1,343 matches
-
pe o mare băltoacă și noi în ditamai arcă să ne salvăm trăgând-o din greu mereu pe uscat c-a s-ajungem tot de unde-am plecat ce mai chichirez să supraviețuim dacă la liman tot n-o să ieșim ? trudim, amuțim și la urmă țintirim... George Nicolae Podișor Referință Bibliografică: Parodie la o (de)cădere... / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 290, Anul I, 17 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate
PARODIE LA O (DE)CĂDERE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359580_a_360909]
-
replica ce-mi fusese dată de „regizor” mai înainte: „Tata-i la fasui!”. Giurcău, fiind convins că e vorba de o înscenare, mi-a zis: „Spune-le, mă, să iasă afară, că dacă nu, intrăm noi peste ei!” Aici am amuțit, fiindcă nu mi se spusese mai dinainte ce trebuie să răspund într-o astfel de situație. M-am întors bine cu spatele spre poartă și cu fața spre odaie, ca să înțeleg ce vrea tăticu să-mi spună. Dacă au văzut
ARTIST RATAT de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359717_a_361046]
-
palat. Verdunel se afla în capul rândului de elevi pentru a le da explicații, fiindcă el chiar știa despre ce este vorba dat fiind lecturile sale de bază. Numai că, după puțin timp de la intrare, Verdunel, cu toate informațiile sale, amuți și începu să umble ca un năuc fiindcă totuși, Al. Dumas nu se prea pierduse în descrieri de palate cu atât mai mult cu cât acțiunile cărților sale se petreceau pe vremea tatălui lui Ludovic al-XIV-lea, un tip mult mai
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
„Înainte, când profesorul intra în clasă cu catalogul sub braț, copiii amuțeau. Chit că nu îl respectau și nu îl ascultau în realitate, era vorba despre liniștea și autoritatea formală. Profesorul român nu mai are autoritate formală și asta ar necăji și ar stresa pe oricine”. Cea care vorbește este Oana Moraru
de la autoritatea pierdută în clasă la locul pierdut în lume. AL TREILEA PĂRINTE () [Corola-blog/BlogPost/338311_a_339640]
-
deodată. A luat cu el nisip și praf și pungi și țoale puse la zvântat și cortul chinezesc în întregime! - Ai, să-mi bag! Se aude din Trabant...! Copertina, bueiiii! A rămas chinejii-n curu’ gol! Acum, chiar toți au amuțit! Coreea-șef a zămislit, timid un - Haaa! cu degetul spre urma de cometă a zmeului cel zburător, s-a auzit un pfuuff intens dinspre bulgari (un vameș emotiv a tras un foc spre cer) și... totul s-a sfârșit! Autobuzul
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
un celebru studiu în apărarea lui, despre amoralitatea artei. Detractorii au mers mai departe cu atacurile, de pildă au întrerupt prin fluierături „O scrisoare pierdută”. Prevenit, Caragiale a ieșit la rampă și a început să fluiere și el. Publicul a amuțit, iar Caragiale a afirmat: „Bravo, domnilor! Autor fluierat de public s-a mai văzut, dar public fluierat de autor, nu”. Altădată, Caragiale a cerut un împrumut lui Carol I. Acesta i-a spus că îi oferă banii cadou: „Regele nu
Dragă societate civilă, pot accepta criticile legate de metodele noastre de predare, dar nu pot accepta să îi subestimez pe elevi () [Corola-blog/BlogPost/338553_a_339882]
-
aveau, inevitabil, fiecare dintre ei. Într-o zi în care se afla în acea biserică alături de câțiva confrați români, la un moment dat, Nichita Tomescu a strigat: Toată lumea în genunchi! În dimineața aceasta aveți în mijlocul vostru un sfânt. Lumea a amuțit pentru câteva secunde și toți cei care erau în biserică au căzut în genunchi. În mijlocul lor se afla poetul Aron Cotruș, deja la o vârstă venerabilă și care a rămas stupefiat de atitudinea lui Nichita. Avusese plăcerea să-l cunoască
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
avea un har, cu care nu mulți sunt înzestrați: știau să cânte frumos. Intuitiv parcă, l-a provocat pe Salvatore, rugându-l să cânte o melodie calabreză. „Când a început să cânte Terra straniera, toți câți eram la masă am amuțit. Salvatore avea o voce superbă, de bariton veritabil. Timp de câteva minute în restaurant s-a făcut o liniște prin care răzbăteau doar inflexiunile vocii lui minunate”. Le-a povestit comesenilor că mai avea patru frați și toți aveau darul
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
a se mai bucură de soare? Ce a simțit când - știa că trebuie să fie dimineață, pentru el era doar miezul nopții ? Sufletul lui s-a răzvrătit, a urlat, a țipat, a plâns,a gamut apoi a tăcut,si a amuțit pentru mult timp. I-a rămas doar semeția privirii, căutând mereu în sus, catre soare. Dar Dumnezeu a făcut o minune cu acest om. I-a dat un al sase-lea simt dar i-a dăruit și pe acest copil
