735 matches
-
În țările din Europa Centrală și de Est, reacționarii reprezintă în medie 18%, iar în Republica Cehă 8%. Democrații și conformiștii împreună formează de obicei o majoritate, dar nu una considerabilă. În șapte din cele nouă țări, grupurile mediane sînt ambivalente; fie acceptă pasiv atît vechiul cît și noul regim, fie sînt sceptici în privința ambelor. Împreună, scepticii și conformiștii repre-zintă 44% din respondenții BND un grup de mijloc mare și potențial fluctuant. Pentru a crea o cerere lipsită de ambiguitate de
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și noul regim, fie sînt sceptici în privința ambelor. Împreună, scepticii și conformiștii repre-zintă 44% din respondenții BND un grup de mijloc mare și potențial fluctuant. Pentru a crea o cerere lipsită de ambiguitate de democrație, cei care sînt în prezent ambivalenți ar trebui să se îndrepte spre sprijinirea noul regim, transformînd astfel mica majoritate într-o majoritate considerabilă. Dacă s-ar întîmpla așa, am putea împărți populația în fruntași (cei care au devenit democrați imediat ce a fost introdus noul regim) și
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
sursa autorității era individul, ființa umană gânditoare; indivizii își delegau autoritatea reprezentanților și prin aceasta împuterniceau națiunea. În Franța, autoritatea era emanantă din națiune și națiunea împuternicea indivizii" (Greenfeld, 1992, pp. 167-168). Dar, dacă în Franța s-a impus formula ambivalentă a naționalismului colectivist-civic, în Rusia și Germania a prevalat formula naționalismului colectivist-etnic. Societatea românească a pornit pe calea franceză a naționalismului civic, dar a sfârșit pe magistrala naționalismului etnic herderian. Momentul de cotitură înspre etno-naționalism s-a produs în ultima
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru că este fundamentat pe legea morală a creștinismului. Plasând patriotismul între principiul christic al iubirii necondiționate a aproapelui (miezul moralei creștine) și "egoismul colectiv" al exclusivismului etnic, Aaron reușește un remarcabil act de echilibristică ideologică. Cărturarul ardelean manifestă o atitudine ambivalentă față de ceea ce numește a fi "virtutea civilă a celor vechi", adică "patriotismul de a iubi pe concetățenii săi și de a le face tot binele" (p. 39). Pe de o parte, acest devotament pentru patrie și binele public prin sacrificarea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pe toate. Și s-a adeverit într-înșii zicala "apa trece, pietrele rămân"" (Moldovan, 1866, p. 19). Unitatea. În privința registrului discursiv referitor la ideea de unitate, manualele școlare de istorie din această prima generație de lucrări didactice folosesc un limbaj ambivalent. Deși, după cum am arătat, în avangarda reflecției istorico-politice românești, odată cu efuziunea romantică, revendicările unității politice a tuturor românilor erau deja disponibile în repertoriul ideatic al epocii, manualele de istorie nu afirmă explicit acest deziderat. Aaron, de exemplu, atât de pasionant
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
au inaugurat politica de maghiarizare promovată de autoritățile de la Buda, care au decretat existența unei singure națiuni, cea maghiară, "una și indivizibilă", în care singura limbă oficială era, desigur, maghiara (Constantiniu, 2011, p. 257). Reacția românilor din Ardeal a fost ambivalentă, intelectualitatea fiind divizată între facțiunea care promova activismul (i.e., apărarea cauzei naționalității române în noile structuri politice ale Monarhiei Duale) și cea care milita pentru pasivism (i.e., abținerea de la activarea în cadrele politice ale Monarhiei Duale, ca mod de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
profesorul trebuie să aibă totdeauna în vedere că religia a fost un puternic instrument în mâinile claselor dominante, pentru oprimarea maselor muncitoare exploatate" (Istoria: programa școlară pentru clasele V-VII, 1952, p. 7). Istoriografia comunistă a vremii reflectă o atitudine ambivalentă față de ortodoxie: pe de o parte, rolul bisericii în istoria românilor este diminuat simțitor comparativ cu centralitatea pe care a dobândit-o în decursul secolului naționalist. Totodată, Biserica Ortodoxă este considerată a fi o forță retrogradă, un bastion al reacționarismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
principiul luptei de clasă, teoria marxistă a statului văzut ca "mașină pentru menținerea dominației unei clase asupra alteia" (V.I. Lenin) (Almaș, 1969, p. 13), precum și portretul lui Lenin (p. 165). Simultan, și contradictoriu, este intensificat discursul naționalist. În 1976, tendința ambivalentă a celor două orientări contradictorii este tranșată în favoarea naționalismului. Ediția din 1976 a Istoriei Patriei ilustrează foarte clar optarea unei perspective autohtone și abandonarea viziunii sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar Unirea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rudele defunctului, lumea întrebându-se care este relația acestui străin cu cel plecat pe ultimul drum. Este o ultimă imagine a unui personaj ce pare să fie ilustrarea sintagmei "un clown trist", față de care autorul pare să aibă o atitudine ambivalentă, pe de o parte subliniind puterea transformatoare și regeneratoare conferită de suferință (cea mai reușită expresie urmând să apară în Herzog), pe de alta exploatând posibilitățile comice oferite de personajul evreiesc de tip șlemil. Lee Richmond consideră că romanul este
