3,631 matches
-
manifestă o mefiență lipsită însă de ostentație acră. Firul vieții lor separă două lumi, una inconsistentă, înșelătoare, departe și una care are consistență, cu sens, aproape. Un obiect străin, o cutie de pepsi-cola este cercetată cu o curiozitate care-l amuză probabil pe spectator. Constantin citește cu voce tare neologismele tehnologiei de vârf a carbohidraților, desfacerea cutiei este un prilej de agitație a celor doi bătrâni până ce Constantin descoperă repede șpilul. Nu este vorba de ignoranță, ci de o anume inocență
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
-și țină cuvântul. Aș merge chiar până acolo încât să spun că lumea nici nu se mai așteaptă să-ți ții cuvântul. Dialogurile dintre noi au ajuns un simulacru, o formă de a ne "dribla" unii pe alții. M-am amuzat adeseori să citesc uimirea pe chipurile unor prieteni sau cunoscuți cărora le făcusem o promisiune când îi anunțam c-am îndeplinit-o. Nu numai că nu se așteptau să mă țin de cuvânt, dar păreau, retrospectiv, jenați că mi-au
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
îi era binecunoscut. În spatele lui, era mereu Boșcodeală. Din când în când gesticula, arăta, explica, ceasul masiv strălucea în toată această atmosferă grea. Oamenii nu-și puteau lua ochii de la el. Ba mai mult, ieșea în evidență. Vâzând că mă amuz, oamenii președintelui mă întreabă ce se întâmplă. Le spun că ar fi mai bine ca Boșcodeală să-și dea ceasul "social-democrat" din aur masiv jos de la mână. Doar trebuia să te uiți atent la Boșcodeală, să-i vezi tupeul, stilul
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81734_a_83059]
-
îi era binecunoscut. În spatele lui, era mereu Boșcodeală. Din când în când gesticula, arăta, explica, ceasul masiv strălucea în toată această atmosferă grea. Oamenii nu-și puteau lua ochii de la el. Ba mai mult, ieșea în evidență. Vâzând că mă amuz, oamenii președintelui mă întreabă ce se întâmplă. Le spun că ar fi mai bine ca Boșcodeală să-și dea ceasul "social-democrat" din aur masiv jos de la mână. Doar trebuia să te uiți atent la Boșcodeală, să-i vezi tupeul, stilul
Sorina Matei, despre Constantin Boșcodeală: Când l-am văzut, am râs by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81733_a_83058]
-
O să vă facem o injecție în burtică. Și, tocmai când mă pregăteam să întreb, autoironic, "care burtică?!", mi-a și ridicat pijamaua și mi-a făcut injecția, iar imediat după aceea a fugit în alt salon, la altă burtică (mă amuza ideea că i-ar putea fi pacient la un moment dat Cornel Burtică). După numai un sfert de oră, o altă asistentă, sobră, taciturnă, a venit lângă patul meu și mi-a făcut semn să-mi ridic pijamaua. Mi-am
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
Anca Murgoci Cristina Pocora s-a amuzat de decizia pe care Victor Ponta a luat-o cu privire la pactul de coabitare. Fostul purtător de cuvânt al PNL spune că premierul este, de fapt, elevul președintelui. "Ponta a rupt pactul de coabitare. La cine mai poate ține un astfel
Pocora: Ponta e cel mai bun elev al lui Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81889_a_83214]
-
Anca Murgoci Cristina Pocora s-a amuzat de decizia pe care Victor Ponta a luat-o cu privire la pactul de coabitare. Fostul purtător de cuvânt al PNL spune că premierul este, de fapt, elevul președintelui. "Ponta a rupt pactul de coabitare. La cine mai poate ține un astfel
Pocora: Ponta e cel mai bun elev al lui Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81888_a_83213]
-
oportun amintind de îndatoririle sale față de onoarea familiei. Regizorul nu uită să trimită săgeți către stilul de politețe franțuzită, care se incarnează într-un maestru de ceremonii al unui restaurant de lux, parodia este evidentă, manierele flamboaiante, pedanteria grotescă te amuză, scena este un condiment al filmului și pentu mințile simple chiar adevărul gol-goluț despre francezi. Oricum, prin Harry se produce o alianță a conservatorilor cu republicanii, absolventului de Harvard sau Yale cu omul simplu, ca să măture nisipul și celelalte mizerii
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
cu program și dogmă desprinși din rândurile clasei muncitoare. Citite separat, cărți ca aceasta, ca acelea bine documentate ale Anei Selejan sau ca excelenta antologie de versuri proletcultiste a lui Eugen Negrici - Poezia unei religii politice - sunt în măsură să amuze, uneori teribil chiar. Fiecare în felul său, e drept. Mă încăpățânez să le recomand laolaltă: din necesități didactice și explicative, din cauze ce țin de igiena intelectuală, din pricini de istorie literară. Nu e îndeajuns?
