728 matches
-
sfințite” - agheasma. Astfel, pelerinii utilizau trei feluri de recipiente : sticle de plastic de 0,5 litri sau 1,5 litri, sticle care au conținut anterior apă, niciodată alcool. Urmau apoi tot recipiente de plastic, dar mai elaborate, sub formă de amforă, de diverse culori (alb, roșu, albastru). În fine, cele mai dorite recipiente erau din sticlă translucidă, cu o formă epurată, asemănătoare cu cele purtate în bandulieră de către bolnavii din celebra stațiune Karlovy Vary sau din alte mari stațiuni termale europene
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Toader, un țăran colecționar de obiecte diverse. De reținut că vizitatorii plăteau pentru biletele (de mirare, fiindcă eram înainte de 1989), de intrare personalizate. Casa și curtea erau un adevărat depozit, cu tot felul de obiecte. Până și vase egiptene, și amfore grecești se găseau acolo. Cine știe de unde procurase fragmente dintr- un meteorit, sol lunar, obiecte vechi, care țineau de tehnica populară. Colecționarul ținea și un fel de cronică naivă a satului, deja publicată la nu știu ce editură. Pentru a nu se
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
oară, aici unde am spus pentru prima dată cuvântul mamă, stăruie și azi, au rămas adânc întipărite în gând și inimă, s-au păstrat o viață întreagă, așa cum tinerii căsătoriți vor păstra fiorii primului sărut până la sfârșitul vieții, așa precum amforele păstrează mireasma întâiului vin cu care au fost umplute. Pentru mine, Horodnicul a rămas locul cel mai drag, poate pentru că acolo am deschis ochii spre viață, acolo s-au înfiripat primele vise, primele idealuri, primele prietenii, acolo, în modestul sat
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate (pământești). Dacă Dumnezeu ne va dărui altul mai bun, cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai exact, ca să pot să înțeleg mai bine motivarea trimiterii violente a mesagerului către Zeu. „Frig” Citesc atent toții autorii care-au descris aceste ținuturi ca să mă informez. Voi recita același rol, vorbind despre acel frig cumplit ce-ngheață vinu-n amfore și face pod de gheață din apa mării până departe-n larg. După cum mă exprim în scrisorile către prietenii romani, toți trebuie să creadă că exilul acesta, al meu, e cu adevărat foarte aspru aici, la marginile lumii. Numai nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
încremeniți, o trădează nu citește. E înveșmântată într-o rochie neagră, lungă, închisă la gât; părul e adunat, strâns într-un coc greu. Puțin mai încolo, pe o băncuță, o tânără vestală înveșmântată în alb, coborâtă parcă de pe o antică amforă, ciupește corzile unei harfe, cântă în surdină un vechi și nostalgic cântec grecesc. O dimineață friguroasă de februarie, în iatacul Doamnei Maria... Maria ridică ochii, privește în gol. Ascultă tânguitul cântului, al vântului, al ploii... Pe fereastră se strecoară o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și d-na Postelnicu un frag[ment] din romanul Constantin Ulieși, din viața ciobanilor români ardeleni în transhumanță. Extrem de bun și neașteptat - gen epopee. Și atât. Mai e ceva: prezența ta iubită și sufletul meu plin de tine, ca o amforă cu esențe de preț, și dorul meu cald de a te strânge în brațele ce se întind spre tine, ca aripe frânte de sforțări supraomenești. Peste ape și țări, aceeași mereu, mai dornică și mai iubitoare, până la supraom, Mamina 15
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îți scriu asta, o fac ca să abat eventuala sentință a destinului, dezvăluind-o dinainte. Ce proastă și ce superstițioasă devin! M. 23/1947 I Duminecă, 21 decembrie 1947 [...] Vineri a fost ziua cea mare, când alergam peste tot, ca o amforă de preț plină ochi, gata să se reverse, plină de tot ce mi-ai trimes în cele 12 pagini, mărunt dar nu și citeț scrise. Joi noapte am dormit 3 ore; ți-am răspuns în parte întrebărilor tale, dar mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
à la cité. (Th. Gautier) La Curtea cu Juri o martoră, nevasta unui cantonist de cale ferată.. Foarte intimidată de decorul și mulțimea din juru-i; tulburarea ei se traduce în mișcări de cochetărie, în gesturi rotunde cu palmele întoarse în amforă spre umăr și bărbie, parcă ar face bezele președintelui, în ondulări lascive ale corpului etc. Are 35 de ani și n-a fost femeie urâtă Cantonierul Malamida. 1926 [CURTEA CU JURI]* 25 fevruarie 1926. La jurați două procese de "crimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
