2,924 matches
-
la îndemâna oricui, cu un text aparent ușor de înțeles, și totuși, câte trampas de lectura (capcane de lectură)! Solidaritate, urmată de solitudinea inerentă: după ce evenimentul ce mușcă rutina cotidiană s-a consumat, se revine la viața dintotdeauna, aceleași meschinării, aceleași angoase, aceeași lipsă de iubire. Dar eu, ca traducător, ca tălmăcitor, ca povestaș al scrierilor altora, mă simțeam privilegiată, intuiția și sensibilitatea îmi spuneau că abia zgâriam pojghița gheții: material exista din abundență, totul era să am răbdare, să caut prin
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
supusă/ Voinței Noastre) - a tuturor Energiilor/ Primordiale.// Ei bine, astăzi/ ne arătați mai mult în/ pielea goală, cu ochii cât cepele, cu gura/ până la urechi, probabil/ urlând, de parcă/ tocmai am fi consumat/ o copioasă salată de/ andive bine condimentată cu/ angoasă// Imaginația voastră/ înțesată și îmbibată de noțiuni precum alienare și manipulare întoarce/ pe dos alegoria inițială./ Iată-n ce sens: e ca și cum/ ne-ați pune pe noi la ham, și-ați caza/ în car toată banda de dragoni și narvali
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o latură a sa ce se "universalizează" mai lesne, cea a angoasei. În pofida acestor circumstanțe, producția poetică se îndărătnicește a porni inclusiv din toposuri cu particularități culturale proprii, care modelează temperamente, se răsfrîng în imaginar și în stilistică deseori la un nivel de autenticitate ce se cuvine luat în considerare. Un exemplu
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
anterioare care să-i îngăduie să înțeleagă fascinantul spectacol al confruntării între înțelepți, cartea n-ar fi putut fi scrisă. În cel mai bun caz, autorul ar fi rămas la nivelul confesiunii îndurerate, la un fel de «autoficțiune» plină de angoase, dar nu mai mult de-atât. Or, așa cum a fost ea publicată, ne aflăm în fața uneia din cele mai spectaculoase inserții în vârtejul de celuloză ce depozitează memoria evreiască a doliului și a remediilor durerii provocate de moarte." (p. 256
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
renască, mai ales că la aceasta se adaugă noul pariu al lui Mr. Nick, pariu care revendică chiar sufletul Valentinei. În interiorul Imaginarium-ului măștile cad pentru a fi înlocuite de altele, măști ale ambiției, ale turpitudinii, ale voluptății, ale splendorii, ale angoasei sau ale împlinirii dorinței de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Una dintre respectabilele doamne intrate pe poarta deschisă de mintea doctorului-magician se trezește în fața unei alegeri dificile, în fața imortalității întruchipată de cinematograf cu celebrii ei „zei", Rudolph Valentino
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
tehnologia 3D, tehnologie care nu videază miezul poveștii ca în Avatarul lui Cameron, ci o sprijină ironic și grațios cu un spectacol demn de Alice în țara minunilor. Imaginarium-ul are chiar și în terifiant un puternic accent enfantin, poate genera angoasa, însă nu teroarea gore, de aceea se servește cu maximă ironie de evidența contrafacerii: butaforia. Cel intrat pe poarta oglinzii se întâlnește cel mai adesea cu o pădure de copaci de carton, sau nimerește pe o pajiște de mucava, sau
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
aparține realității. Nu altfel procedează jurnalistul Dan Cretu, căzut într-un timp care nu-i aparține și în fața căruia resimte o panică specifică înstrăinatului. Veacul e cel mai liniștit din câte i se puteau oferi, dar acesta poartă cu el angoasele mileniului trei. Să nu cădem și noi în păcatul lor, luând de bun ceea ce trebuie luat, cum spuneau latinii, cu un grăunțe de sare: la sfarsitul românului propriu-zis, adică imediat înaintea epilogului și-a anexelor extrase din efemeridele anului 1897
Pe stil vechi în stil nou și retur by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6543_a_7868]
