606 matches
-
liniște. Drumul părea mai lung. Tăcerea îl făcea astfel. Timpul trece mai repede când auzi un lătrat în stânga, un claxon de la o mașină în dreapta și tot felul de sunete în jurul tău. Acum, până și străzile păreau pustii. Deși totul părea amorțit, dealul pe care era situat liceul părea mai plin de activitate ca oricând, și motivul îl găsii curând. Pe lângă acea imensă clădire, și spațiul din jurul ei, pe o rază de cel puțin cincizeci de metri, erau siluete îmbrăcate în negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-mi clătesc gura cu apă, pentru a ține cât mai mult captivă aroma ei. Vara făceam acest lucru În fiecare dimineață desculț, În livadă, lângă o brazdă de tufănele luând apă dintr-o cană de lut. Simțeam limba rece și amorțită plăcut. Urma o inspecție prin livada gemând de rod, ca o femeie În pragul nașterii. Iarba se culca supusă sub pașii mei și răspândea o mireasmă puternică, nedefinită, care mă amețea. Dumnezeu o luase pe mama acolo, sus În ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mea. Singura plăcere Înafara studiului, era Înotul pe care-l practicam Într-un bazin al unei școli sportive, unde mă duceam destul de rar. Tatăl meu era prieten cu directorul școlii, care-mi dădea voie să mă relaxez, când trupul meu amorțit simțea nevoia de puțină mișcare. De obicei plecam spre bazinul de Înot al liceului, când orele de sport se Încheiau, și portarul, cu un aer plictisit Îmi deschidea ușița gheretei În care rămânea peste noapte, afundându-se apoi cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care-a hăpăit-o imediat, după care s-a strecurat, deschizând-o cu botul, printr-o ușă laterală, În fapt o intrare părăsită, Întorcându-și privirea spre mine. Era seară mersesem mecanic, aiurea prin oraș și mintea Îmi era la fel de amorțită ca și picioarele M-am furișat după câine, care-și avea culcușul acolo; chiar am avut pentru o clipă impresia că mă cheamă În cotlonul lui. De cinci nopți dormim Împreună, Încălzindu-ne unul pe celălat. Noroc că am adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plâns hohotitor, necontenit, îneacă zidurile plângerii din fiecare dintre noi. cristalin opalescent de cataracte, enigmatic și îngropat în imagini cu tâlcul pecetluit, ochiul tău, lumină a înserării, ne înghite în zer de albastru violet și astfel stăm, înfipți în ochiul amorțit, cristale mate și moi, până ce visul ne varsă în alt răsărit. pietrele noaptea visez că pietrele mele se mișcă în somn, dimineața le găsesc răvășite, ca și cum o muzică, doar de ele auzită, le scoate din minți, le agită. le adun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a vieții, alunecare în neant, în marea cursă? fără alin uneori se poate cânta pe razele câte unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
dimineața până seara În bibliotecă, Întinzând seara singurul costum, tot mai lucios În coate, sub saltea, ca să-l calce, mâncând o dată pe zi, dacă avea noroc, dezertor, așteptat de Curtea Marțială, de linia Întâi a frontului, transfug... Moțăie, tot mai amorțit, În scaun, Întrezărind În fugă o fotografie mișcată care se va risipi În buimăceală și somn când va Încerca să o rețină și doar niște cuvinte. nesiguranță frică singurătate foame Povestea lui nici ea, nici nimeni altcineva nu au s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la Vatican documentele, cu o zi Înainte de bombardamente. Ce făceam atunci? Unde eram? Cu cine? Prin geamul mașinii alunecă măslini mărunți și firavi și frunzișul lor luminează albicios, la fel ca al salciei părăsite - acum câți ani? Moțăie tot mai amorțit, În scaun, Încercând să-și amintească, reușind să Întrezărească În fugă o fotografie mișcată, care se risipește În buimăceală și somn, când Încearcă să o rețină. Mereu autostrada fără sfârșit. Soarele orbitor de alb prin care trec femeia și bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de cafea, proiectată pe cerul intens albastru, cu stele aprinzându-se În jurul panoului publicitar. Lavazza. Literele roșii cu acoladă aurie. Plinul, mai Întâi. Și, pe urmă, el o decaf, ea un ceai de plante. Sau un espresso? Încordează mușchii moi, amorțiți - cum se ridica, dintr-un foc, altădată și de ce acum corpul cade, neputincios, la loc? Și Traian a căzut Într-o parte, cu capul rezemat de geam, și respiră ciudat, un fel de sforăit zgomotos... — ...Hai, trezește-te! Ce repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Brad și Jenny. Până și cuvintele cu numele lor mă fac să mă simt rău. Dar în afară de senzația de rău, nu mai am nici un alt sentiment. Nu simt nici furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din belșug. Nu mai era atât de încordat, dacă iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prostiile, acuma! (Anton) În gara neprimitoare, unde avem de stat câteva ore bune de la opt seara până mâine dimineață când o trece trenul de la Tulcea, reușesc să adorm târziu după miezul nopții și mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
