1,799 matches
-
pară nonșalantă. —Aha! strigă Moff. Mă gândeam eu că asta e. Balanophora! Da, ecosistemul potrivit, crește În Asia - China și Thailanda cu siguranță. Cam puține specii. Șaisprezece, din câte Îmi amintesc. Asta ar putea fi a șaptesprezecea. Sunt enumerate În analele revistei Morfologii ciudate ale plantelor. Suntem cu toții la curent cu umorul bizar din lumea plantelor. Vezi forma capului? Majoritatea au forma ghindei, nu așa de neted. Mai scoase câteva plante. Nu am văzut nici o poză cu așa ceva, spuse, mirându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apărut la Iași, cu câteva decenii înaintea "Albinei" lui Asachi. Aceasta s-ar fi petrecut pe la 1790, în timpul ocupației austriace. (E curios: Albina și Curierul au apărut tot în timpul unei ocupații străine, sub cea rusească). Într-un memoriu apărut în Analele Academiei Române, d. N. Docan reproduce următoarea notă extrasă din foaia oficială austriacă, datată 3 Martie 1790: "Ca raritate trebuie să mai semnalez că aici va apărea, sub titlul Courrier de Moldavie, un ziar care va fi tipărit pe o coloană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am tras deoparte. Pierdeam vremea aici, „frecam menta“ cum spuneau studenții, doar din prostie sau noroc am fi putut găsi ceva. Nimeni n-ar fi ascuns un certificat de naștere în catedra de literatură română. În timp ce Mihnea scutura colecțiile din „Analele Universității“ (un nume parcă predestinat să se-odihnească în clădirea asta), am tras cu urechea. Dinspre geam venea un zgomot, un fel de păcănit ritmic, de atelier în miniatură. „E țeava.“, mi-a explicat Mihnea, cu spatele la mine. Vâra de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pariu: că nu ești străin de povestea pe care o să ți-o zic mai departe!“ „Să vedem!“, am acceptat provocarea. „În 1763, o publicație londoneză al cărei nume nu contează, pentru că se adresa doar studenților și specialiștilor (un soi de-Analele Universității, pe matematică), a publicat, postum, o teoremă descoperită-n agenda lui Bayes. Însoțită de-o ecuație ce propunea o soluție imperfectă la una din cele mai dificile probleme ale matematicii probabilității: succesul.“ „Ce-are succesul cu matematica?“, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lucrativă a patriotismului? Poporul capitalei să nu mai fi voind a suporta sarcinile ce i se impun și să amenințe pe patrioți în genere, precum prinsese a amenința pe patriotul Rîmniceanu îndeosebi în localul primăriei? Lucrul ar fi nou în analele țării, căci neînțeles ar rămânea cum să se poată revoluție în timpul când Caradalele și Serurii sunt în plină putere, cum să se poată mișcare când cei cari au meseria de-a înscena mișcări se află tocmai în pita lui Vodă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un mod nestrămutat. Camera Lorzilor și-a exprimat nemulțumirea cu această măsură cu 165 voturi contra a 76. Acesta e conflictul parlamentar ce l-a avut guvernul în aceasta afacere; dar miniștrii M. S. britanice au avut - lucru rar în anale - oarecari nemulțumiri chiar cu Coroana. Propunîndu-i-se reginei de-a semna mesajul în care se vorbea în termeni hotărâtori despre această evacuare, regina observă daca n-ar fi practic de-a îndulci termenii prin care se vestea poporului englez renunțarea la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cari desigur vor contribui a spori stima de care ne bucurăm în străinătate. Corespondența are în vedere ședința Camerei de la 12 aprilie. Ședința de ieri a Camerei - zice corespondentul - ar merita o amănunțită dare de seamă; geaba ai și răsfoi analele parlamentare a tuturor țărilor pentru a găsi și aiurea, asemenea aventure. Majoritatea, precum știți, adresase o cerere d-lui Brătianu să formeze un cabinet omogen. Ieri a depus la biurou o moțiune prin care se cere ca prezidentul Consiliului să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cari nu făcuseră nici un act de ostilitate; că în acest război trist și stupid a fost uitat străinul care ne ochește și care ne zâmbește de milă. Aceasta nu e de ajuns pentru a le asigura un loc mare în analele noastre republicane. E o politică iacobină aceea care atinge dreptul comun. Dar asta e tot ce ea a păstrat din tradiția veche. O revistă repede a actelor sale ne va dovedi că ea n-are altă patimă decât iubirea de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ne-am întins mai mult decât mijloacele noastre de producțiune pot să sufere, ne-am făcut o administrațiune pe un picior cum au făcut-o societățile acele cari au ajuns la o dezvoltare atât de mare că sânt puține în analele istoriei, ca Franța, Englitera etc. Prea am copiat legile acelor societăți și am creat un personal pe care nu avem cu ce-l plăti. Dar, se va zice, ce să facă acei nenorociți? Ei, apoi de ce să zicem aceasta numai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Moldova și Țara Româneasca, cele două corăbii pe-o mare pururea turburată, până s-ajungă la domnia ereditară. Raportul d-lui Dim. Sturza prea e frumos pentru ca să nu figureze ca o pagină de istoriografie, de filozofie a istoriei chiar, în analele literelor române. Calamitatea politică a domniei elective e descrisă cu culori atât de vii, stabilitatea și dezvoltarea continuitivă de sub domniile ereditare e atât de ademenitoare pentru orice spirit care tinde a vedea păstrîndu-se bunurile naționale pe cari le-am câștigat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