modernă, aparate de aer condiționat, mobilier nou pentru apartamente. Pentru saloanele de protocol am participat la câteva licitații de antichități, de unde am achiziționat "la strigări", cu avizul artistic al soției, un frumos piedestal din alabastru, pe care am așezat o amforă de argint, am mai "pus mâna" și pe câteva piese argintate superbe, care dădeau un aer special, de lux și bun-gust. Împreună, am mai realizat și alte schimbări "revoluționare". Intrarea în garajul de la demisol se făcea printr-o ușă metalică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Premiul Academiei Române), îi apar patru volume: Floarea pământului (1920; Premiul Academiei Române), Povestea omului (1923), Zilele vieții (1927) și Cuvinte de dincolo (1934), care conturează fizionomia poetică a lui B. Imaginea proaspătă, dinamică, a dimineții, fecioară ce toarnă lumină dintr-o amforă e o viziune dominantă inițial, redimensionându-se în alte câteva poezii, în care lumina armonizează elementele, infuzându-le o energie creatoare. Treptat, apar umbre - ușoare melancolii, apoi dureri provocate de neliniști intelectuale. Dezrădăcinarea, îndepărtarea de natură, revelațiile paradoxale ale spiritului duc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
a numeroase centre mici. Mai mult, la noi s’a Încercat chiar o refolosire. Nu are importanță a cui a fost casa din Histria, un autohton ori un grec, dar acela a podit-o cu câteva sute de gâturi de amforă recuperate. Oricum, locul Își spunea cuvântul. Există o mare deosebire Între ceramica autohtonă și cea romană. Dacă ultima, vorba arheologilor, e făcută dintr’o pastă fină, cea autohtonă e dintr’o pastă grosieră. De ce? Pentru a nu crăpa În timpul uscării
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
etanșeitate perfectă, dar și posibilități de modelare deosebită - un exemplu e aparatura de laborator, uneori deosebit de complicată. Dar rea, pentru că și ea se sparge, iar cioburile ei sunt practic indestructibile. Că sticla se spală ușor, spre deosebire de ulcior sau dacă vreți amforă, adică “sticla” antică, nu a constituit un avantaj menit a conferi sticlei o utilizare veșnică. Asta, printr’o simplă Întrebare a aceleiași civilizații: și dacă nu mai trebuie spălat recipientul și, evident refolosit? Din motive igienice. Oare? Și astfel au
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
asupra vieții de la sfârșitul mileniului al doilea. Pretextând încercarea de a propune echivalentul unui „alt container pentru Osaka”, autorul oferă un repertoriu de mici eseuri, tratând fiecare despre câte un obiect de uz curent. Dispunerea e alfabetică, de la ac, andrea, amforă, baghetă, balanță etc. până la zar, și în total apar câteva zeci de obiecte „micromonografiate” liber. E o descriere-investigație sub multiple unghiuri, într-o tonalitate colocvială, cu imaginație, sensibilitate și ingeniozitate - uneori nu fără clișee gazetărești -, civilizația umană fiind „reconstituită” plecând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al clarității, virtuoz al metaforei care nu își pierde din strălucire cu toată frecventa ei întrebuințare. După o tăcere de aproape două decenii, Z. scoate placheta Amfora de lut (1965). Părându-le unora „ultraapologetică”, prefața lui Tudor Arghezi nu face decât să îi fixeze locul: „E vorba de un poet autonom și de un spațiu de sensibilități inedit. [...] E un poet, un poet adevărat”. Sunt sesizabile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
de ușoară domolire a fanteziei. Totuși, sensibilitatea, delicatețea, melodicitatea rămân caracteristice, multe poezii având aerul unor romanțe. SCRIERI: Către țara ochilor mei, pref. Victor Papilian, Cluj, 1938; Murmură tăcerile, București, 1940; Dar de nuntă, Sibiu, [1944]; Nopți ardelene, Sibiu, f.a.; Amfora de lut, pref. Tudor Arghezi, București, 1965; Sonete, București, 1969; Lăsați vulturii să zboare, București, 1975; Asemeni lucrurilor, București, 1977; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui Emil Zegreanu, LU, 1942, 6; D.V. [Dragoș Vitencu], „Dar de nuntă”, „Revista Bucovinei”, 1944, 8; C.L. [Constantin Loghin], „Nopți ardelene”, „Revista Bucovinei”, 1945, 1-2; Camil Baltazar, „Amfora de lut”, GL, 1965, 40; Haralambie Țugui, „Amfora de lut”, O, 1965, 12; Perpessicius, Lecturi, 144-148; Dumitru Micu, „Sonete”, RL, 1969, 29; Zaharia Sângeorzan, „Sonete”, CRC, 1969, 43; H. Zalis, Emil Zegreanu sau Poezia discreției, RL, 1983, 10; Corneliu Ionescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui Emil Zegreanu, LU, 1942, 6; D.V. [Dragoș Vitencu], „Dar de nuntă”, „Revista Bucovinei”, 1944, 8; C.L. [Constantin Loghin], „Nopți ardelene”, „Revista Bucovinei”, 1945, 1-2; Camil Baltazar, „Amfora de lut”, GL, 1965, 40; Haralambie Țugui, „Amfora de lut”, O, 1965, 12; Perpessicius, Lecturi, 144-148; Dumitru Micu, „Sonete”, RL, 1969, 29; Zaharia Sângeorzan, „Sonete”, CRC, 1969, 43; H. Zalis, Emil Zegreanu sau Poezia discreției, RL, 1983, 10; Corneliu Ionescu, Un poet pentru iubirea noastră, „Viața medicală”, 1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