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Anglia. Pe măsură ce noianul de personaje, întâmplări și imagini simbolice încep să intre în posibile configurații, cititorul poate să vadă în legătura între Slothrop și racheta V-2 o ilustrare a raportului între omenire și tehnologie în general, ca o forță ambivalentă, combinând viteză și energie, creație și distrugere. O altă relație ce pare să fie controlată de o forță ce dezumanizează este cea între vulg și elite, distincție moștenită de la strămoșii puritani, distincție ce pare să aibe o relevanță deosebită pentru
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
exclamații și întrebări, aparent iraționale. "The Return" ("întoarcerea"), partea a patra, îl arată pe fiul pierdut întors în seră, noaptea, mergând spre inima sa mecanică, boilerul ce încălzește vegetația în timpul iernii, și așteptând dimineața și reîntoarcerea părintelui pierdut, sub forma ambivalentă a unui tată pe jumătate redutabil, înfricoșător, teutonic (Ordnung! Ordnung! / Papa is coming!), pe de alta regretat și iubit, expresie a forței ce ordonează energia creatoare a lumii vegetale din seră. Ultima secvență din Fiul pierdut, și anume "The Shape
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de societate, fie, dup] cum spune Thrasymachus în Republică, de oricare guvern ce ajunge la putere, ca un mijloc de a-și proteja interesele pe termen lung. Dac] această pare, si este, o poziție extrem], ea reflect] cu fidelitate o ambivalent] resimțit] nu doar cu privire la justiție, ci și în leg]tur] cu toate „virtuțile” civice. Bineînțeles, orice individ își recunoștea obligațiile fâț] de orașul și de concet]tenii s]i, dar mai existau și seturi de obligații competitive fâț] de alte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se bazeaz] pe supunerea femeii. „Virtuțile” la care se credea c] ar trebui s] aspire femeile reflect] adesea aceast] supunere - un exemplu clasic este „virtutea” altruismului, care a fost accentuat] de un mare num]r de scriitori victorieni. În ciuda acestei ambivalente bine fondate despre ideea de „virtute feminin]” totuși, multe femei din secolul al XIX-lea, incluzând un mare num]r care au fost interesate de problema emancip]rii feminine, au fost atrase de aceast] idee, nu doar pentru c] era
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin de modele culturale specifice care fasonează un anume tip de reprezentare, cât de subiectivitatea unui bărbat ce rememorează privirea unei femei pe care n-o poate uita. Szilágyi XE "Szilágyi" Sándor, cunoscut istoric și prozator ardelean, Împărtășește o viziune ambivalentă, asemănătoare celei pe care am Întâlnit-o În cazul lui Kőváry. Într-un text publicat În anul 1850, el evidențiază combinația dintre farmecul și frumusețea naturală a româncelor, pe de o parte, și portul destul de Încărcat al acestora, tendința spre
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pregătite de Împărăteasă și astfel se pomenește Însărcinată. După nouă luni, Împărăteasa și roaba nasc doi feciori, Busuioc și Siminoc, ce seamănă ca două picături de apă. Se observă aici o abatere de la normalitate: peștele pescuit este din aur, semn ambivalent, al norocului și al perfecțiunii, dotat cu atribute apotropaice. În Trandafir și Busuioc, Înghițirea peștelui cu solzi de aur (de către Împărăteasă, țigancă, iapă și cățea) duce la nașterea a doi feciori, Trandafir și Busuioc, cu soarili În piept, luna-n
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
hidroxid, ca și FeS rezultat din procesul anodic. În final, pentru că mediul în care se desfășoară global procesul de coroziune nu poate fi decât unul oxidant, Fe2+ se oxidează la Fe3+ (ca și cationul legat de sulfat dacă el este ambivalent): fapt care desăvârșește trecerea fierului în forme exclusiv insolubile, un ultim mijloc de limitare a feed back-ului. Un astfel de depolarizator catodic microbian este acel Desulfovibrio ([116], citat de [16]); același autor confirmă experimental și stimularea, desigur de către partenerul de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
deprimare, tensiune emotivă, ostilitate față de copii și adulți. Insuccesele repetate și prelungite favorizează generarea a diverse forme de agresiune care dezvoltă noi reacții inadaptabile sau le considera pe cele existente, inhibând astfel învățarea normală. T. Kulcsar remarcă anxietatea școlară, hiperemotivitatea, ambivalenta afectivă, asemenea fobiei școlare la 30% din elevii care au insuccese școlare, deși inteligența lor este relativ normal dezvoltată. P. Janet consideră conduita ca fiind superioară comportamentului datorită faptului că reprezintă o activitate conștientă mai complicată însoțită de o anumită
