2,942 matches
-
ruinele greco-romane sau predilecția pentru cultura antichității în general, suntem tentați - superficial - să-l plasăm în universul creator al unui Caspar David Friedrich, însă gama de culoare, multitudinea mijloacelor tehnice utilizate și, nu în cele din urmă, o "teamă", o "angoasă" - greu identificabile - îl separă pe Radu de romantismul clasic al secolului XVII. La o privire superficială a întregii opere, Radu-Anton Maier pare a avea corespondențe cu suprarealismul liric al secolului XX; la o analiză mai profundă se desprind unele elemente
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
de carne, fără esențe, fără adânciturile care conțin total și iremediabil sensul și motivația existențială a operei. Alexandru Țipoia este ultimul ""clasic modern"" al generației sale, legând doua lumi contrare, una apusă și alta în devenire cu tot zbuciumul și angoasa nașterii acestor vremuri. Atmosfera din picturile lui Al. Țipoia este redusă numai la culoare, umbra și lumina fiind complet excluse. Tonurile au un joc alternat foarte greu, urnit parcă cu trudă, dar tocmai de aceea expresivitatea este mai puternică, mai
Alexandru Țipoia () [Corola-website/Science/311144_a_312473]
-
are ca metodă învingerea sentimentului, permanenta luptă cu un sine instinctual, ci este mai degrabă o înălțare deasupra acestor elemente umane și cucerirea lor. Calea urmată de cei 24 de tirthankarași este cea non-violenței, a lipsei totale de aprehensiune și angoasă, a propovăduirii iubirii și prieteniei, a lărgirii orizonturilor dusă până la totala cunoaștere și a dezrădăcinării de orice dorință sau stăruință. Cei 24 de tirthankarași sunt rodul a ceea ce se poate numi în filozofia jainistă "vârsta noastră cosmică" ("Ara"); apariția unor
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
pentru a o înțelege mai bine și pentru a o critica mai eficient. Romanele lui Boris Vian le stau mărturie, precum L'arrache-cœur. literatura de la începutul secolului al XX-lea. Romanele fantastice Abordează teme precum moartea, lumea de dincolo și angoasele. fantasticul începe printr-o alunecare de sens a realității care decalează istoria realismului la fantastic. Tzvetan Todorov plasează la baza literaturii fantastice fenomenul îndoielii. După el, fantasticul se naște în momentul în care personajul, naratorul sau cititorul pune la îndoială
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
-le de rafinamentul haiku-ului. Poeziile sale sunt dominate de melancolie, încercând să surprindă momentele momentele de grație create de transgresarea întâmplătorului către esențial și regasirea drumului către divinitate. Criticul Alexandru Cistelecan plasează viziunile lirice ale autorului între miraj și angoasa, într-o confruntare permanentă cu desfigurarea realității și cu coșmarul existenței. Poezia lui Ioan Milea glisează, potrivit criticului Iulian Boldea, „în spațiul nuanței și al imaginarului cu irizații livrești”. Poeziile sale sunt închise de multe ori în formă fixă a
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
fals al statutului de azilant”, este reconstruită și aici imaginea prestabilită a romilor ca „escroci sociali”. Nu este vorba despre vreo luptă împotriva sărăciei structurale, ci despre a construi un portret al inamicului, al „celuilalt”, al „străinului”, pentru a deturna angoasele sociale de la nedreptățile sistemu-lui politico-economic aupra celui mai slab și mai vulenrabil din punct de vedere social. Întrebat care este situația actuală în raport cu conflictele din anii ‘90, asistentul social ne răspunde: „în aparență nu există probleme reale, dar domină o
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
Cu toate acestea, mulți oameni au devenit conștienți că nu ei sunt câștigătorii acestei povești de succes orientată către mari companii private. Dar campaniile partidelor conservatoare împotriva „migrației sărăcimii din România și Bulgaria” și împotriva „înstrăinării culturale” orientează din nou angoasele sociale împotriva acelora care nu sunt luați drept „germani”. În ultimele săptămâni, câteva mii de oameni s-au adunat în repetate rânduri la demonstrații împotriva „islamizării socității germane”, sau împotriva construirii de noi centre de cazare pentru solicitanții de azil
Politică. Performance. Pogrom. Legătura dintre politica de stat și practicile naționaliste/ rasiste în Germania și România post-1989 () [Corola-website/Science/295843_a_297172]
-
subiecte intersectate sunt, pe de-o parte, dezbaterile televizate și atitudinea ipocrit-iresponsabilă a politicienilor, indiferent care ar fi ideologia de la care se revendica și, pe de altă parte, fragmente din interviul anonimizat cu un tînăr homosexual care-și mărturisește devenirea, angoasele, dificultățile cotidiene în raporturile cu familia și cu prietenii, istoria unei iubiri la distanță... Structura spectacolului e trans-narativă, iar răceala prezentării secvențelor de dezbatere televizată e una intenționată. TOT materialul e real, unele dintre talk-show-uri pot fi regăsite, în versiunea
