866 matches
-
își amintește de o intrare laterală care ducea la atelierul pălărierului și de o scară de fier care cobora spre subsol, dar niciunul dintre atelierele pe care le vedea nu aveau acea configurație. Un grup de tineri ofițeri de cavalerie, amețiți bine, se făcu auzit în apropiere, făcând glume deocheate. Lumina felinarelor se reflecta rece în nasturii și decorațiile de pe mantalelor lor, iar Virginski le recunoscu în voce și în rânjetul vulgar aceeași poftă aspră care îl atrăsese odată și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade Apraxin. Mirosul pinilor și al produselor de patiserie condimentate îi gărbea, însă Porfiri se simți brusc slăbit, flămând și amețit. ă Ce ai de gând să faci? întrebă Salitov. ă Să rămân aici și să fiu atent. ă Crezi că va veni aici? Porfiri ridică din umeri. ă Totul depinde dacă are destui bani să recupereze samovarul. ă Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-i suporte pe David și pe Paul vreme de nouă ore. Cu imaginea asta nu se putea Împăca. Din fericire, Diane dădu Înapoi. — Dar de ce San Francisco? Sună plictisitor. Să mergem la Vegas! E mult mai distractiv! zise Diane, ușor amețită. — Nu am fost niciodată la Vegas. — Dar trebuie să ajungem la San Francisco În seara asta, spuse Desert Rose nerăbdătoare. Ne ducem acolo ca să ne putem Întâlni cu Charlie de dimineață. Ne așteaptă, spuse ea serioasă. — Nu merg la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
episodul cu Albă ca Zăpada. — Deci nebunul ăsta o invită pe Kitty Într-un planetariu, după orele de program, pentru un tur privat. Are iarbă și votcă la el și pornește mașinăria pentru simulare stelară. Kitty stă Întinsă pe jos, amețită, și se uită la stele În timp ce Albă ca Zăpada manevrează de la tastatură mașinăria. Apoi, desigur, el... — Hei, vorbăreațo, te rog să nu mai discuți despre mine! Charlie se uită În oglinda retrovizoare la Kitty. Ochii ei migdalați, cafenii, erau Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici! Parcă suntem În Alaska! Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
care o urzise și fericit că găsise o soluție pentru dilema lui: putea merge să-și vadă prietena, așa cum plănuise, apoi putea să-și continue aventura cu Kitty, care era mai frumoasă, mai tânără și mai interesantă. Kitty Îl privi amețită. — M-am Îndrăgostit de tine. Nu pot să mă duc acolo cu un alt bărbat și la mijlocul drumului să schimb caii. Oare lua ceva În serios? Vorbea de parcă dragostea era un soi de emisiune de divertisment, pe care o puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
perfect. Faptele oamenilor aveau atât de multe substraturi, puteau exista atât de multe explicații. Nu exista act pur, de nici un fel, nu exista dragoste pură, așa cum nu exista nici trădare pură. Totul se amestecase. Totuși, Kitty era profund rănită. Coborî amețită. Suzanne veni și-i spuse că Desert Rose o rugase să o ducă cu mașina până la cel mai apropiat magazin de electronice din lanțul Circuit City. Deși Îi displăcea ideea, Kitty se hotărî să meargă și ea cu Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose și că l-ar fi primit Înapoi imediat ce-ar fi plătit taxa scadentă pentru vizionări și transferuri. Desert Rose Își trase sufletul, Încercând să se calmeze. Nu avea constituția necesară ca să adăpostească atâta furie. Se simțea slabă, amețită, avea temperatură. Se uitase la ceasul de pe peretele mansardei, un Starbust 1946 de George Nelson, o piesă veche. Era 5:05 după-amiază și nu primise nici o felicitare, nici un e-mail de la Charlie. Și nici un telefon. Cu un an În urmă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și, pe deasupra, miroseam mai tot timpul a băutură, ceea ce, poate și din pricina bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încântător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsându-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de ceilalți, dansul. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alta, „Femeia tot femeie”, mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzându-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. „Hai și stai pe fotoliul din fața mea”, mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i spună: „N-o face, tată“, fără a ști ce voia să împiedice de fapt. — Noapte bună, tată, noapte bună ă mamă. Pauza pe care o făcuse spunea totul, dar Carrie, cu ochii ațintiți asupra lui Jack și ușor amețită, nu păru să observe. — Noapte bună, dragule, spuse ea. Nu e minunat că suntem iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și ieșeam adesea din dormitorul meu și mă așezam pe prima treaptă a scării, străduindu-mă să văd rochiile de seară strălucitoare, fără a fi observată. La Început, era minunată cînd era beată. — Nu sînt beată, rîdea ea, doar puțin amețită. Dar personalitatea ei devenea mai intensă atunci cînd bea, fericirea Îi era amplificată, era mai tandră, mai vibrantă, era pur și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vorbesc cu el, să fiu În preajma lui, așa că stau Întinsă În pat, ascultînd cum se ridică și pleacă din cameră. Am de gînd să-l urmez, să-i dau lui Tom micul dejun, dar mă trezesc iarăși, mai tîrziu, Întind amețită mîna după ceasul de pe noptieră și văd că e 11.16. 