601 matches
-
și tristă. O durea gâtul, o durea inima și acum era timpul să se culce și ea nu avea deloc chef să facă sex. Nici el nu avea. Erau amândoi mult prea triști. El s-a dezbrăcat fără să gândească, amorțit, lăsând hainele acolo unde căzuseră, apoi s-a urcat în patul Lisei de parcă ar fi făcut asta de o mie de ori. A întins brațele spre ea și ea s-a dus către el. Piele pe piele, au adoptat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ghemuită. Picioarele îi tremurau, ca și mie, și am văzut că rănile i se închiseseră. I-am expediat o directă slabă. Blanchard a încasat-o în timp ce se apropia și și-a continuat înaintarea, încercând să pareze lovitura, în timp ce picioarele mele amorțite refuzau să facă pasul înapoi. Am simțit cum șireturile mănușii mele îi deschid iar arcadele sparte și mi s-a întors stomacul pe dos când am văzut fața lui Blanchard acoperită de sânge. Mi s-au înmuiat genunchii. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mi-am sunat partenerul din Dago și am lăsat un mesaj pentru mexicancă: Blanchard e la Ensenada, protejat de jandarmi, care probabil că i-au mătrășit pe De Witt și Chasco pentru el. Am dat drumul la spetează. Aveam mâinile amorțite. Cum o cheamă pe femeie? Dolphine ridică din umeri. — Își zice Delores Garcia, dar e clar că-i la vrăjeală. După ce am aflat de treaba cu De Witt și Chasco, am etichetat-o drept una din gagicuțele lui Chasco. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cea mare fu pusă lângă ea. După aceea, știa bine, Îi va fi rău la stomac. Îi va fi rău până nu va rămâne decât supărare și rușine. Dar asta mai târziu. Deocamdată, sângele Îi vuia În urechi. Cu degetele amorțite, Împinse fermoarul În jos. — Bună spuse el. În geantă, micuțul Jamie McCreath deschise ochii și Începu să țipe. Urmele de pași dispăreau rapid, fulgii grei de zăpadă le umpleau, făcând totul neted și fără trăsături. Logan patină oprindu-se, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
plin de noroi până la piept, descăleca epuizat - urmat de o escortă la fel de obosită - un curier extraordinar, un tabellarius stator din îndepărtata Romă. Cu haina lui ceruită plină de apă, curierul se lăsă să alunece de pe cal și pe când, cu mâini amorțite, încredința frâiele unui grăjdar, ceru să-i fie anunțat grabnic lui Germanicus. Neașteptatul curier fu primit imediat, plin de noroi cum era; din prag, băiețelul îl văzu înmânându-i faimosului său tată un plic oficial sigilat și scoțând apoi dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a murit în incendiu. Privi cutia și pe față avea întipărită o expresie tristă de speranță și o iubire atât de ciudată, încât Rhyme simți cum un fior rece îi coboară pe șira spinării și i se pierde în trupul amorțit. Loesser îl privi la rândul său pe Rhyme și scoase un hohot înghețat. - Ei bine, poate că m-ai prins pe mine. Dar domnul Weir și cu mine am câștigat. Nu ne-ai oprit la timp. Circul nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
văzut acolo pe Charlie, așa că i-am făcut semnu’ cu degetu’ mare-n sus. Nu simțeam nimica - îmi dăduseră tone de morfină. M-au obligat să merg în aceeași seară, ceea ce-a fost nasol, da’ mai eram un pic amorțită de la toate medicamentele-alea, așa că m-am supus, da’ n-am putut să mă piș pentru nimic în lume, așa că dimineață mi-au băgat un tub și m-am simțit așa UȘURATĂ!! Pfiu!! Prea multe tuburi pe-acolo, că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe canapea. De sub pulpana capotului iese piciorul lung de amantă. Bărbatul Își aranjează meticulos cămașa pe spătarul scaunului. Pe masă sticla de lichior de vanilie și paharele mici, așezate pe o tavă de alpaca, tremură ușor. Clinchet neauzit printre tic-tacurile amorțite ale ceasului. Totul calculat, servit, precis. Ca o victorie ușoară. Ca o prestație. Pe Înfundate ca și cum s-ar petrece În interiorul unei pendule. Tu te Întorci Învins din oraș. Nici un zâmbet, nici o privire, nici un cuvânt. Fetele mute ale orașului au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun. Îmi simt brațul amorțit și apoi umărul. Îmi vâr cotul sub pernă să mă ridic puțin și o lovesc cu piciorul. Ea se întoarce în întuneric. — Ce ai? Are vocea obosită, dar îngăduitoare. Nu-mi mai simt brațul, mă tem să nu fac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dădea aerul afară din plămâni gemea ușor. Am stat să ascult. Încet-încet geamătul s-a rupt, s-a stins. Apoi a revenit violent ca țipătul unei păsări speriate. — Italia..., am scuturat-o. Nu s-a mișcat. — Italia! Era probabil foarte amorțită. A întredeschis cu greutate buzele, ca și cum ar fi mestecat în gol, fără să deschidă ochii, poate căuta un cuvânt, dar nu reușea să-l găsească. M-am ridicat în picioare, m-am aplecat asupra ei și am pălmuit-o, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
slabă, mai mult bănuită, în unghiul șumuiogului de păr încurcat, cu fire crețe, cafenii, galbene și blonde. Proptită în coate, cu fruntea în pervaz, Albertina mi se înghesui, adâncindu-și astfel albia goală a șalelor, peste care căzui, mai apoi, amorțit, culcându-mi obrazul pe spatele ei, de unde îi puteam auzi puternica bătaie a inimii. „Am să sfârșesc la balamuc!” strigai apoi dezmeticit, după ce olandeza plecă din cameră, trântind ușa și bombănind, supărată de întârziere, în coridorul ce se cutremura sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Chihaia aprinse un colăcel de lumânare galbenă, la lumina căruia maiorul desfăcu un sul de hârtie, și citi, în limba germană, condamnarea la moarte a nevinovatului trompet. Eram singurul dintre deținuți care pricepusem despre ce anume este vorba. Stăteam încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
