950 matches
-
zgomot, de vin și de mașini. / Reinventa-vom birja de târg cu patru roate / și când vom fi pe mare, vom înhăma delfini.” Dintre scrierile în proză, de succes s-au bucurat „întâmplările cu scriitori”, periplu amuzant și istorie literară anecdotică și umoristică a timpului contemporan. Și Dicționar sentimental de poezie (I, 2002) configurează, într-o modalitate originală, o galerie „de familie”, în care se înșiruie portrete ale confraților din mai multe generații. Romanul Patima e o povestire țărănească sobră, viguroasă
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
ușa balanga-balang!” În versurile din Locul soarelui (1970) interesul față de experimentarea în spațiul metrului popular ocupă un loc central. După un lung poem dramatic despre întoarcerea lui Ulise în Itaca, Moartea Penelopei (1971), text cu „o structură polifonică” în care „anecdoticul e un mijloc de a totaliza semnificații” (Marian Popa), cu poemele din Alegerea lemnului (1974) autorul revine la experiența începuturilor. Nici cărțile ulterioare, dincolo de fluctuațiile raportului dintre tonalitatea dramatică și cea ironică sau de variațiile de transparență a simbolurilor, nu
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
această scriere e memorialistică în haina ficțiunii: o suită de evocări plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată aici. Nu lipsesc verva, umorul, anecdoticul, când și când e prezentă și reflecția gravă, care punctează rememorările. M.-V. a desfășurat și o prodigioasă activitate de traducătorare, din limba engleză (Shakespeare, Robert Browning, Elisabeth Barrett Browning, Rabindranath Tagore), dar și din franceză, germană și rusă. De
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
e una ce are drept scop nu inventarierea factologică, ci interpretarea operelor și „explicarea” lor, semnalarea elementelor privind geneza și evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței și a circulației unor tematici, modalități și tehnici etc. Nu e o istorie anecdotică, pierzându-se în detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
publică a acestora nu are ca scop o recompensă materială, ci simpla recunoaștere, obținerea aprecierii celorlalți este suficientă. Validarea eforturilor și a lucrului bine făcut se poate constitui, în sine, într-o recompensă pentru membrii comunităților rurale. O întâmplare aproape anecdotică poate exemplifica această observație: în cadrul pretestării conceptului de campanie, în focus-grup a fost lansată întrebarea: „Ce ar face satul dumneavoastră pentru a primi distincția (simbolică) de «sat european»?”. Răspunsul a fost duios, dar semnificativ: „Orice!”. IV. Atitudinea față de informație Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
de excepție, ale cărui scrieri pot fi folositoare tuturor creștinilor? C. Bădiliță a avansat în mai multe rânduri 2 teza despre conflictul sau tensiunea dintre „intelectualii” și „țăranii” deșertului egiptean 3. Această teză revine, en passant, în introducerea cu accente anecdotice la noua traducere românească a Patericului 4. Această ipoteză de lucru are credibilitate? Nu cumva putem identifica o prejudecată modernă, îndatorată canonului iluminist reprezentat cu inegalabilă savoare de istoricul britanic Edward Gibbon (1737-1794), care credea că educația în republica literelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care o am acum sau o voi avea vreodată și să mizez pe viitorul literar al acestui scriitor. Fiecare rând al lui Chandler e compus cu un desăvârșit control al artei scriitoricești (MacShane, 1976, p. 89). (Ca informație pur anecdotică, numele lui Morton Thompson - altminteri un jurnalist, romancier și scenarist de oarecare notorietate în anii ’40-’50 - a rămas în amintirea urmașilor mai ales ca autor al unei faimoase rețete de preparare a curcanului!) Titlul inițial al cărții a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
măsură și ortografia În sens strict (p. XXXVII). CITAT RETRAS!!! Se spune că I.L. Caragiale, exilat la Berlin, dădea telefon tipografilor săi pentru a schimba câte o virgulă În unele dintre textele sale! Chiar dacă faptul În sine ține de domeniul anecdoticii, el sugerează cât se poate de bine scrupulozitatea În privința problemelor de punctuație a marelui nostru dramaturg. Dacă există vreun reproș care s-ar putea face tuturor publicațiilor românești din perioada postdecembristă, acesta se referă la problema punctuației, mai precis la
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
