846 matches
-
tradiția, conservarea aceluiași spațiu de practici misionare și pastorale, munci de imprimerie, cuvîntări, predici la domiciliu etc. Această mică mediasferă este cea care a determinat unitatea perioadei, și nu culoarea neagră, roz sau roșie a jetoanelor de prezență. Antagonismele dintre anarhiști și etatiști reprezintă o momeală, mascînd solidaritatea profundă a procedeelor care au permis unei doctrine să fie pusă în practică și să se organizeze într-o colectivitate militantă (școală, sectă, federație, partid, internațională). Numitor comun al opus-urilor, mediul vizat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
vocea bunicilor, întrerupînd transmisia. Răspîndite, odraslele memoriei reprezintă sensul dinastic al săracilor de odinioară. Parcele noastre sînt nevăzute fiindcă muncesc ziua în amiaza mare. CARNEȚELUL ROȘU Biblioteca Timpuri Noi. Librăria Muncii. Biblioteca socialistă. Jaloane? Embleme? Da, dar mai întîi creuzete. Anarhiști, prudhonieni, leniniști, reformiști, posibiliști, nu are importanță. Și mai există în final aristocrația plumbului, moștenitoare a vîrstei de aur a unora ca Plantin, Estienne, Didot etc. Saint-Simon copist, corector la tipar, angajat al librăriei. Proudhon, muncitor tipograf. Pablo Iglesias la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
socialismului francez, moștenirea primei Internaționale. În Franța lui Ludovic-Filip, ca și în Chile-ul lui Pinochet (în care prima grevă muncitorească, în 1979, este cea a muncitorilor Cărții). Ascendența comună a anarhismului și a socialismului frați rivali ai aceleiași familii. Anarhiști și socialiști au reluat la unison, fără știrea nimănui, cuvîntul de ordine al lui Luther în scrisoarea adresată "consilierilor tuturor orașelor țării germane" (1524): să nu cruțe nici efort, nici bani ca să instaleze peste tot librării sau biblioteci. Opuscule, articole
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
pretindea că face șnițel. Odată, când a mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari anarhist nu înseamnă câtuși de puțin că te opui sistemului, că ești un rebel. În felul ăsta doar îți declari apartenența la turmă. Tot ce fac ăștia e impostură. Se dau poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aș vrea să iau cu mine după moarte nimic altceva decât o gură plină de aer, îmbibat cu mirosul de pâine aburindă și de ulei aromat. Și cum știu că toată viața am fost un ticălos și un revoltat, un anarhist neavând nici prieteni și nici admiratori, voi fi fericit să aud pe drumul satului doar scârțâitul roților tras de carul cu boi pe drumul spre veșnicie. "Și nime-n urma mea Nu-mi plângă la creștet Doar toamna glas să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
foarte lung și că există anumite tendințe sociale și politice de echilibrare în societăți, care nu pot fi rezol‑ vate din exterior. De exemplu, imediat după 11 septembrie, a apărut teoria că vom scăpa de teroriști, așa cum am scăpat de anarhiștii care puneau bombe la sfârșitul seco‑ lului al XIX-lea și începutul secolului XX. V.A. : Dar cum am scăpat ? Printr-o revoluție bolșevică. A.M.P. : Corect. Cei de la The Economist nu atrăgeau aten‑ ția asupra acestui lucru, pentru că lor
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
impune o limbă universală: esperanto. Iubea, pe lângă asta, pomicultura, albinăritul, violon celul, silindu-se să Învețe și limba chineză. Generos de felul lui, a Înfiat doi copii de la Leagăn: a Încura jat strădania, fără vreun profit, de nici un fel, a „anarhistului“ blajin și inofensiv Panait Mușoiu (remarcat Într-o vreme pentru constanța ideilor (!) sale de sibaritul rector Coco Dumitrescu), dar maniac grafoman și editor de broșurele necitite, sordid și mirosind a țap În plin rut (a fost un erotic până la bătrâ