-
protejat cu feronerie, resturi răspândite pe pavaj, toate aceste detalii nu sunt înregistrate de un turist, ci de un soldat american cu degetul pe trăgaci pentru care fiecare moment de acalmie ascunde un pericol neașteptat. Este o privire dilatată de angoasă asupra teritoriului inamic care-i înconjoară pe soldații americani. Regizoarea a reușit să redea tocmai această alternanță dintre momentele de așteptare abulică sau încordată și momentele de acțiune efectivă, apăsând pe viteze diferite, acelerând ca să oprească brusc cu o explozie
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
sînge" de Ingvar Ambjornsen. Dramatizare de Axel Hellstenius în colaborare cu Petter Naess. Traducerea: Petre Bokor. Regia: Vlad Massaci. Scenografia: Andu Dumitrescu. Ilustrația muzicala: Cristian Juncu. Uneori, sînt eu. lntr-un fel sau altul. Intr-o măsură sau alta. Unele dintre angoasele lui Elling, fricile si an-xietațile lui au fost, sînt si vor fi si ale mele. Uneori, închis în casa proprie ca într-o colivie, defilînd în sus și-n jos în pijama, refuzi să ieși. Atunci, construiești, însingurîn-du-te tot mai
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
timp cu mine. În călătorii lungi, prea lungi prin țară, în orele mele lungi, prea lungi de nesomn. Elling și Kjeill Bjarne, cei doi protagoniști, un alt fel de „cuplu ciudat" față de cel al lui Neil Simon, mi-au însoțit angoasele și mi-ai dat brînci înapoi în lumea de care fugeam. Și eu credeam, și mai cred, că ascuns în spatele unor ochelari de soare, nu te observă nimeni. Și eu aș vrea să fac giumbușlucuri și salturi spectaculoase ca să fiu
Cine este Elling? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6484_a_7809]
-
trăiesc, prieteni", subliniază confruntarea aventuroasă cu ambientul. Acesta își concentrează vibrațiile și le dispersează, într-un joc alternativ. Aparența absențelor intensifică autoritatea prezenței. Atît de puternice sunt pulsațiile vitalității, încît aceasta își îngăduie a cocheta cu eșecul, cu îndoiala, cu angoasa. Aidoma entităților naturii, care-și găsesc echilibrul în „pactul" organic încheiat cu misterele, ființa auctorială înaintează în viață sub pavăza unei inefabile garanții. Departe de-a duce la o inhibiție, ininteligibilul constituie un stimul: „însă ea / continua să meargă / cu
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
la Editura Curtea Veche, ale fostului secretar al CC al PCR, rector al Academiei „Ștefan Gheorghiu” și membru al Comitetului Executiv pînă la prabușirea regimului, Dumitru Popescu, zis și Dumnezeu. Titluri bombastice, metafore baroce, frazeologie adeseori vidă de orice conținut: Angoasa putrefacției, Reducția celulară, Panorama răsturnată a mirajului. Cu excepția redactorilor editurii, a unor împătimiți istorici ai culturii sub comunism, precum Eugen Negrici, N. Manolescu, Cristian Vasile, Cornel Ungureanu, Liviu Malița, Alex. Ștefănescu, Ana Selejan, Nicolae Coande, G. Dimisianu, Alexandra Tomiță, Sanda
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai atât: omul întruchipa o dramă, din păcate cea mai derizorie posibilă, a celui ce se confundă într-atât cu o îndatorire precară, încât ajunge să uite că nu crede în ea”. (Angoasa putrefacției, Memorii, Vol. IV, Curtea Veche, 2006, pp. 10-11). Scriind despre Răutu, Dumitru Popescu vorbește de fapt despre el însuși. Stilul e omul: Tentația gongorică Scrise în bineștiutul și nu tocmai digestul său stil excesiv ornamentat, hiperadjectival, chiar manierist, volumele
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
oară când ea e mărturisită și teoretizată directă. Dincolo de valoarea estetică, deloc neglijată, Sanda Cordoș vizează întotdeauna „reprezentarea socială a literaturii, adică acea calitate a universului imaginar de a da un răspuns unic și irepetabil unor probleme, neliniști convulsii și angoase comunitare”. Ceea ce înseamnă că literatura devine cu adevărat document mai ales în momentele de criză a istoriei, când capacitatea de a „surprinde în mod nuanțat și profund identitățile neașezate, neliniștitoare și, foarte adesea, marginalizate ale lumii sale” se dovedește vitală
