2,259 matches
-
rar să vezi o femeie apărîndu-și o părere (artistică, sau literară, sau despre dragostea ei) cu atâta înverșunare. Dar câteodată contrazicerile sunt așa de vădite, că te minunezi că pot să vie de la cineva inteligent. Într-o zi, un negustor ambulant i-a vândut un parfum admirabil. Deseori ne emoționam de parfumul delicat și ne felicitam de afacerea excelentă. După un timp însă, făcând din nou aluzie la calitatea parfumului, Ioana a protestat vehement: "Dar e oribil, ne-a înșelat negustorul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de vânătoare din ținuturi ale căror nume Bătrânul le auzea pentru prima dată. Fascinat, se lăsa purtat în lungi călătorii pe care nu s-a încumetat vreodată nici să și le dorească. Jordan se înhăitase de copil cu un vânător ambulant de păsări, cu care cutreierase Balcanii, ungând crengile copacilor cu clei din fiertură de boabe de vâsc. Seara strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu înfățișare de gâde, cu capul ras și trupul uns cu ulei de castane, îndoia drugi și rupea lanțuri de oțel, cu pieptul și brațele sale tatuate, în timp ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să stea nemișcat câteva minute, fără să respire, să înghită sau să clipească din ochi, după care, palid și istovit, sughițând de încordare, se ridică buimac cu scaun cu tot, prins cu zgarda de gât. "FRAȚII MORITZ Pictori și fotografi ambulanți" cum sta scris pe rulota cu cai cu care peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el erau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de bolile fără leac, dacă îl amesteci în mâncare, sau te face să înțelegi graiul zburătoarelor și al lighioanelor, dacă îl porți la gât. La prețuri colosale, pilitură de aur ordinar ca fiind din călcâiul haiducului ajunsese pe tarabele negustorilor ambulanți, vânzători de vise și iluzii, care colindau târgurile ținutului oferind doritorilor inventarul lor de balsamuri și talismane: flacoane cu licori miraculoase, iconițe tămăduitoare din corn de inorog făcute de fapt din colț de elefant sau din canin de narval, așchii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Și ce odihnă pentru suflet, ce eliberare e farmecul unei femei care te încîntă fără să-ți inspire nici o umbră de dorință. Când am plecat, era noapte. Noapte fără imixtiunea importună, laică și heretică a vreunui felinar. Aici felinarele sunt ambulante, fiecare călugăr umblând cu "fanarul" lui.) Vilegiaturiștii dibuiau prin întuneric să nu cadă în șanțuri: erau la plimbarea de după masă. Imaginea Adelei îmi oprima inima: acum era ora când aș fi putut să fiu cu ea și lângă ea. Dar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai putut gândi la altcineva pe care să-l trimit, în locul lui, să-mi aleagă un cal. La sfârșitul lunii mai a anului 1942, progeniturile - șapte la număr - ale lui Les și Bessie (Gallagher) Glass, actori de vodevil ai teatrului ambulant Pantage, acum pensionați, se găseau zvârlite, ca să mă exprim extravagant, în toate colțurile Statelor Unite. Eu, de pildă, al doilea fiu la număr, eram internat la spitalul militar din Fort Benning, Georgia, fiind bolnav de pleurezie - un mic suvenir al celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
are mare căutare. Toți Îl beau, de la mic la mare, cum se spune, de la opincă la vlădică. Spirtul e ieftin și bun. Din antrepozite, alcoolul se „evaporă“ pe sub mână. Așa că pe unde mergi, la orice colț de stradă, vezi vânzători ambulanți distribuind clandestin Royal Îmbuteliat În sticle obișnuite sau de plastic. Unii Îl beau așa, alții Îndoit cu apă. Eu obișnuiesc să-l diluez cu ceai. Merge stins și cu bere sau chiar cu vin... La fiecare sfârșit de săptămână brigada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Simplu, la Îndemâna oricui...! Bursa neagră o poți afla pretutindeni. În mod special Gara de Nord, restaurantele Centrale și În mod frecvent căminele studențești În care sunt cazați sudenții străini...” „Bine, bine...! - Îi tăie vorba colonelul, În cazul acesta te acuzi singur! Comerțul ambulant e interzis, i-ar dumneata trebuia să nu Încurajezi acest fel de inflație a banilor indigeni ci să informezi organele miliției. De ce n’ai făcut-o...?” „La drept vorbind am avut intenția dar, văzănd milițienii sectoriștii fumând tot țigări americane
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
manieră Încât efectiv, nu mai știai care vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind benevol cu câțiva bănuți În funcție de buna lor dispoziție. În anumite locuri mai spațioase, echipe de dansatori ori de echilibristică delectau mulțimea cu spectacole ce te determina să lași baltă apsolut