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
pur tătorul întunecimii de acela al luminozității, dar neutralizând separarea prin coada pisicii albe, care mătură hornul, și capul pisicii negre, care o adulmecă pe cea dintâi. Ce modalitate mai bună s-ar fi putut găsi pentru a prezenta relația ambivalentă dintre suspiciune și atracție și, în ecoul ei simbolic, relația tot atât de ambivalentă dintre viciu și virtute? Figura 83 Fra Angelico, Buna Vestire, 1439 1445. Museo di San Marco, Florența 128 | Forța centrului vizual Gauguin folosește o compoziție bipolară pentru a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pisicii albe, care mătură hornul, și capul pisicii negre, care o adulmecă pe cea dintâi. Ce modalitate mai bună s-ar fi putut găsi pentru a prezenta relația ambivalentă dintre suspiciune și atracție și, în ecoul ei simbolic, relația tot atât de ambivalentă dintre viciu și virtute? Figura 83 Fra Angelico, Buna Vestire, 1439 1445. Museo di San Marco, Florența 128 | Forța centrului vizual Gauguin folosește o compoziție bipolară pentru a arăta separarea artistului de propria operă (figura 86). El plasează figura lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
îl face pe Hristos să se ferească de atingere; când este citit ascendent, îl face să se aplece protector pentru a-și primi urmăritoarea fidelă. Cei doi centri ai corpului său, capul și pelvisul, operează contrapunctic pentru a reda relația ambivalentă dintre cele două persoane. Personajul lui Hristos domină prim-planul; dar, deși capul său se află pe axa orizontală de echilibru, scena întâlnirii sale cu Magdalena este, să spunem așa, închisă în jumătatea de jos a tabloului. Această regiune de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Romania. Totuși, surzii sunt temători în privința unor aspecte cum ar fi: lupta împotriva auzitorilor care au încercat interzicerea folosirii limbajului gestual și care dezvoltă metode de educație destinate izolării copiilor surzi de limbajul gestual; împotriva doctorilor și profesorilor care sunt ambivalenți prinvind viitorul limbajului gestual și entuziaști cu privire la viitorul tehnologiei, cum ar fi implantul cohlear. Concentrarea comunității medicale asupra surzilor ca pacienți, care trebuie îndepărtați de afilierea lor la diferite asociații de surzi, a constituit întotdeauna o temere în cadrul comunității. Cultura
Cultura surzilor ?i viitorul comunit??ii lor by Florea Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/84045_a_85370]
-
este relativă în măsura în care perfecțiunea este incompatibilă cu caracterul finit al vieții și în care orice limită, odată atinsă, repune în discuție sensurile împlinirii și redeschide astfel spațiul „de depășit-de atins“. * Existența secvenței „de depășit-de atins“ nu este decât consecința modului ambivalent în care poate fi resimțită limita în spațiul conștiinței: ca neajuns și ca împlinire. Insatisfacția în fața limitei resimțite ca neajuns și jubilația în fața celei resimțite ca împlinire reprezintă temeiul afectiv al secvenței „de depășit-de atins“. * Deoarece limita interioară („natura din
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de episoade în care copilul este observat când mama părăsește încăperea și apoi se întoarce. Pe baza reacțiilor sale, copilul este clasificat ca având: a) atașament bazat pe securitate; b) atașament bazat pe insecuritate: evittant; c) atașament bazat pe insecuritate: ambivalent. Copiii cu atașament bazat pe securitate sunt îngrijiți de mamă, care răspunde afectiv nevoilor lor. Temperamentul copilului influențează, și el, reacțiile acesteia în „situația străină". Copiii cu atașament bazat pe securitate fac față mai ușor situațiilor și experiențelor noi, comparativ
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
este niciodată obiectivă. Un pasaj descriptiv este, din partea autorului, un exercițiu de cercetare hermeneutică a realității, iar rezultatul nu este reprezentarea mimetică a obiectului, ci a imaginii lui create de imaginația descriptorului. Două sunt dimensiunile descrierii care îi determină caracterul ambivalent: una referențială, a impulsului realist, și una a individualismului exacerbat, tradus prin subiectivitate 43. Elementul prin care se remarcă grila lui Beaujour constă în faptul că oferă o perspectivă diacronică asupra descrierii înțelese ca modalitate discursivă. În opinia lui Michael
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
supraabundență ficțională. Dacă plecăm de la presupoziția că simbolizarea este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează creativitatea imaginativă, în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]