lui Robert, cu narațiunea simultană/simultaneous narrative sau o categorie în care mai multe momente sunt combinate în aceeași imagine. Ea va fi nuanțată și de Mark Stansbury O’Donnell care abordează categoria narațiunii simultane în analiza imaginii de pe o amforă descoperită în cimitirul Eleusis. Imaginea descrie momentul orbirii lui Polyphemos, care ține în mâna dreaptă o amforă, în timp ce cu mâna stângă încearcă să stopeze atacul lui Ulise și a doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
în aceeași imagine. Ea va fi nuanțată și de Mark Stansbury O’Donnell care abordează categoria narațiunii simultane în analiza imaginii de pe o amforă descoperită în cimitirul Eleusis. Imaginea descrie momentul orbirii lui Polyphemos, care ține în mâna dreaptă o amforă, în timp ce cu mâna stângă încearcă să stopeze atacul lui Ulise și a doi dintre oamenii săi. Stansbury O’Donnell arată că această compoziție prezintă unele abateri de la expunerea detaliată a episodului din Odiseea, în care Ulise îl găsește pe Polyphemos
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
care Ulise îl găsește pe Polyphemos beat și adormit, îl atacă, îl orbește și apoi se ascunde. În accepția lui, versiunea literară a orbirii lui Polyphemos din Odiseea lui Homer prezintă o anumită succesiune temporală explicită a evenimentelor. Pictura de pe amfora Eleusis nu sugerează aceeași înlănțuire de întâmplări. Polyphemos nu poate ține paharul ca și cum ar fi gata să bea și nu poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit. Ochiul lui este deschis, așa că se presupune că ar trebui să vadă atacul
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
poate sesiza atacul de vreme ce este deja adormit. Ochiul lui este deschis, așa că se presupune că ar trebui să vadă atacul. Aceste contradicții conduc spre concluzia că artistul ceramist a distribuit, în aceeași compoziție, și unele elemente inedite, cum ar fi amfora din mâna lui Polyphemos care nu este inclusă în episodul amintit din Odiseea. Însumând aceste observații, Stansbury O’Donnell arată că artistul nu a creat secvența de pictură ceramică pentru a ilustra o operă literară. El consideră că distorsiunea narativă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
poate spune dacă este vorba despre scena sosirii în tabăra lui Agamemnon sau despre revenirea lui Berseis în tabăra lui Ahile și că imaginile narează, așa cum se întâmplă în secvențele cinematografice, prin prezentarea mai multor momente. Stansbury O’Donnell analizează amfora Eleusis Polyphemos și din perspectiva combinării sintagmatice a unităților vizuale în scene care se succed secvențial pentru a genera o identitate vizuală, dar și din perspectiva combinării paradigmatice, prin asocierea unei imagini cu altele în care scene din diferite narațiuni
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
vizuale în scene care se succed secvențial pentru a genera o identitate vizuală, dar și din perspectiva combinării paradigmatice, prin asocierea unei imagini cu altele în care scene din diferite narațiuni sunt conectate tematic sau simbolic. El arată că pe amforele din Eleusis și Argos cele două scene care prezintă moartea și orbirea, ca pe teme comune ale vieții cotidiene în Grecia antică, solicită răspunsul interpretativ al privitorului, orientat spre funcția funerară a veselei. Stansbury O’Donnell este atent nu numai
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
și la contextul privirii, pentru că vede imaginea ca parte a unui dispozitiv conector care leagă pictorul de spectator prin vizualizarea contextului și iconografiei. Schimbări în contextul vizualizării, cum ar fi înstrăinarea vasului într-un alt spațiu cultural sau servirea în amforă a vinului în contexte în care este sau nu este amestecat cu apă, pot modifica sensul narațiunii și pot atrage atenția asupra efectelor pe care prea mult vin, îl poate avea, asupra băutorului. În After the Battle Is Over: The
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]