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
trupă. Albumul a fost relansat în octombrie 2006, după ce a fost masterizat digital, cu titlul „10th Anniversary collectors edition”. Includea și un DVD cu videoclipuri, concerte și apariții televizate. Albumul se deschide cu piesa „Come Home”, o exprimare a depresiei, angoasei și exceselor ce survin în urma unei despărțiri (piesa a fost lansată înainte ca trupa să semneze cu Caroline Records, prin urmare, varianta single este într-un stil mai apropiat de punk). Ca o completare vine „Teenage Angst”, o piesă despre
Placebo (album) () [Corola-website/Science/312860_a_314189]
-
e un borcănel Te faci mititel în el Și cum stai așa pitit(ă), De pericol ești ferit(ă) În borcanul tău cel mic N-ai să crești, rămâi pitic.” Fapte vitejEști e un spectacol despre fricile celor mici și angoasele celor mari, care se lovesc unele de altele până când ies scântei. Fapte vitejEști se ia la trântă<b> </b>cu fricile copiilor și neliniștile adulților, le înfruntă inteligent și cu umor, le dezbate tandru și le acordă toată atenția de
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
distanțează de ele, îndesându-le în borcane bine înfiletate. Fricile sunt luminate cu lanterne, micșorate și crescute, materializate teatral de performeri într-un limbaj sincretic adecvat receptării copiilor de azi. Spectacolul este gândit ca o „conferință despre frici, temeri, sperieturi, angoase, anxietăți, groaze, fobii și spaime”, conferință-cadru narativ spart de ficționalizarea poveștilor subiective ale performerilor, de momente de dans colectiv, de scene în care predomină dialogurile concentrate. Prin teatru de umbre, hip-hop, schimburi de replici scurte, spectacolul construiește fragmentar o dramaturgie
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
ce au la dispoziție până când devine un dulap ambulant. Se tem de microbi și încep să-l dea cu tot felul de soluții. Se tem de tot ce-ar putea să i se întâmple și-l „ambalează” într-o cutie. Angoasa de protecție crește în intensitate și frizează ridicolul. Fapte vitejEști e o cameră a fricilor meșterite sub ochii noștri. Când țipetele se acutizează și siluetele de pe pânza neagră devin din ce în ce mai mari, fricile noastre se amplifică. Le astupăm în borcane și
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
s-a izolat de lume, spre a nu se mai regăsi, e tema principală a filosofiei existențiale de astăzi". Deci un existențialism larvar, care, prin mijlocirea smereniei, duce la o deschidere spre Celălalt, spre un echilibru cu lumea, spre vindecarea angoasei: Se pierde sensibilitatea filosofică în sensibilitatea religioasă, odată cu smerenia? Dar trecerea de la frică la smerenie e o adevărată etapă de cunoaștere existențială. Conștiința trăitoare, dominată de spaime, presimte pe Celălalt; iese din strînsoarea neființei prin faptul însuși al fricii. Smerenia
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
pare a izvorî din teama față de un pericol iminent. Firește, cel mai mare pericol care ne amenință pe noi toți încă de la naștere rămîne fîlfîitul aripei negre a morții. Ceea ce explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
explică de ce - mai ales de la Kirkegaard și filozofii existențialiști încoace - angoasa a căpătat o accentuată tentă metafizică, născută din reflecția asupra precarității existenței. Potrivit doctrinei existențialiste, ,,existența omului precede esența sa", lăsîndu-i libertatea și răspunderea alegerii, care răspundere devine sursa angoasei sale. Jean Paul Sartre, amalgamînd nuanțe ale existențialismului unui Jaspers sau Heidegger cu tradiții mai vechi ale filozofiei abisale, le remodelează într-o formă bine structurată. Primul demers al existențialismului, scrie el, este de a permite fiecărui om să intre
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
convențiile, minciunile, grimasele și deghizările vieții sociale se prăbușesc rînd pe rînd, odată cu propriile sale metereze interioare. Ca și Malraux, Sartre surmontează însă disperarea prin activism, descoperind că acțiunea își creează propria sa justificare. Dacă Sartre va găsi ieșirea din angoasă prin ,,angajamentul" politic, mari scriitori ai secolului precum Albert Camus (,,Oamenii plîng pentru că lucrurile nu sînt ceea ce ar trebui să fie" /,,Caligula"/), Nikos Kazantzakis (,,Există momente teribile și neprevăzute cînd văd într-o străfulgerare că toate astea nu sînt decît
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
negre" ale lui Jean Anouilh constată cu o anume ușurare: "Ceea ce este liniștitor, este de a fi ajuns undeva, fie și la capătul disperării." Cioran este poate între scriitorii secolului cel care a intuit în modul cel mai limpede dimensiunea angoasei ca boală a sufletului izvorîtă mai degrabă din teama de viață decît din spaima morții. Acumulînd într-una mistere găunoase și monopolizînd nonsensul, viața inspiră mai multă spaimă; de fapt ea este marele ,,Necunoscut", scrie el în ,,Manual de descompunere