faceți voi acolo? — Am găsit-o pe Levy, Hal! spuse Norman. — Treceți imediat Înapoi, fir-ar să fie! Senzorii au fost activați. Nu sunteți singuri acolo... și, orice ar fi lângă voi, este al dracului de mare. Norman se simțea amorțit și Încet În reacții. — Și ce facem cu cadavrul lui Levy? — Lăsați-l acolo! Treceți Înapoi! „Dar nu se poate, Își zise el cu Încetineală. Trebuie să facem ceva cu cadavrul. Nu-I putem lăsa pur și simplu „aici” Norman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un strat alb și compact. — Grăbiți-vă! strigă Barnes. Grăbiți-vă! Se apropie de voi! Se aflau sub sas și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puse stăpânire pe el. Corpul aproape că-i Înțepenise de frig; știa că doar peste câteva secunde urma să-și piardă cunoștința. Trebuia să deschidă trapa! Izbi În ea, În metalul din jurul ramei, fără să mai simtă nimic, cu mâinile amorțite. Roata Începu să se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni, dar nu putu să se urce În cilindru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
frumos din lume, ești cel mai frumos din toate visele mele, de aceea, voi încerca să te păstrez în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
fie, și n-avea unde să se ducă, decît la Lynn - Unde ai fost? și un pat. Începu să plouă cu găleata. Ca să rămînă treaz, Bud număra stopurile mașinilor: puncte roșii, hipnotizante. Parcurse Nottingham Drive aproape dus, amețit, cu membrele amorțite. Lynn, pe veranda ei, privea ploaia. Bud alergă spre ea. Femeiea Îl Întîmpină cu brațele deschise. El alunecă și-și recăpătă echilibrul sprijinindu-se de ea. Lynn se retrase. Bud spuse: — Am fost Îngrijorat. Te-am tot sunat seara trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
întorcea pe o parte, apoi pe cealaltă, închidea ochii și se simțea foarte obosit, dar nu putea să adoarmă. Cobora spre somn, tresărea, iar cobora spre somn și în starea aceea imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pantalonii Gucci din piele, care erau atât de strâmți, Încât șoldurile și pulpele Începuseră să mă furnice de cum terminasem de Încheiat ultimul nasture. Degetele mele au lăsat dungi umede pe pielea Întoarsă atât de fină care Îmi Îmbrăca pulpele deja amorțite. Tentativa de a conduce o decapotabilă cu cutie de viteze manuală, În valoare de optzeci și patru de mii de dolari, pe străzile din centrul orașului, Înțesate cu obstacole de tot felul, la ora prânzului făcea foarte necesară fumarea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
conferință ținută la Academia cooperatistă, următoarele " Am întâlnit, aproape la fiecare pas, dovezi de solidaritate românească, de umilă dar rodnică solidaritate românească la târguri și la orașe. Vreau să spun că, în această privință în sufletul poporului nostru sunt elemente amorțite numai, și care trebuiesc deșteptate."54 Din aceste afirmații reiese cu claritate importanța acțiunii de promovare a formelor asociative în rândurile țărănimii, acțiune condusă după 1898 de către "marele educator al țărănimii"55 Spiru Haret. O importanță deosebit de mare în propagarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
la Universitatea din Sussex, era prea prins cu ale lui ca să se gîndească la Frank, iar furtișagurile acestuia m-au forțat să joc eu rolul de tată pentru el, fiind unica persoană pe care soarta acestui puști de nouă ani amorțit sufletește o preocupa suficient de mult cît să aibă grijă de el, fie și doar certîndu-l. Din fericire, Frank a reușit curînd să-și depășească ticul din copilărie. La școală a devenit un jucător de tenis iscusit și eficient, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea lui amorțită, nu uita să menționeze: Am să-i raportez lu' Tovarășului Popescu, cum activăm, tăți, din Goldana pentru Partidu' muncitorilor și țăranilor... În toată Goldana, se știa că al lui Chirpic din Cotonoaga are un frate, cu funcție mare în partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că în adevăr el este om gras, ba chiar cel mai gras dintre noi, măcar că se stocise și el de grăsime, slăbind, subțiindu-se și uscându-se, aproape ca noi, ceilalți Și cu cât înțelegeam mai bine, cu mintea mea amorțită, grija cea mai mare a arapului, tot mai tare mă miram de așa un gând anapoda, minunându-mă și bătându-mă cu palma peste gură Și simțind fremătarea mea, Cornel Braiu s-a dezmorțit și cercetându-mă prin întunecime, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură, și-o vâră În gât, Își șterge cu ea gingiile amorțite. E marfă de calitate adică, deși, la cât suntem de excitați, putea să ne dea și bicarbonat. Dar Adelin trage și el Împreună cu noi, ăsta e certificatul de garanție, așa că toți suntem mulțumiți și parcă Începem să ne iubim unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
când în când privește spre fereastra larg deschisă, acolo unde razele încă blânde ale soarelui intră prin perdelele transparente odată cu aerul curat al dimineții. Este liniște deplină, ca într-o mănăstire, încât se poate auzi distinct murmurul vântului printre frunzele amorțite ale copacilor somnoroși din fața casei. Deodată, cu un scârțâit discret, ușa de la intrare se deschide și în cameră intră o femeie până în patruzeci de ani, înaltă, robustă, cu sâni voluminoși, îmbrăcată modest, dar cu gust. În mâna dreaptă are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]