11.16? Mă holbez la numere În timp ce creierul meu face eforturi să Își repornească conexiunile (așa se Întîmplă cînd adormi la cinci dimineața). 11.16! Sar din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ar fi Întrebat-o e bine așa? merg mai departe? Emma aprobă dând din cap, chiar dacă În cuvintele acelea de o paloare abominabilă și impersonală putea cu greu să recunoască scena pe care o trăise cu adevărat. Apoi, fiind foarte amețită și slăbită, am mers la camera de urgență a spitalului San Giacomo, unde am fost tratată pentru leziuni mai bine specificate În raportul alăturat. Vreau de asemenea să denunț faptul că de când l-am părăsit, Buonocore nu mi-a furnizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu pumnul Înainte - dar mingea țâșnește spre tavanul Înalt al sălii și se pierde În tribune. Punct pentru echipa galbenă. Șase amazoane hotărâte și teribil de agresive - o imagine feminină atât de amenințătoare și de neliniștitoare, Încât Antonio se simțea amețit. Fetele cu tricouri albe se adunară În cerc, umăr la umăr, strigând - către podea sau poate pentru a se Îmbărbăta: — Luptă! Luptă! Luptă și vom reuși. Dintre ele, Valentina era cea mai mlădie, iar la zdruncinăturile acelea marțiale se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mort fără ea. Terenul era gol. Fetele În alb se Îmbrățișau lângă bancă, săltând. Sugeau o băutură verde, din sticluțe de plastic, cu capace În formă de biberoane. Arbitrul cobora atent de pe tronul său. Meciul se terminase. Antonio se ridică amețit. Gândul la Emma Îl făcea să sufere ca de boală. Era o boală. Și totuși, nici măcar nu Încercă să-l alunge. Nu voia ca durerea să-l părăsească. Când rămăsese singur - deposedat de ea ca de un braț sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să rămână singură. Știa să trăiască doar pentru alții. Voia să-i facă fericiți. Cu ea sau prin intermediul ei. Era asta o crimă? Putea să plece cu omul acesta care părea un băiețel, venit din Întunericul unei zile greșite - profesorul amețit și distrat, dar În același timp agil și ușor, căci trecutul nu-i apăsa umerii, un trecut pe care el, atât de tânăr, nu Îl poate susține În locul meu. Un om pe care Îl cunoștea Într-adevăr de puține ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de capul zdrobit al unuia dintre frații Futacu, îl privise câteva clipe, apoi îl învârtise de câteva ori, cu cal cu tot, cum ai învârti o roată. Totul se petrecuse cu o viteză de neînchipuit și, de aceea, când calul amețit țâșnise printre copaci, încă doi porniseră derutați în urma lui. Zogru se uita acum spre ceilalți trei călăreți care îl priveau și ei, paralizați de frică și uimire. Talpă ridicase ochii spre stăpânu-său și-l văzuse încercând să scape de haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut respirația, pentru că mâinile ei erau la fel de albe ca hainele, palide într-un fel nepământesc, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
închis ochii, pentru că brusc nu mai puteam să respir. Dintr-odată am înțeles de ce fusesem chemată la Teba și de ce Shery îmi spusese povestea nesfârșită cu vizirul. Dar nu putea fi adevărat. Era de vină febra care îmi slăbise judecata. Amețită și cu capul greu, m-am întins la loc în pat, gâfâind. Shery și-a dat seama că ceva era în neregulă cu mine. - Den-ne, m-a strigat, te simți bine? Să-ți aduc ceva? Poate că ești gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
CÎt despre Marie, trebuia să găsească mijlocul s-o facă să plece. Rapid. La celălalt capăt al firului, persoana respectivă Îi dădu dreptate. Yves Închise telefonul, Își aprinse În sfîrșit țigara și trase cu sete primul fum care-l lăsă amețit ca atunci cînd avea zece ani și cînd, Împreună cu Gildas, Loïc și Christian, șterpelise țigările Maïs ale bătrînului Bréhat și se duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și nu pleca din internat decât În vacanțe, când se ducea la un unchi din Alsacia. Era blondă și subțire, vorbea repede, chipul ei mobil Încremenea uneori Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
entuziasm naiv. Mișcată, Christiane Începu să-l masturbeze sub privirea Înduioșată a noilor prieteni. Apoi Hannelore se așeză pe vine Între picioarele lui și Începu să-i sugă sexul mușcându-i-l mărunt, În timp ce Christiane continua să-l mângâie. Puțin amețit, Rudi repeta mașinal „Gut... gut...” Se despărțiră pe jumătate beți, dar Într-o dispoziție excelentă. Bruno Îi vorbi Christianei despre Le Club des Cinq, Îi spuse cât de mult seamănă cu imaginea pe care și-o făcuse dintotdeauna despre Claude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o greșeală ca asta a fost Ted Stephens în 1983, când a păgubit un client cu zece milioane de lire. A fost concediat pe loc. Iar eu am pierdut de cinci ori pe atât. Simt că-mi pierd suflul ; sunt amețită ; parcă mă sufocă cineva. Cred că e posibil să fac un atac de panică. Mă așez pe o bancă și aștept să mă simt mai bine. OK, nu mă simt mai bine. Mă simt și mai rău. Brusc, sar îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]