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
un semn de sănătate, dar nu unul de viață." Înclin și eu să cred că (mai ales pentru tipul de individ reflexiv, bîntuit de îndoieli, nu tocmai sigur pe sine, sensibilizat de experiențele trecutului și ușor descurajabil în fața asalturilor realității), angoasa, ,,acea conștiință a fricii, o frică de grad secund reflectînd asupra-și", acea neliniște nelămurită, adesea fără obiect de care vorbeam la început, departe de a fi un simptom al indiferenței, aversiunii sau dezgustului față de ceea ce ne oferă viața, este
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
selectînd pelicule "de suflet" din uriașă oferta a acestui festival al festivalurilor, aflat la a 24-a ediție. Totdeauna în avangardă pentru că prezintă nu doar peliculele remarcabile ale sezonului cinematografic, ci și importante avanpremiere, Festivalul Internațional de la Toronto a anticipat angoasele sfîrșitului de mileniu de la ediția precedentă, astfel încît anul acesta și-a permis să schițeze discret, dar ferm posibile căi de a pași în secolul XXI cu autentice speranțe de viitor. Speranțe în arta filmului și implicit în capacitățile de
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
ne aruncă ramuri în floare, buchetul se mărește, otrăvitor, captează lumină, luminează el însuși. Pentru cine flori? Pentru nimeni. Cucuvele, speriate de trecerea noastră hulpavă, țipă și-și schimbă un horn pe altul". Prin subtilitatea analizei gestului minor, autorul înfruntă angoasa formală, pe care o bănuim a-l stăpîni (e un subtext permanent ce-l împiedică, probabil, a trece peste dimensiunile scurte ale prozelor, consemnări de pulsații pure, fără nici o umplutură), după cum acest gest însuși înfruntă blazarea, stare existențială așijderea suverană
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
acelor ostilități cu miza de totul-sau-nimic, vedea că propriul său aliat devenise un obstacol. — Comportamentul lui Genba e inadmisibil. Niciodată n-am suferit o înfrângere, nici n-am întors spatele adversarului. Ahh, e inevitabil. Noaptea devenea tot mai întunecoasă, iar angoasa lui Katsuie se transforma în resemnare. N-au mai fost trimiși alți mesageri. STRATAGEMA LUI GENBA În aceeași zi - a douăzecea din lună, la Ora Calului - Hidenaga trimise primul raport la tabăra lui Hideyoshi din Ogaki. Azi dimineață, a forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
câte unui poem (sau al câte unei stanțe) e insesizabil, chiar dacă lirismul ambiționează să se înscrie în registrul meditativ, moral-filosofic, gnomic, confesiv, contemplativ sau „de notație”. În fapt, e vorba de un fel de exclamare a trăirii erotice ori a angoasei, a incertitudinii etc. De aici, un efect mai curând decorativ, de litanie monoton-frapantă, liniștitoare în fond, admirată uneori, cu măsură, de comentatori tocmai pentru aceste însușiri. Poezia, vădind o incontestabilă capacitate de a prelua plauzibil o retorică și o recuzită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
de filosoful canadian Charles Taylor, în cartea sa de la începutul anilor '90, The Etichs of Authenticity 25. Taylor încearcă să găsească o soluție pentru incompatibilitatea dintre nevoia de afirmare a individului și exigențele de coeziune ale societății, pornind de la trei angoase ale omului contemporan. Prima este o consecință a individualismului, a afirmării individului prin eliberarea de "marele lanț al ființei" care-l lega pe om de tot ceea ce-l înconjoară. Această eliberare i-a adus, însă, omului o nouă condiționare: rupt
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
eliberare i-a adus, însă, omului o nouă condiționare: rupt de cosmos, omului i s-a îngustat orizontul și a fost obligat să centreze totul pe sine. Pierderea solidarității existențiale cu cosmosul duce și la apariția celei de-a doua angoase, determinate de primatul rațiunii instrumentale 26. Dacă natura nu mai are nimic sacru, atunci putem să facem orice cu ea, putem să o folosim cum vrem și la ce vrem. Această nouă raportare a părut și ea, la un moment
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
construiască o lume inumană. Dacă nimic nu mai este sacru în natură, totul poate fi subsumat calculului, iar omul este prins într-o lume în care el însuși contează doar ca resursă sau cost pentru economie. Cea de-a treia angoasă este consecința la nivel politic a înstrăinării de natură și a izolării de ceilalți. Funcționarea societății și a economiei necesită un aparat birocratic care duce la depersonalizarea individului, aparat în fața căruia chiar și statul este neputincios. Consecințele negative ale dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]