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
fi invitat magnanim toată trupa la "Continental", la cină, "unde supralicitează, comandând specialități, băuturi dintre cele mai fine, până în zori". Când să plătească impunătoarea notă, constată că o făcuse altcineva "în avans", o persoană de la o masă învecinată care "se amuzase nespus de tiradele talentatului Iancovescu". Dar nu doar atât. Necunoscutul lăsase și "un plic cu o carte de vizită pe care Puiu Iancovescu a citit înmărmurit: Fiodor Ivanovici Șaliapin". Așadar, în anii '60, marele cântăreț rus la București, la Continental
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
noapte. în realitate, ne aflăm, consideră autorul, nu fără o dreptate măcar parțială, în faza celei de-a treia dictaturi comuniste postbelice: ""Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam - bilingv - s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită". Ironiile politice, împinse de umoarea bunului simț, brutal contrariat, pînă la
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
nimeni... Sau "Capșa știe tot, vede tot, hotărăște tot." Dar, în ciuda oracolelor lui intelectuale, administrația bucureșteană e de-a pururi neștiutoare de nimic: "De cele mai multe ori, iarna vine în București noaptea, și prin surprindere." Subscriem, doar că nu ne mai amuză. Săptămâna cărții, tradiție bucureșteană din anul '33 care, se-nțelege, n-a mai trăit mult, face din scriitori, fără a-i obliga, ca mai încolo, la nici o concesie, vedete de stand. Minulescu își vinde propriile cărți, admonestîndu-i pe cititorii... la
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
Dar, deși neterminat, omul "funcționează". Cu toate sucelile lui, cu toate neroziile lui, cu toată cruzimea lui, cu toate dizabilitățile lui, omul "funcționează". Dumnezeu îl lasă să funcționeze așa neterminat. Poate cu oarecare amuzare ... căci eu simt că Dumnezeu se amuză un pic de nevolnicia și infantilismul omului; dar El știe că a pus Legea în toți atomii omului și că Legea îl va îndrepta pe om, în timp ... Așa zicem și noi, când publicăm o carte: ar mai fi de
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
Crohmălniceanu la "Viața Românească", în sala cea mare, unde veniseși îmbrăcat cu un palton negru, înverzit de vechime și cu Groapa subsuoară, abia îndrăznind să ridici ochii către interlocutor". Acum, se credea "mare" și "se umflase ca un broscoi". Ceea ce amuză mai mult pe E.T.A. "sunt ifosele de om citit", care devine ridicol prin invocarea câtorva citate și nume celebre. El se dovedește a fi de o "suficiență agresivă și mărginită (dacă te uiți bine la mutra lui de mahalagiu
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
Krogh. —Cel mai rapid ar fi să tragem dintr-un pantof bilețele pe care să le însemnăm, propuse Chavel. —Și de ce trebuie să fie rapid? întrebă Krogh disprețuitor. Pentru unii acesta va fi ultimul lor joc de noroc. Măcar să ne amuzăm un pic. Eu aș zice să dăm cu banul. Nu merge, spuse funcționarul. Șansele nu sunt egale când dai cu banul. — Singura cale este să tragem bilețele, spuse primarul. Funcționarul pregăti bilețelele, sacrificând pentru aceasta o scrisoare primită de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
s-a întâmplat în închisoare. Cum eu n-am fost acolo, nu mi-a fost greu să-i prezint un tablou foarte convingător. Am fost iertat, dragul meu Charlot, în timp ce tu, dimpotrivă, ești stigmatizat ca mincinos. Scuză-mă că mă amuz atât de tare, știu, desigur, că e foarte nedrept. Izbucni într-un hohot de râs, așteptându-se parcă să-l vadă pe celălalt gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița, și încă repede, imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Geoană se delimitează formal de Vântu. Îl găsește „malefic și cam turbulent“, recunoscându-i totuși „o mică competență“ în finanțe. După trei zile, președintele României îi cere maleficului iertare că n-a auzit telefonul, îl întreabă de rezultate și se amuză copios împreună. N-avea, încă, de unde să știe ce scuipase gura lui Vântu în urmă cu câteva zile, cum îl făcuse „catastrofă“ după dezbaterea cu Traian Băsescu și cum îi explica lui Stelian Tănase, care se oferea să-l antreneze