conferințe la Universitățile din Avignon (1999) și Poitiers (2003), a avut, de asemenea, o susținută prezență la simpozioane și congrese internaționale - Lublin (1995), Nice (1996), Lille (2000 și 2001), Poitiers (2002). Primele contribuții îi apar în „Iașul literar” și în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași”. Julien Green, o conștiință tragică (1995), întâia carte publicată, care reia teza de doctorat, va fi urmată de Personajul literar în secolul al XIX-lea francez (1997) și de Timp și spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
SIGLE AC = "Academia Cațavencu". Acte = G. Pană Dindelegan (red. resp.), Actele colocviului catedrei de limba română, 22−23 noiembrie 2001, Perspective actuale în studiul limbii române, București, Editura Universității din București, 2002. As = "Formula As". AUBLLR = "Analele Universității din București", seria "Limba și literatura română", București, Tipografia Universității din București, Editura Universității din București, anul I: 1952. AUI = "Analele Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași", secțiunea III, litera e. Lingvistică, anul I: 1956. CADE = I. A. Candrea
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
noiembrie 2001, Perspective actuale în studiul limbii române, București, Editura Universității din București, 2002. As = "Formula As". AUBLLR = "Analele Universității din București", seria "Limba și literatura română", București, Tipografia Universității din București, Editura Universității din București, anul I: 1952. AUI = "Analele Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași", secțiunea III, litera e. Lingvistică, anul I: 1956. CADE = I. A. Candrea, Gh. Adamescu, Dicționarul enciclopedic ilustrat. Partea I: Dicționarul limbii române din trecut și de astăzi de I. A. Candrea. Partea II: Dicționarul
[Corola-publishinghouse/Science/85033_a_85819]
-
urmat pe acesta: Cromer și Bielski. Alexandru Boldur, Constantin C. Giurescu și Ștefan Gorovei au considerat că incursiunea a avut loc în 1470. Nagy Pienaru s-a străduit să demonstreze că incursiunea a avut loc în 1471, Dlugosz, ca și analele putnenene, putând să greșească datarea. Această incursiune e menționată într-un raport din Caffa, din 18 mai 1471. Atunci s-au aflat genovezii din Caffa în raporturi încordate cu Moldova, când Ștefan cel Mare le-a interzis să mai facă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în lunca Bârladului. Pe baza informațiilor avute la îndemână, unii dintre istoricii noștri au fixat locul bătăliei, începând cu Grigore Ureche, la Podul Înalt. Dlugosz, Cromer, Strykowski scriau că lupta a avut loc unde erau bălțile Racovăț și râul Bârlad. Analele venețiene, Scrisoarea din Turda din 23 ianuarie 1475, Scrisoarea de la Buda din 24 februarie 1475, menționează existența unui loc mlăștinos, între două dealuri, unde turcii nu-și puteau desfășura forțele. Lupta s-a dat, așadar „în mocirla făcută de Racova
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
turc Sa’adeddin scria că „Cei mai mulți dintre ostașii islamici au murit ca niște martiri și mulți viteji au pierit pe câmpul de bătălie. Hadim <Suleiman> - pașa, care se căia de această ciocnire, a scăpat cu greu de la nenorocirea pieirii”. În analele venețiene se arată că turcii „au fost înfrânți și puși pe fugă și în toată ziua aceea și noaptea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă turci așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. Văduva
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