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în adunări, cer bilanțuri amănunțite, cer să nu se facă politică, cer proceduri cinstite, și iată că se ivește prilejul să scăpăm de turburarea aceasta: încep mișcările sătenilor. Atunci d. N. Vasiliu denunță pe lucrătorii din atelier, ca instigatori, ca anarhiști. Au cântat în clubul lor internaționala, au călcat în picioare portretele Regelui și a Reginei, au făcut jurământ, o mulțime de lucruri prea melodramatice ca să fie adevărate. Și iată armata, iată procurorul, o mulțime de lucrători sunt arestați, târâți noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ne recomandă ca, „atunci când În viață te afli Într-o situație dilematică și nu știi pe ce drum să apuci, să-l alegi pe cel mai greu!”. Dar... se pare că acest sfat este destinat mai ales sfinților sau Îndrăgostiților, „anarhiștilor” sau poeților, și nu indivizilor dotați cu ceea ce se cheamă „spirit practic”, celor care știu, În mod onorabil, să profite de o ocazie. Și ce „ocazie” mai spectaculoasă decât o răsturnare politică din temelii, un loc viran și liber pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În orice perioadă!... De a „observa”, nu de a da sfaturi și, mai ales, de a „observa” și „consemna” cu armele și mijloacele specifice vocației sale. Noi, scriitorii, dar și filosofii, noi nu vrem să „transformăm lumea”, cum o voiau anarhiștii și comuniștii și cum o cereau scriitorilor „lor”! Noi ne „mărginim” doar la o „interpreta” și „descrie”, noi suntem, cum o scrie unul din tații romanului modern, Stendhal, un miroir que l’on promène le long d’un chemin. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fixează îngrijorat viitorul din perspectiva succesului politic repurtat de Coriolan, succes derivat din discurs, însă acest gen de magnetism există, iar revolu- ționarismul junelui furios este convertibil în ulteriorul său radicalism instituțional. Sosa, alias Stalin debuta ca bri- gand și anarhist înainte de a deveni ferocele unic condu- cător al instituțiilor statului, exercitându-și puterea prin teroare sistematică cu ajutorul CEKA, NKDV etc. Nimic nu ne îndreptățește să convertim anecdota în vizionarism politic, s-ar fi opus chiar Caragiale, însă piesele mecanismu- lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
după competitivitatea internațională este pe deplin legitimă. Altfel rămânem un trib retardat, îngăimând ceva de interes etno-antropologic despre „barză, brazdă, viezure”. Dorința celor „vechi” în sensul unei minime recunoașteri și gratitudini din partea celor care îi urmează este la fel de legitimă. Datul anarhist cu parul în tot ce există și nu ne seamănă, la fel ca și ținutul cu dinții de scaun, cu orice preț, inclusiv cu cel al amanetării viitorului sunt la fel de maligne. Este însă drept că la această oră efectul datului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
într-o lumină proastă în contextul unei societăți ipocrite 3, lucrările ei au fost ignorate (ocolite) o lungă vreme chiar de către mișcarea feministăxe "„mișcare feministă" britanică (până în jurul lui 1880) 4. Mary Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry" a fost căsătorită cu filosoful anarhist William Godwin și a fost mama lui Mary Shelley, autoarea romanului Frankenstein. Destinul ei și al operei ei este o dovadă elocventă a șocului pe care îl produce doar faptul de a imagina lărgirea dramatică a fruntariilor libertății. Ceea ce astăzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
1956; Din școala de ieri și de azi, București, 1957. Traduceri: August Strindberg, Mustrare de cuget, București, 1916, Nuvele, București, 1925, Dragoste și pâine, București, 1927 (în colaborare cu Otilia Ghibu); Stefan Zweig, Ochii fratelui veșnic, București, 1929; J. Bührer, Anarhistul - Romanul unui răzvrătit, București, 1930; Holger Dachmann, Povestiri din Danemarca, pref. trad., București, [1932]; Jules Vallès, Amintirile unui student sărac, București, [1932]; Virgilio Biocchi, Acul de cap, București, f.a.; Herbert Eulenberg, Taina femeilor, București, f.a.; Leonhard Franck, Deasupra prăpastiei, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
