953 matches
-
oamenii vor încerca să îl închidă. Acesta este un remake hollywoodian al miturilor primordiale, începând de la Grădina Edenului până la Cutia Pandorei, care include un avertisment a cărui semnificație este că acea continuă căutare a cunoașterii din partea umanității este un drum anevoios, presărat cu multe riscuri, dar și cu oportunități. Avertismentele străvechi dăinuie etern în experiența ființei umane. Și mărul din Grădina Edenului și relele încătușate în Cutia Pandorei simbolizează faptul că întotdeauna curiozitatea umană va fi însoțită de riscuri uriașe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de dl. Arthur, supraveghetorul terenului de joacă. El este foarte precis în cazul disputelor, pot să vă asigur de asta. Ideea este că noi nu permitem mușcăturile, doamnă Kendall. Lynn simțea cum o mână invizibilă o apăsa. Conversația devenise limpede anevoioasă. Poate că ar trebui să vorbesc cu fiul meu, Jamie, zise Lynn. — Sunt sigură că versiunea lui Jamie va fi identică cu a lui Dave. Chestia e că dl. Arthur spune că nu s-a întâmplat așa. — Nu cumva băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fost perfect ca discipol al unui dascăl În hasidism, „ca să fiu alături de el și să-l privesc cum Își leagă șireturile la pantofi“, după cum a răspuns un eminent rabin cînd a arătat din ce motive voia să Întreprindă o călătorie anevoioasă spre a petrece Sabatul acasă la un asemenea dascăl. Dar poate că bunicul meu descindea din protestanți din Ardèche, care căutau anume prenume din Vechiul Testament. Am auzit vorbindu-se despre religia egipteană - și despre budism și hinduism - cu mult Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se pune problema, Vrei să spui c-o să faci totul singur, sapi lutul, îl frămânți, îl modelezi și-l pui pe roată, aprinzi cuptorul, îl umpli, îl cureți, scoți vasele din forme singur-singurel, îți amintesc că toate astea sunt destul de anevoioase chiar și cu ajutorul pe care ni-l dă Marçal în puținul timp pe care-l petrece aici, O să găsesc pe cineva să mă ajute, sunt destui tineri în sat, Știi foarte bine că nimeni nu mai vrea să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
în considerare factorii psihologici, toată lumea știe că starea de spirit a creatorului nu seamănă cu a distrugătorului, dacă aș putea începe cu păpușile, adică prin creație, și, în plus, cu o excelentă dispoziție sufletească, aș accepta cu mai mult curaj anevoioasa sarcină de a distruge roadele propriei mele munci, să nu mai am cui le vinde e ca și cum le-aș distruge, și mai rău dacă nu găsesc pe nimeni să le vrea, chiar date de pomană. Acest discurs, care, la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
imagina albe, sau negre, sau galbene, sau de toate culorile. Mare greșeală. Cine ar aduce acest argument n-ar face decât să demonstreze că ignoră că avem de-a face cu un popor de olari și de vânători, pe care anevoioasa muncă de a transforma lutul într-un vas sau într-un idol îl învățase că, într-un cuptor, se poate întâmpla orice, dezastrul ca și gloria, perfecțiunea ca și mizeria, sublimul ca și grotescul. De câte ori, vreme de câte generații, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vedea deloc. Gaston nu putea nici măcar să-și dea seama în ce direcție este. Când nu se mai agita și rămânea pe loc, se afunda și mai adânc în mlaștină. Cu cât lupta mai mult să iasă, cu atât mai anevoioasă devenea mișcarea. Endō a auzit strigătul lui Gaston. Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna care ținea pistolul. Chiar în clipa aceea l-a și văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