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ca un cunoscător ce este. Pot să mă semnez pe el? La noi - se corectează -, în România așa se obișnuia. Se semnau toți colegii de serviciu pe el. Când osul se refăcea, ghipsul tăiat rămânea o amintire de neuitat. Pot? Amuzată de obiceiurile românești la ruperile de picioare, Liliane îi dă un pix și Lionel se semnează, după care adaugă: — Să rămână o urmă c-am existat. De ceilalți doi... companioni s-a ales praful. Dacă-l întrebi pe Clovis, Kiril
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
urmează să moară peste trei zile? — Ar putea fi cele mai frumoase trei zile din viața ta. — N-ar fi prea greu, până acum, n-am avut nici una frumoasă. S-aud, zice Lionel, pe care jocul a început să-l amuze. — Îți facem o asigurare de viață pe un milion de euro. — În favoarea cui, că eu n-am pe nimeni? În favoarea fiului tău nelegitim pe care o să-l recunoști acum. N-am nici un fiu. — Acum o să ai: eu. Facem toate actele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
unii, ori la ceilalalți... CÎnd confundăm liniștea, cu tăcerea, Înseamnă că avem probleme de comunicare. Just! CÎt de greu reușesc să tacă pe scenă, anumiți actori! Și ce rar se ascultă unul, pe celălalt, În anumite spectacole! La Început, mă amuzau, acum mă enervează, comedienii care n-au răbdare să-și termine partenerul textul, și-i taie cu replica lor! De-aici, dialoguri de involuntar absurd : „Așa că, Împrumută-mi 100 de lei!” - trebuie să zică În finalul micromonologului, un histrion. Dar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
știam ori din alte surse, ori povestite tot de el sau citite În revista Harababura, unde Sebi are rubrică. Cu toate acestea, harul lui epic m-a făcut să citesc din nou trăznăi cu actori hedoniști și să mă (re) amuz mai de fiecare dată. Subiectele? Nu foarte diferite - cu mici variațiuni : actori la cîrciumă, artiști la degustare, histrioni care beau și uită textul (e formidabilă povestea cu Pisoschi beat, care-n Cuza Vodă nu putea să zică Moș Ion Roată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Cotescu, Codrescu, Sanda Manu, Cojar... Întotdeauna au fost și mulți asistenți talentați, care reușeau să suplinească profesorii. A decăzut instituția pedagogului. - Domnul Trandafir n-ar mai fi posibil azi? - Nu! Nici domnul, nici ...doamna! - Aveți informații despre doamna Trandafir? - (ne amuzăm) Fiind ludic de felul meu, mi-aș permite să vorbesc și despre Theo Trandafir. Ori despre cartea lui Eco... - Înscrierea la doctorat În ce condiții s-a petrecut? - S-a Întâmplat după Revoluție. Doamna Berlogea, căreia Îi port o amintire
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nouă, fără foame, fără mân care, despre care nu mai ai ce scrie. șase deasupra: îți umezești capul, asta poate atrage nenorociri, pericole, membre tăiate. brațul meu stâng e tăiat de cuvintele mele, din el țâșnesc cuvinte. zâmbet m-am amuzat copios, strângându-te în brațe, să îmi las și eu degetele să valseze pe taste gri, cu degetele tale să răspund invitației de a juca în rolul tău principal să purific cele mai atente gesturi ale tale, prin oglindă pășind
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
așa îi considera el în timp ce teoretiza „exasperarea creatoare“ și probabil plănuia să plece călare pe bicicletă pe traseul Oltului. Amazonul își schimbă direcția Ce mai aflăm e că Eugeniei Ionescu nu-i plac deloc Stan și Bran: „Cum să te amuzi că unul dintre ei suferă mereu, i se pune piedică, de exemplu, cum să te bucuri când te trezești cu toată frișca pe față?“. Iar inaderența la Stan și Bran o determină pe Eugenia Ionescu să înceapă să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acolo? E așa secret de nu-mi spui și mie? l-a întrebat Măriuca în timp ce strângea blidele în care mâncase Costăchel. Secret, zici? Îi strict secret. Nu am voie să știu nici chiar eu, dar mite alte persoane - s-a amuzat Costăchel. Măriuca s-a apropiat și s-a aplecat peste umărul lui, să vadă ce scrie. După ce s-a lămurit, l-a întrebat: Nașii au să fie de acord? Da’ ce întreb eu? Ei întotdeauna sunt bucuroși de oaspeți. Spune
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]