își înalță brațele interminabile, parc-ar fi înșiși stâlpii care susțin sala aia, își aruncă bluza și-și arată în lumină mușchii-pereche ai burții. Hai să vezi cum îmi bate inima, cred c-o să mor! Îmi nimerește prin întuneric mâna amorțită și începe să mi-o plimbe pe sânul ei cu o carne fără nici o asprime, chiar carne de domnișoară - se vede că asta am spus-o iar cu voce tare, fiindcă ea a început să chicotească: - Ți-am zis, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ochii strânși, privind printre linii subțiate de gene, un câmp plin de căpșuni care ne aștepta să-l culegem. Vântul bătea ca-n Siberia și frigul punea stăpânire pe toți. Spatele gol de la atâtea aplecări, mâinile reci de la zeama-ncleiată, picioarele amorțite și gâtul înțepenit, toate strigau neputința din noi. Abia coborâsem din acea mașină și în locul nostru urcau vite care-și strigau ultimele clipe de viață. Le priveam ochii și le citeam resemnarea născută din neputință. Cumva ne semănau, doar că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare... Cu el ți-ai găsit să te pui? L-am iertat ca să nu mergi în oraș cu un mascat, i-am șoptit la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
citea, cu toate că liceul era foarte dur și foarte competitiv. În ciuda ceaiului cu bromură, hormonii colcăiau, separeul dintre etajele fetelor și etajele băieților avea chei ilicite, iar schimbul intergenuri decurgea natural, la ore secrete, când vigilența pedagogilor ațipea sau se prefăcea amorțită. La un moment dat, am avut și eu un amorez atât de înflăcărat, încât coborâse noaptea pe burlanul foarte solid până la noi în cameră, unde colega pe care o atacasem îi deschisese. A trebuit să se mulțumească să mă contemple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște și de nemulțumire față de mine însumi, pentru că, toată viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie un păcat pe care să mi-l iert ușor mai apoi, fiindcă ceea ce am citit în acel carnet cu însemnări avea să lucreze în mine și să-mi transforme multe laturi amorțite, schimbându-mă cu totul și copleșindu-mă cu învățăminte. Peste tot, paginile erau acoperite cu un scris foarte mărunt, dar, totuși, citeț. Am început să lecturez chiar de la prima pagină. Scria: Starea de spirit din această celulă nenorocită este cel
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
care îl dormiseră cei doi vreodată până atunci. Către dimineață, la ivirea zorilor, pe când soarele începea solemn să-și desfășoare întreaga sa grandoare, dându-și la iveală pe pământ razele în toată forța lor de luminare, Victor, deșteptat deja, dar amorțit încă în culcușul său, găsi prilej să mai analizeze în gând și în inimă tot ceea ce auzise în ajun, căci, se pare, odihna profundă, de care tocmai se bucurase, îi oferise atâta claritate în gânduri, dumirindu-l asupra vorbelor Mariei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
râd în hohote puternice și să mă văd cu adevărat fericită. Poate, de aceea, mă și simt atât de bolnavă pe dinăuntru, ca putrezită sufletește. De fapt, nici nu cred că mai am un suflet, iar, dacă am, este prea amorțit, îngropat cu totul, ca într-un mormânt! Imaginează-ți, dacă sufletul omului să zicem că ar fi un superb lac cu apă limpede, atunci cu siguranță că sufletul meu n-ar fi altceva, decât un heleșteu părăsit, plin cu alge
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi-am zis, adesea. Ei nu au timp să fie altceva decât o mașină de trăit. Mă scol, în cele din urmă, și ies, ca de obicei, pe balcon. Marea e ca un lac azi. Nici un val nu încrețește luciul amorțit al apei. Așa va fi arătând, oare, Marea Moartă? Pe faleză, un bărbat îmbrăcat în trening aleargă, forțîndu-se să păstreze ritmul. Câțiva amatori de pescuit, cu undițele pe umeri și cu un mic pekinez după ei, pleacă să-și încerce
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sarcină urgentă: să ajungă în al optulea decant. Când trăgea de levierul "cutiei"', Gosesyn sesiză schimbarea. Se simțea din nou în noul corp, scăpat de Ashargin. După trezirea rapidă, se ridică brusc. Căzu gemând, fiindcă fiecare mușchi din corpul său amorțit protesta energic împotriva mișcării bruște. O femeie, lângă pat, scăpă o exclamație. Leej apăru în câmpul său vizual, în fața ochilor lui dureroși. - Te-ai trezit... zise, cu glas aproape murmurat. Mă gândeam eu că se va întâmpla ceva, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
celelalte corpuri ale lui Gosseyn în "incubatoarele" automate, trebuie să fi fost de o simplitate cvasiprimitivă. O privi pe Leej. Așezată pe marginea patului. Îl urmărea cu ochii umezi de emoție. Dar nu zicea nimic, iar el, menajându-și mușchii amorțiți, aruncă o privire prin încăpere. Un dormitor, destul de bine mobilat, cu două paturi. În celălalt dormise cineva, iar el presupunea că era al ei. De aici. se grăbi să tragă concluzia că ei fuseseră închiși împreună. Supoziția pe care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ei suspendată, se bucură că ești în viață și te îndrepți către ea. șase în al treilea loc: dintr-odată, fugind, te trezești între stânci colțuroase, negre, de exesită, de nefelin monzodiorită, unde te simți și mai obosit, cu limba amorțită. trebuie să mergi mai departe, nu poate să mai fie foarte mult până la suflețelul tău, străduindu-te să îți ajuți mersul cu mâinile, te rănești într-o ramură cu spini, pierzi sânge, vederea ți se încețoșează, genunchii îți slăbesc, acum
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]