viață extrase din medii joase ori „subterane”. Personajele și viața lor conțin deopotrivă ceva din vechii tineri furioși ai prozei anilor lui Osborne & co., trăgând după ei frondă, sărăcie, sexualitate și alcool, dar și ceva din rusul vagant, care, de la anarhiști și până la Șukșin, bântuie stepa cu fantasmele lui cvasimesianice și totodată mizere. Amantul colivăresei (1994) și Istoria eroilor unui ținut de verdeață și răcoare (1998) sunt romanele care impun fără putință de tăgadă numele unui prozator de forță, cu un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
ea făcea parte din viața cotidiană a omului de rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări inutile, recomandând întrajutorarea, iubirea universală, viața simplă. Își
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu Rusia și chiar din cauza acestei alianțe pe teritoriul francez se observa o mișcare concertată de forțe subversive, în vederea slăbirii țării prin tulburări interne, alimentată de dincolo de hotare de inamicii Franței, care racolau pentru aceasta, pe lîngă exaltații solitari și anarhiștii franctirori, grupuri de scandalagii plătiți: erau precursorii coloanei a V-a, în acțiune. Cu trecerea timpului, astăzi pare sigur că seria de atentate contra capetelor încoronate, șefi de state, înalți magistrați însărcinați cu respectarea legii, erau comandate de centrele unor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
greoi, cu alergătorul arab din Andaluzia, foarte rapid și nervos. Lipița este localitatea de lîngă Triest unde era ținută herghelia în care s-a făcut încrucișarea. 80 "Bal la curte". 81 Elisabeta de Wittelsbach, soția lui Franz Iosif, asasinată de anarhistul Lucchini, la Geneva, în 1898. 82 Dansuri lungi, cu schimbări de ritm și figuri, regizate ca o piesă coregrafică. 83 Nechemat. 84 Funcționar. 85 Neconformă exigențelor de paritate, stipulate în statutele caselor domnitoare. 86 Numele rîului care separa Austria de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
favoritul Doamnei de Pompadur care l-a numit ministru de externe. A fost autorul "răsturnării alianțelor", Casa de Austria încetînd de a fi inamicul ereditar al coroanei franceze. 124 Umberto I de Savoia, regele Italiei. A fost ucis de un anarhist, la Milano, în 1900. 125 A se face singur, de la sine. 126 Momentul intrării Italiei în război, alături de Antantă. 127 Și astăzi reședința ambasadorului Franței la Roma. 128 "Nu am nimic împotrivă, dar este un incapabil". 129 Conacul de la Bozieni
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ale Destinului sau ale zeilor, acel destin al unei națiuni În care au Început să creadă, cu o fervoare demesurată, romanticii și „revoluționarii” Europei Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, de la cărbunari la falansteri și fourieriști, până la narodnicii și anarhiștii ruși, animați și beți de „ideea de națiune”, o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune. „Feriți-vă de idealuri, ne Învață Nietzsche, ele se pot Împlini!” Într’ adevăr; dar, dacă se studiază amplu efectele sociale sau fiziologice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
scârbă, un dispreț față de valorile care se nasc din această existență, toate exprimate cu o vigoare postadolescentină unică În secolul În care a trăit „eroul” și autorul nostru. Secol „obișnuit” a fi molestat, „călcat În picioare” de răzvrătiții carbonari sau anarhiști de ultimă oră ce biciuiau aerul politic cu fraze pe care clădeau un „alt om”, ce trebuia să se Întoarcă Într-un paradis social din care șerpii oricărei ispite - chiar și a Gândului! - trebuiau evacuați. Dar „secolul său” nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
urmare, lumea se împarte spontan în două tabere: apărători ai creativității fără frontiere și apă rători ai tradiției. În fiecare din cele două tabere există, cred, spirite abuzive. Într una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăți“ fără criterii, ateiști militanți, anarhiști, postmoderniști, profesioniști de tip leninist ai „societății civile“, mistici ai științei luminate sau gazetari de scandal. În cealaltă, se pot identifica ideologi palizi ai pietismului, bigoți surescitați, slujitori obtuzi ai literei și ai ortopraxiei decerebrate etc. Și de o parte
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]