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
își vor duce somnul de veci cei doi soți. Ca epitaf, Veturia a transcris în mozaic, o strofă din poemul lui „Din larg”: „Jur-împrejur e largul care cântă, E sore-n cer, e sărbătoare sfântă, Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură veșmântul; Simt Dumnezeu cum mă primește-acasă...” Sic tranzit gloria mundi... Bibliografie: -Ion Dodu Bălan- Octavian Goga, Monografie, ed. Minerva, 1975; -Ioan Scurtu și colab. Enciclopedia de istorie a României
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
care va fi știut să intervină și să producă justețea cuvenită în raportul dintre specii. Atitudinea mioritică, de a lăsa atributul soluționării în dreptul altcuiva, se reprimă din interiorul încercărilor subiectului aflat în vizită, de a fi salvat pasărea de la înfeudare: „amuțisem, la rându-mi, uitând, bineînțeles, și pentru ce venisem în casa omului ăluia. Dă-i drumul păsării, am spus eu, parcă rupând din propria-mi carne cele trei cuvinte, întinzând chiar mâna spre ușița coliviei, să o deschid”. Spațiul acțiunii
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
doi-trei, de lîngă el, secretari de partid: „Ceaușescu, România, stima noastră și mîndria”. Și atunci începeau toți, și trebuia să iasă clocotu` ăla, dacă nu ieșea, intrau transmisioniștii... - Și ce făceau? - În cazul în care oamenii nu strigau - puteau să amuțească toți, să fie o bombă atomică - atunci ei băgau tare prin difuzoare... - Bun, deci, pîn` la urmă era toată lumea din nou în piață. Și tu te întrebi ce rost a avut toată bulversarea asta? - Ei, aicea a fost o manevră
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
Acasa > Poeme > Devotament > (BE)ATITUDINE Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului zidesc ferestre încastrate în sufletul tău citadelă-atee nu pot cu aripile mele surde să mutilez (dez)ordini sofisticate aerul eretic amuțește ecouri inspiri blazat iubiri camuflate spuma berii amare ai întins-o pe sânii mei ca un călăreț din stepă saliva însetatată de frumusețe fumul țigării îți pictează tavanul deformat de rudimente campestre colaj de steluțe ca un șarpe părăsești vechea
(BE)ATITUDINE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340929_a_342258]
-
se aflau mioarele și Ionel. Boierul se ascunse după un tufiș și ascultă. Băiatul cânta din fluier. O melodie duioasă se ridica din poieniță către vârfurile arborilor și apoi se înălța către cerul albastru. Parcă vântul se oprise în loc, păsărelele amuțiseră, frunzele nu mai tremurau, iar apa izvorului nu mai curgea. Totul părea ca un vis plăcut, totul era plin de farmec și poienița cuprinsă de o vrajă ca de basm. Oițele se strânseseră în jurul băiatului și ascultau tăcute cu mielușeii
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne închinăm la moaște și la sfinți Când clopotul la schit a amuțit Ne-au văduvit de ape și de munți Pământul țării plânge pârjolit. București, 26 iunie 2016 Referință Bibliografică: Lamentări / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2016, Anul VI, 08 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ciucă
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
lor era plină de bucate: cârnați, caldabosi, friptură de porc și pui, salate, sarmale, prăjituri și cozonaci, pălincă, vin și alte bunătăți. Sprijinit de brațul acelui Moș Crăciun bătrânelul nostru a ajuns acasă. Deschise încet ușa de la casă și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșiatice prin zăbrelele ușii de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă imprăștiind în jur pace si liniște. Masa era gătită ca de sărbătoare și în jurul mesei, oaspeți: fiul cel mic, nora și nepoțelul
IN AJUN DE SARBATORI de IONEL CADAR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341410_a_342739]
-
Apoi,... iertare Măria Ta! Le vom judeca! În sala mare se așternu o liniște de mormânt. Doar clipăcitul pleoapelor lui Colț de Stea se mai auzea. Teama de Judecata de Apoi era cel mai temut lucru și această teamă-i amuțise pe curteni. Foșnitul pe tron al împăratului îi făcu să-și dea seama că sunt încă vii. Împăratul păru că nici nu a auzit. - Tu ce spui Vistiernice Soare? Văd că vrei să eviți în a ne da un sfat
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