că sunt „cozi de topor”, despre alții că sunt „reacționari notorii”, iar despre Axente Mureș de la Direcția Cifrului și a Cabinetului, că „la 10 Mai a Înjurat pe Susaicov și Guvernul șDr. Petru Groza - n.n.ț”. Dincolo de formulările cu iz anecdotic folosite În acest document de cancelarie al Partidului Comunist, putem constata că Încă din 1946 Partidul se interesează de Ministerul Afacerilor Externe, și nu atât de conținutul politicilor pe care acesta le promovează, cât de a face În așa fel
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Și ca memorialist, reînviind figurile lui Al.Vlahuță, I. L. Caragiale, B. Delavrancea și N. Grigorescu, B. își consumă mai ales forțele sentimentale, de om ce se dăruie prieteniei. Optica sociologizantă domină, ca și în proză, dar câteva detalii, unele elemente anecdotice au făcut carieră în biografia literară. SCRIERI: Mi-a cântat cucu-n față, București, 1910; Amintiri de A. Vlahuță și I. L. Caragiale, București, 1938; Îndurare!, București, 1939; Scrieri alese, București, 1951. Repere bibliografice: Teodorescu-Sadoveanu, Amintiri, 374-377; Călinescu, Ist. lit. (1941
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
Frecventează cenaclul „Apoziția” cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o
BURILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
a cuplului. Nostalgiile, rememorările, evocările lirice alternează astfel cu meditațiile nu de puține ori filosofarde, prozaizând demersul. În fine, în 1997, în Editura Dorul (Aalborg, Danemarca), publică volumul de povestiri Cenușa amintirilor, o interesantă proiecție a valorilor memoriale ridicate din anecdotic la nivelul transfigurării artistice, organizat pe câteva cicluri: Cartea robilor, Cartea oamenilor singuri, Cartea plecărilor și Cartea iubirilor rănite. „Povestirile” refac atmosfera „întâmplărilor” de altădată, reconstituind în subsidiar drumul exilat al unei conștiințe ce își surprinde cu dramatică vibrație vârstele
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
cu undița să-mi prind norocul/ și să mă fac pescar de stele?” Tot din 1947 datează și ciclul de poeme Înfrângeri, în care referirile la o conștiință istorică, coborârea în realitatea evenimențială își fac simțită prezența, dar nu prin anecdotic, ci prin trăirea experienței tragice a unei vremelnicii neprielnice. Veghea însăși a eului liric e plină de presimțiri nefaste, denunțând isteria universală, rătăcirea prin neant, golul ființei. Când, în fine, „în răsărit se vestesc zori”, privirii i se dezvăluie „semn
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
unui greier mic), Otilia Cazimir. Se republică din scrierile lui I. L. Caragiale (satira Mic și mare și două epigrame). Într-o notiță inserată în numărul 9 din 1883, e condamnată epigrama lui Al. Macedonski la adresa lui Eminescu. O relatare cu iz anecdotic din viața creatorului Luceafărului găzduiește numărul 7 din 1929 și tot aici cineva semnând B.L. (este vorba despre B.Lăzăreanu) e prezent cu un bine documentat articol despre „Calendarul Claponului”, scos în 1878 de I. L. Caragiale. Pe alocuri, sunt prezente
CALICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286033_a_287362]
-
Viață de câine (1937) și O crimă. Toți la fel și nici unul ca altul (1943). Întâia carte, Rusia revoluționară, evocă în notații sumare figuri caracteristice desprinse din masa de oameni purtată de valul revoluției, întâmplări neobișnuite, tratate într-un registru anecdotic. Elemente ale propriei biografii - peripeții și impresii din refugiu - constituie substanța epică a scrierilor din volumul Pe străzile Iașului. Schițele și nuvelele din culegerile următoare, Rochia albă, În regatul nopții, par file desprinse dintr-un blocnotes al romancierului. Atenția pentru
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
există și o mică ispită caudillistă, mai degrabă miticistă, la succesorul său. Mircea Mihăieș: Vom reveni la el, pentru că merită. Vladimir Tismăneanu: L-am urmărit destul de atent, l-am Întâlnit personal o singură dată și nu vreau să intru În anecdotic cu orice preț, deci voi lăsa deoparte un fapt pe care Îl cunoaștem amândoi și care s-a petrecut În timpul vizitei lui Adam Michnik la București În 1997. Nu pot să fac afirmații decât pe baza a ceea ce am citit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
excelenta surpriză narativă, printr-un îndemn ce nu mai trebuie demonstrat: să nu judecăm oamenii după aparențe; să nu-i disprețuim înainte de a-i cunoaște cu adevărat. Defectul acestui tip de construcție narativă stă în gradul sporit de simbolizare. Doar anecdoticul nu este suficient. Pentru reușita povestirii este nevoie de o reală inventivitate epică. Îmi amintesc de finalul unui film american din anii ’70, în care eroul (asasin plătit) refuză să se mai supună ordinelor primite și ultima imagine a filmului