întors cu fața spre oraș și am fost cuprins de un puternic sentiment de îngrijorare. Era scufundat într-o negură fină și îmbibat de ploaie și de mâl. Inexorabil predestinat putrezirii. XI Călătoria de întoarcere s-a dovedit a fi anevoioasă încă de la primele două mile. Drumul era mlăștinos, străbătut de nenumărate pârâiașe, revărsându-se din gropile pline ochi de apă. După patru mile, trecând noi de o răscruce marcată cu un par dat cu păcură, ne-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a multor case. Seara, trecând pe lângă cerșetorul de pe treptele paraclisului, am susurat un simplu: „Nimic“. A treia zi, în fine, am fost convocați la curte. În asfințitul melancolic al orașului, căldura umedă de august făcea aerul mohorât și respirația anevoioasă. La intrare, un majordom ne-a despărțit. Gisulf a fost însoțit în sala tronului, iar eu am fost luat deoparte de un arhidiacon. Acesta m-a condus, de-a lungul a trei încăperi ticsite de petiționari, până în dreptul unei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și a trimisului său, astfel că am avut prilejul să revăd vechi prieteni și cunoscuți. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, și cu Leupichi, care, reușind să scape din mâna avarilor, se întorsese acasă după un drum lung și anevoios. L-am întrebat dacă mai știa ceva despre soarta celorlalți, mai ales despre verișoarele Gailei; încurcat, mi-a spus că mai fugiseră și alți bărbați, dar despre femei și copii nu știa nimic, fiindcă stătuse ascuns în pădurea de la Campi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi părea rău. Iscru însă nu avea idee de gândurile lui Zogru. Făcuse o groapă cam de un cot. Părul șaten, aproape blond, bătea pământul, așa cum sta așezat în genunchi și aplecat asupra lucrului său. Se gândea încă la drumul anevoios pe care îl făcuse. După ce spătarul își dăduse sufletul în brațele lui, coborâse iadul. Din toate părțile se auzeau vâjâituri și încleștări de arme, strigăte de tot felul care îl paralizaseră, la cap, la cap, da-ți-le la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă micul popas. Alina se grăbea și de aceea a ales drumul scurt și anevoios care nu prea era folosit pe o astfel de vreme. Trenul trebuia să sosească și dacă ar fi mers pe drumul pietruit n-ar fi ajuns la timp. De vreo săptămână un vis o chinuia, dar îi dădea în același
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pentru câteva secunde mintea se risipi. Se maturizase brusc, privind viața cu alți ochi. Tata avea acum nevoie de sprijin, iar ea se simțea obligată să-l ajute să depășească momentele grele pentru a putea ca împreună să străbată drumul anevoios și ascuns al vieții. Cîmpean Flavia, clasa a VI-a Școala „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena Dans cu îngerii Un înger alb, ca sticla, cosea cu fir de viață rana sângerândă a cerului. Și eu simțeam că
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l aduc pe Dumnezeu până la indieni, și pe indieni, până la Dumnezeu. Și voi reuși să îndeplinesc această sarcină, chiar dacă se dovedește a fi lungă și anevoioasă. În marea lor majoritate, indigenii răspund la chemarea lui Hristos și sămânța se prinde în ei, pentru că poartă în ei nevoia de a Crede într-o Ființă Bună la Suflet care să-i apere de nenumăratele primejdii ce-i pândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vibreze acolo pentru tot restul existenței mele. Am Înțeles Într-o clipită ce trebuia să fac : să transform chiar atunci acea vibrație pe care o primeam În adâncul ființei În cuvinte omenești, să rezonez cu ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și Înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar În acea clipă de fluidul prin care angalok-ul Îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vibreze acolo pentru tot restul existenței mele. Am înțeles într-o clipită ce trebuia să fac : să transform chiar atunci acea vibrație pe care o primeam în adâncul ființei în cuvinte omenești, să rezonez cu ea. Am pornit astfel demersul anevoios al eliberării șamanului din mine, slăbit și înfometat după atâția ani de prizonierat, dar totuși acolo, regenerat chiar în acea clipă de fluidul prin care angalok-ul îl hrănea, peste legile lumii, arătându-mi drumul, nebunesc, imposibil și totuși singurul posibil
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și nici nu are mijloacele pentru a o impune, ci doar i se supune, micșorându-se în timp ce ea crește (In 3,30). Înnoirea și convertirea, care sunt cerute consacraților din vremurile noastre pentru a fi fideli veșniciei lui Dumnezeu și anevoioasei peregrinări a istoriei, înseamnă debarasarea de o radicalitate de ochii lumii, pentru a trăi - a suferi, probabil, ar fi verbul cel mai potrivit - o profeție chinuitoare, precum aceea a lui Ilie, Ieremia, Osea... Ioan Botezătorul ori a lui Isus din