nu le place lumina soarelui! PRINȚIȘOR: Asta nu-i nimic! Stai să vezi! INT. / SALA DE BAL / NOAPTE Ușile duble de stejar masiv se deschid larg și Contele, Narcisa și Prințișor intră într-o sală imensă cu multe candelabre. Muzica amuțește dintr-o dată și cei prezenți se retrag ușor pe margine, parcă plutind. Cavalerii sunt în costume frac negru, joben, cămăși de un alb imaculat, papioane negre la gât și pelerini roșii ce le cad de pe umeri până mai jos de
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
aveau, inevitabil, fiecare dintre ei. Într-o zi în care se afla în acea biserică alături de câțiva confrați români, la un moment dat, Nichita Tomescu a strigat: Toată lumea în genunchi! În dimineața aceasta aveți în mijlocul vostru un sfânt. Lumea a amuțit pentru câteva secunde și toți cei care erau în biserică au căzut în genunchi. În mijlocul lor se afla poetul Aron Cotruș, deja la o vârstă venerabilă și care a rămas stupefiat de atitudinea lui Nichita. Avusese plăcerea să-l cunoască
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
antifonat, Rupe lanțuri și zăbrele imense, din fier forjat, Sunetul tăcerii mele, clopotul îl răscolește, Liniștea piere în flăcări, glasul pironit în clește, Norul nu are putere lacrimile să-și oprească, Dezlegând din nou furtuna într-o goană nebunească, Suflet amuțit pe veci, nu are cum să salveze, Vasul naufragiat ce visa să acosteze Pe țărmul fără meduze, pe o plajă luminată, Nu a nimerit cuvântul potrivit de astă dată. N-a expus nimic fantastic, demn de a fi luat în
SUNETUL TĂCERII MELE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341839_a_343168]
-
absurditatea argumentelor, o face să tresară și o tulbură în duhul ei. Revoltată, rostește în inima ei aceste cuvinte: “Doamne, cum îl mai suporți pe omul acesta, să debiteze asemenea prostii?!” În următoarele secunde prelegerea se întrerupe brusc și omul amuțește. Tânăra credincioasă își ridică ochii mirată, tocmai la timp ca să l vadă pe vorbitor clătinându se pe picioare și prăbușindu se apoi grămadă pe podea. Toată sala se agită. Omul își revine, se ridică, își scutură hainele, își drege glasul
O SCURTA RUGACIUNE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342529_a_343858]
-
cel Mare este numit „turn preaînalt al privirilor cerești”, „înțeleptul tâlcuitor al celor teologicești”, „mărturisitor fără de frică al adevărului”. În acatist rostim următoarele cuvinte: „Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu-Cuvântul, tărie bună Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuțești gurile ereticilor”. Trezvie și discernământ în slujirea teologică și pastorală a Sfântului Vasile cel Mare Luciditatea și realismul gândirii și acțiunii Sfântului Vasile cel Mare sunt roade ale efortului său susținut în dobândirea trezviei. Lucrările impresionante în planul concret al
DESPRE REALISMUL TEOLOGIEI ŞI SLUJIRII SFÂNTULUI VASILE CEL MARE – EXPRESIE A STĂRUINŢEI ÎN TREZVIE ŞI ÎN MĂRTURISIREA ADEVĂRULUI BISERICII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 29 din 29 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342476_a_343805]
-
Mare este numit „turn preaînalt al privirilor cerești”, „înțeleptul tâlcuitor al celor teologicești”, „mărturisitor fără de frică al adevărului”. În acatist rostim următoarele cuvinte: „Pusu-te-a pe tine, Sfinte Vasile, Dumnezeu - Cuvântul, tărie bună Bisericii Sale, cel ce cu tunetul cuvintelor tale amuțești gurile ereticilor”. Omilia 22 către tineri - Autoritatea Sfântului Vasile în recomandările făcute celor tineri Atitudinea și gândirea Sfântului Vasile cel Mare față de relația culturii profane cu învățătura creștină reprezintă temeiuri semnificative în conturarea unei poziții echilibrate și înțelepte în această
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE PRECUM ŞI ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR… de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/342590_a_343919]
-
cu sălciile-boieri și lăncierii păpurișului cu sulițele de aur. De fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
cu sălciile-boieri și lăncierii păpurișului cu sulițele de aur. De fapt, tot decorul amfiteatrului de basm al dealurilor, îmbrăcate în hainele albe și sfinte ale zăpezii se împodobiseră cu firele de aur împrăștiate din belșug de globul lunii. Tudorel a amuțit și a murmurat un : aa!gâjâi prelung, admirativ. Acum lucea șerpuit și urma săniilor care ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]