frescele exterioare, a fost zidită de logofătul Toader Bubuiog, fratele lui Petru Rareș. Mânăstirea Putna. I-au trebuit lui Ștefan cel Mare nouă ani de domnie ca să poată ridica un lăcaș de cult, ce avea să devină necropolă domnească. După Analele putnene, zidirea bisericii de la Putna, cu hramul Adormirea Sfintei Nascătoare de Dumnezeu, a început la 4 iunie 1466 și s-a terminat la 3 septembrie 1469, după biruința asupra tătarilor la Lipnic (Lipinți). După alte informații, zidirea a început la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu se mai cunoaște. -2 În 1967, când se împlineau 50 de ani de la luptele de la Mărăști-Mărășești-Oituz, s-a întâmplat să merg cu studenții într-o excursie, care a inclus în itinerariul ei și cele trei localități rămase celebre în analele Primului Război Mondial și, totodată, în istoria românilor. Mi s-au încrustat, atunci, în 1967, în această excursie când bunica nu mai era, fiindcă se mutase și ea, în 1957, deci cu zece ani în urmă, în casa de lut a moșilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care urmează să-i conteste. E un tablou al dezvoltării dialectice, în evoluție, a unei literaturi, el fiind reflectat în pagini de istorie adecvată, cea română cunoscând și niște veritabili cronicari. George Călinescu este primul autor care a rămas în analele literaturii cu monumentala sa Istorie a literaturii române de la origini până în prezent, prezentul de atunci, anul 1941, devenind astăzi un trecut destul de îndepărtat și transformându-se într-un hotar între două epoci interbelică și postbelică, ultima fiind cunoscută și ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Sofia (1964-1966) și Belgrad (1967-1969, 1990-1993), conferențiar la Universitatea „Spiru Haret” din București. Este doctor în științe filologice cu teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la Universitatea din Belgrad. Debutează cu un studiu despre literatura română veche în „Analele Universității București” (1957). Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Lumina” (Pancevo), în publicații de la Skopje, Sofia, Belgrad ș.a. Ca folclorist, P. realizează, dar mai cu seamă editează, singur sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
din București. Este doctor în științe filologice cu teza Paralele folclorice româno-sârbo-croate, susținută în 1974 la Universitatea din Belgrad. Debutează cu un studiu despre literatura română veche în „Analele Universității București” (1957). Colaborează la „Revista de istorie și teorie literară”, „Analele Universității București”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Contemporanul”, „Tribuna”, „Lumina” (Pancevo), în publicații de la Skopje, Sofia, Belgrad ș.a. Ca folclorist, P. realizează, dar mai cu seamă editează, singur sau în colaborare, colecții de literatură populară, precum și un curs universitar, Folclor literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288722_a_290051]
-
în anii celui de-al doilea război mondial” (1977, în colaborare cu George Ivașcu), Discursuri de recepție la Academia Română (1980, în colaborare cu Octav Păun). A publicat, de asemenea, ediții din scrierile unor autori contemporani. Colaborează la „Contemporanul”, „Dilema”, „Vineri”, „Analele Universității București”, „Limbă și literatură”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „România literară”, „Amfiteatru”, „Viața românească”. A ținut cronica cinematografică în „Contemporanul” (1961-1972) și în „România literară” cronica radio-tv (rubrica „Tele-glose”, 1972), apoi, vreme de douăzeci și cinci de ani, cronica radio, semnată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290056_a_291385]
-
Revista istorică”, „România eroică”, „Credința”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”, „Revue historique du Sud-Est européen”, ,,The Slavonic Review”, „Universul” „Ordinea”, „Viitorul”, „Ilustrațiunea română”, „Calendarul”, „Anuarul Crucii Roșii”, ,,Lumea românească”, „Le Temps”, ,,Adevărul literar și artistic”, ,,Arhiva românească”, ,,Pământ nou” și „Analele Academiei Române”, la secțiunile istorică și literară. „Literatură de frontieră”, jurnalul și memoriile, ca gen nonficțional, au șansa de a deveni literatură abia atunci când sunt produsul unui scriitor; în cazul generalului R., lipsit de harul de povestitor al tatălui său și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
apel la strânsa unire între toți elevii Institutului, trecuți, prezenți și viitori. D. I. Melik, ridicând apoi un pahar, a băut în sănătatea absenților, între care era și un fost asociat fundator a căruia amintire, ca profesor, va rămânea neștearsă în analele Institutului. În urmă, unul din foștii elevi, d. Meissner (bacalaureu în 1870), doctor în drept din Berlin, a ridicat un pahar pentru prosperarea Institutului și în sănătatea tuturor profesorilor, iar d. Budnărescu, ca cel întîi pedagog în Institut, a închinat
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
miliția austriacă și de alte rele, pretind că a lor e Bucovina, că ei Sunt adevărații stăpâni ai țării. Guvernul se folosește de ei pentru a-i paraliza pe români și râde în taină de ei, știind prea bine din analele sale statistice că Sunt bejănari, aduși de boierii moldoveni pentru a li cultiva moșiile, lucru care se obicinuia în Moldova până la 1845, pe când în rolurile de contribuție era o rubrică deosebită pentru "bejănarii ruteni ". Acești oameni din vechi se pusese
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]