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
instituții, care, în anumite perioade, în viața de zi cu zi, și-au revărsat generozitatea sau căldura sufletească asupra celui ce schițează aceste rânduri și fără de a căror intervenție ducerea la bun sfârșit a acestui roman ar fi fost mai anevoioasă: Doamnei Magdalena Bedrosian, doamnei Constanța Buzea, doamnei Nora Iuga, doamnei Dora Stănescu, Domnului George Bălăiță, domnului Dan-Silviu Boerescu, domnului Alexandru Condeescu, domnului Gerhardt Csejka, domnului Ștefan Damian, domnului Horia Gârbea, domnului Florin Iaru, domnului Gheorghe Iova, domnului Nicolae Manolescu, domnului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care un autor elvețian o apreciază în următorii termeni: "Înrudirea dintre teoriile lui Tarde și Freud este frapantă"397. Cuvîntul identificare a făcut carieră. Dar nu e mai puțin adevărat că ceva ne scapă și ne aflăm dinaintea celei mai anevoioase taine din întreaga psihologie abisală. Aceasta din urmă ne-a obișnuit cu noțiuni obscure iar noi, printr-o neînțelegere, din curiozitate sau prin anumite asociații de idei trăim cu iluzia că le înțelegem. În această privință, noțiunea de identificare bate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
societăți și nici să spunem care dintre ele se potrivește unui anume tip de mulțime. Sînt probleme care-și vor găsi rezolvarea într-o zi, dacă va fi necesar. Observăm însă cu ușurință cum conducătorii mozaici se angajează pe drumul anevoios întrucît ei cer maselor în primul rînd și în primul rînd să renunțe, să-și refuze orice satisfacere imediată a instinctelor și dorințelor. Și aceasta fără legătură cu autoritatea sau abstinența, ci doar ca mijloc de a înfrunta lumea exterioară
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pentru a se substitui funcțiilor pieței, ci pentru a înlătura unele deficiențe în funcționarea mecanismelor economice și a evita unele consecințe negative ale acestei funcționări). Pentru a deveni libere în sensul modern, piețele au parcurs un proces destul de lung și anevoios, pornind din Europa modernă timpurie. Liberalizarea piețelor a fost favorizată de apariția unor tehnologii noi, de apariția meșteșugarilor și a breslelor, dar mai ales de dezvoltarea negustorilor. Lupta pentru piețe libere a fost lungă, oscilantă și greoaie. În Europa modernă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
El nu se învață cu o metodă sigură, așa cum se deprind regulile de bază ale aritmeticii. Mai degrabă, învățăm acest Adevăr așa cum urcăm un munte 1, așa cum deprindem un meșteșug sau cum ne însușim o limbă străină. Încercările sunt repetate, anevoioase, dar întreg procesul învățării este tonic și încurajator. Teologia, ca și rugăciunea, nu este altceva decât acest proces de învățare a lui Hristos. Ucenicul Domnului dorește și acceptă să fie inițiat într-o nouă Viață. El se cuvine format și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
comunismului, îndeosebi celor anglo-americane, australiene, neo-zeelandeze13. Peste această politică s-a așezat cea impusă de procesul de aderare la Uniunea Europeană. Feminismul românescxe "„feminism românesc" al tranziției a demarat lipsit de rădăcini (căci le regăsește doar recent, după un lung și anevoios proces de reconstituire). Acest feminism s-a orientat foarte occidental și adesea nerealist. Prevalența importului a făcut ca, de exemplu, agenda cercetării să semene mulți ani cu cea din Vest, și să nu includă nimic despre, de exemplu, patriarhatulxe "„patriarhat
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul, dar știa că Golea, la furie, putea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă își are poezia sa, tot așa își are și înjurătura sa. A afla înjurăturile tuturor lucrurilor era un fel de a recrea lumea. Pe acest drum anevoios, Maca avu revelația faptului că nu-i venea în minte nicio înjurătură despre scara blocului. În rest, toate erau la locul lor. Pisica neagră trecu prin fața lui, apoi se instală în pragul ușii. Țâncii, cu mânecile prea lungi, numai bune
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]