu La Medeleni) și, în fine, Mircea Eliade (cu Domnișoara Christina și Nuntă în cer). Tuturor, Paul Cernat le revelează un nucleu ambivalent: modernist prin compoziție, retro prin tematizare. Asta în principiu, fiindcă de fapt prima direcție e vădit neglijată în argumentație. (Cartea ar fi putut fi la fel de bine un studiu despre Belle Époque, așa cum e reinventat el, nostalgic, în anii dintre războaie
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
ť, cînd e clar că nu toți sîntem la fel" (calificativ.ro). Se observă în citatele de mai sus acumularea de mărci ale distanțării (a catadicsi, aferim, nu-i așa?, așa și pe dincolo). Execesul de acțiune e de fapt ambivalent: faptele sînt fie negative, și atunci substituția este clar eufemizantă, fie pozitive, caz în care e suspectată și ironizată mulțimea lor: vorbitorului citat i se atribuie un discurs auto-elogios ("să se laude cât e de deștept și câte face și
A face și a drege... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10787_a_12112]
-
ca punct de plecare desenele de pești realizate de adevăratul W. B. Gould, dar e mai mult decît simpla biografie romanțată a acestuia, fiind și o reflecție despre artă, istorie și natură, despre consecințele dramatice ale colonialismului și despre moștenirea ambivalentă a Iluminismului. Spre deosebire de critica engleză care n-a agreat romanul, considerîndu-l pretențios și excesiv, "The New York Times" îl recomandă ca pe "o carte uluitoare care dovedește că minunile, extraordinarul, miracolul inexplicabil al universului n-au alte limite decît cele ale imaginației noastre
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
scriitor nu are nici o responsabilitate morală?! Mi-am atras fulgerele zeilor și am fost acuzat că sunt Novicov, Moraru, «Jdanov la Paris», că vreau să fac pe victima pentru a cuceri laurii gloriei etc. Este bine să fim cuminți, tăcuți, ambivalenți, prudenți, echidistanți, cameleoni, giruiete după cum bate vântul... Rău am făcut că am procedat altfel și nu mi-am ținut gura și nici condeiul... Nu este bine să fii un revoltat camusian, un rebel, un iconocalst, un eretic... Primul titlu al
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
de rigoare științifică: lucrurile pe care le prezintă pot fi numite și interpretate altfel, desigur, dar descrierea faptelor e ireproșabilă. Mioara Avram a fost de decenii văzută ca o întruchipare a tradiției în gramatică, cu tot ceea ce tradiția are, inevitabil, ambivalent și provocator: noi generații de lingviști i-au contestat adesea metoda, dar i-au respectat întotdeauna rezultatele; cu sentimentul secret că fără soliditatea academică a operei sale, revoltele și-ar fi pierdut sensul. Mioara Avram cunoștea la fel de bine limba veche
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]