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mod special ceasuri. Soldații ruși cumpărau orice ceas fie de purtat pe mână, În buzunar ori chiar ceasuri mari de noptieră, plătind ori câte ruble le ceream ba uneori mulțumiți de tranzacție Îmi ofereau și În plus...! Negustoria mea ambulantă mergea bine dar, după ce armata a fost orânduită În cazărmi, soldații nu mai circulau liberi prin oraș iar negustoria mea profitabilă, cu părere de rău a Încetat...! Dacă mă gândesc bine, unele noțiuni de limba rusă pentru mine au fost
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua oară cînd m-am Întîlnit cu fratele dumitale... Am coborît vocea, ușor, urmărindu-i mișcarea celor opt degete (cele mari nu i se vedeau) tîrÎndu-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dată, însă, învins cu tinerețe și abilitate, înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără să le ascult, ocrotit de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Hei, arăți grozav! Vocea lui era mai sonoră decât fusese înainte. —Mulțumesc. —Mda. Nu mai aduci așa mult cu o focă uluită. Aduceam cu o focă uluită? Nu știusem. A râs. — Nici eu n-arătam prea bine, nu? Un cadavru ambulant. Îl sunasem după convorbirea cu Neris Hemming; voiam să știu răspunsul la câteva întrebări. Se declarase încântat să mă audă și propusese să luăm cina împreună. —Pe-aici. M-a condus în restaurant. —O masă pentru doi? a întrebat fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcându-i urări de sănătate și viață lungă. Locuitorii Granadei și ai satelor învecinate își luaseră obiceiul să se adune, cu mic, cu mare, pe pantele Sabikăi, la poalele Alhambrei, lângă cimitir, de unde puteau vedea, deasupra lor, nesfârșita ceremonie. Negustori ambulanți se instalaseră în preajmă, oferind spre vânzare atât papuci, cât și cârnați mirkâs, clătite sau sirop cu apă de flori de portocal. În a zecea zi de Paradă, cum anul arab 882 se încheia, sărbătorirea discretă pentru Râs-as-Sana abia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i pe Pompeius și Caesar, pe Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
risipească mirosul de oameni îngrămădiți - oameni de toate rasele, vorbind o mulțime de limbi, care nu tăceau niciodată. Alergă, ferindu-se de carele pentru mărfuri, printre chemările prostituatelor, strigătele copiilor, certurile bețivilor, insultele soldaților aroganți care se plimbau, ciorovăielile negustorilor ambulanți care își disputau un loc unde să-și vândă gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive mas, sive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-o la stânga spre nord prin gura de aer deschisă spre infinit. Mașinile și taxiurile mârâiau unele la altele, căutând-o cu lumânarea, gata să sară la bătaie, să se înfrunte. Iată străzile și măturătorii venetici. Iată-i și pe artiștii ambulanți. În colțul lui Fifty-Fourth, un tip mare și negru înghesuit între pereții de sticlă și oțel ai unei cabine telefonice. Se chinuia îngrozitor acolo, asta era cât se poate de clar. În timp ce mă apropiam, a bătut de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putință și a eșuat. Clădirea de la capătul îndepărtat al umbrarului de beton întins între două străzi afișa o anumită austeritate cu pietrele ei încadrate strâns de rigole, dar parcul era al tuturora, al faunei străzii, plin de dude, de cântăreți ambulanți, de găinaț, de saxofoniști, de traficanți de droguri, de șmenari. Lângă mine, pe banca de lemn, Martina Twain. Tocmai fusese la un muzeu. Pielea ei avea o paloare patinată, de muzeu. În ciuda prospețimii de fruct a tenului ei, are momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
extrem de neplăcută și am renunțat cu totul la intonarea imnurilor. Apoi mai era și Prepelicarul, cu atracția ei față de lumea din afară. De n-ar fi fost această atracție, poate că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe Sispy, neguțătorul ambulant, poate că n-ar mai fi plecat niciodată și atunci poate că nici eu n-aș mai fi plecat niciodată și totul ar fi fost altfel. Sau poate inevitabil, tot ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îi era absentă, iar ochii îi fixau cu înverșunare sticluțele viu colorate. — Am întâlnit un om în drumul spre oraș, a spus ea distantă. Mi-a dat astea. — Ce sunt? Cine era? De ce ți le-a dat? — Era un neguțător ambulant. Se numea domnul Sispy. Un om de treabă. Ciudat nume, Sispy. Mi le-a dat pentru că le-am vrut. — Și la ce-s bune? Mă vor păstra tânără, a spus ea, strângându-le și mai tare. Sau cel puțin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]