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din această zonă. Era chiar copilul său și brusc, simțind dorul de casă, s-a întors în România. Acum, urmașilor bătrânului le pare rău. Ar fi fost mai bine pentru toată familia ca moșul să fi rămas în America. Elementul anecdotic. Plasată corect și cu măsură, anecdota constituie sarea și piperul oricărui reportaj: Despre Cuviosul Agafton, ctitorul mănăstirii, se spune că, sihăstrind prin pădurea Baisa, s-a rezemat de un stejar falnic și în interiorul lui a auzit troparul Arhanghelilor Mihail și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
inima mea a bătut regulat, / și asta m-a făcut să am încredere în mine / și să fiu sigur că legile naturii sunt cu mine și îmi dau dreptate” (Poem petrofil). Autorul însuși le considera „poeme minore”, pentru că ilustrau o anecdotică a cotidianului, dar ele dezvăluiau și o anume „exasperare”, care îl apropie, ca stil, de expresioniști, așa cum „sinceritatea liminară” îl apropie de generația lui Camil Petrescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian. Căci, alături de Misterioasa crimă din comuna Buștenari sau de Poem
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
Hunedoara. Ultimele știri de istorie românească, la care B. a fost martor, sunt cele despre domnia și familia lui Șerban Cantacuzino. Valoarea literară notabilă a cronicii, scrisă într-o limbă influențată de latina de cancelarie, este dată și de narațiunile anecdotice și de legendele istorice, asemănătoare celor din I. Neculce și cărțile populare. Importantă pentru istoriografia sârbă este ampla cronică scrisă în slavo-sârbă, între 1693 și 1705 (2600 de pagini de manuscris), din care Silviu Dragomir a publicat fragmente în 1923
BRANCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285860_a_287189]
-
și sfârșitul vieții scriitorului. Deși vrea să dea o biografie, B. emite și unele considerații asupra operei, avansând, mai ales în final, idei frapante. Astfel, el constată că Junimea nu l-a înțeles pe Creangă, apreciind la el doar partea anecdotică. Maiorescu însuși l-a prețuit ca scriitor abia după apariția Amintirilor din copilărie, pentru că „nu-și dădea seama că tocmai în țărănosul elev de la școala preparandală, pe care-l formase ca pe un fiu din popor bun să instruiască poporul
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
Jarník, George Dima, Iacob Mureșianu. El introduce în spațiul evocării nuclee epice, crochiuri de portret fizic, contururi de portret moral, aprecieri de critic, toate trasate destins, personal. Dacă amintirile despre Caragiale și Coșbuc sunt configurate într-un registru oarecum obișnuit, anecdotic, altele, precum cele despre C. I. Nottara, au o valoare documentară specială. Accentele patetice și nu o dată sublinierile autoflagelatoare („Agârbiceanu-omul e cu un an în urma mea, Agârbiceanu-scriitorul e cu o sută de ani înaintea mea”) vorbesc despre credința în solidaritatea
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
umbra (1988) și în Chemarea numelui (1995) cu un aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
cu pondere mai mare pe faptul concret decât pe comentariu, vor fi respectate și în celelalte lucrări. Așadar, tot un studiu de sursologie, inițiat în scopul clarificării unei probleme fundamentale pentru Plutarh - modul în care acesta a conciliat istoricul și anecdoticul. Generalizările finale se impun aproape de la sine: eruditul Plutarh a folosit constructiv izvoarele, neinfluențabil și cu discernământ critic; nu a fost un moralist, ci un bun cunoscător al firii omenești, cu lecturi întinse. Neașteptat, conceptual și metodologic, va fi al
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
curgerea vremii, judecați cu privire la mentalități, opere și personalități ale culturii. Este o optică, până la un punct, inedită și rezultatele sunt pe măsură. Adăugiri sintetice va conține și Antichitatea clasică. 100 de figuri celebre (1976) - tablete instructive și picante, datorită inserțiilor anecdotice, ca și, în parte, raportările analitice, reactualizante, din Noi și clasicii (1975). Activitatea clasicistului, a istoricului literar s-a împletit cu preocupările didactice, ducând la elaborarea mai multor manuale de limbă, gramatică și literatura, latină îndeosebi, destinate elevilor și studenților
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]