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
a omniscienț ei într-un paradis amoral precum cel fiscal. Prăbușirea corporației Lehman Brothers la începutul lui 2008 și seismele în lanț declanșate ulterior ne-au introdus într-o nouă epocă pe care criza mondială o deschide spre incertitudine și angoasă. Regizorul american ne propune un astfel de caz a cărui temperatură de fierbere este luată în punctul de inflexiune, încercând să ne ofere o vedere în secțiune, deopotrivă cu una din perspectiva unui insider, dar cu o modalitate ingenioasă de
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
crize, Marilyn se arată dezamăgită de faptul că bărbații importanți din viața ei sunt cuceriți de mască și descoperă oarecum dezamăgiți că femeia care se ascunde sub ea nu este pe măsura splendorii măștii. Sigur, în această expresie a unei angoase este și o doză bună de cochetărie. La rândul său, Laurence Olivier (Kenneth Branagh) - ambii actori au fost memorabil interpreți ai rolului lui Hamlet din piesa omonimă - îi cere să-și pună această mască, să se prefacă, nu să interpreteze
A fi sau a nu fi Marilyn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4696_a_6021]
-
de alte circumstanțe. Îmi amintesc cu emoție, și-mi vine să rîd de propria-mi slăbiciune, lungile nopți de insomnie în acel Paris al anului 1936 cînd am inventat și plănuit Călătoria tînărului Tobias: căutam în muncă un leac pentru angoasă. Și am pus acolo tot ce aveam înăuntru, ca la un examen. Mă bucur că am făcut-o, pentru că azi pot să spun că dragostea mea pentru fantastic o datorez mai mult cerșetoarelor făcătoare de minuni din copilărie decît lecturilor
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
de interes pentru temporalia, dar și o distanță destul de circumspectă față de eterna. Sunt „proletari” fără speranță. Nu e spaima de Întunecare ori de Nimic, fertilă în planul meditației, care bântuie nopțile lui Eminescu sau Blaga, ci o spaimă neputincios-orgolioasă, abulică, angoasă pură. Cu răceală părtinitoare se întoarce Bacovia asupra sa, descoperindu-se „lut asudat cu miros de cadavru”, obiect concret urmărit de jocul umbrelor ce „dau nebunie”. Nostalgia paradisului lipsește. „Chemări de dispariție sorb” ființa, iar nu „dorul nemărginit”. La adăpostul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
se uită pe furiș la servitoare: toate mișcările ei păreau naturale și inocente, chiar și atunci când se încorda în timp ce strângea farfuriile, iar antebrațul ei neted și suav îi mângâia aproape imperceptibil obrazul. În noaptea aceea, în zbuciumul insomniei și în angoasa și sufocările unui atac de astm mai intens decât în alte dăți, o dorise din nou cu o violență devastatoare. Lucrurile continuaseră la fel, zi după zi. De mai multe ori se gândise că începea s-o ia razna, pentru că
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Adrian Alui Gheorghe ilustrează un fenomen interesant al poeziei noastre de azi, care s-ar putea amplifica. Obosită de povara neagră a angoaselor, de goana după originalități cu orice preț, ajunsă la o saturație a rafinamentelor, aceasta s-ar putea întoarce înapoi, către energiile primordialității. Așa-zisul postmodernism, față machiată a modernismului pentru a nu i se vedea pe scenă ridurile, s-ar
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
o recanonizare a genurilor de-canonizate anterior etc., analizele formează un corpus fascinant: în Legendele lui Gustavo Adolfo Bécquer se identifică fantasticul romantic, care umple locul lăsat de transcendența izgonită; în proza lui Márquez, vechile mitologii mexicane nahuatl potențează elementele „angoasei fantastice”; după cum o lectură în cheie gnostică a unui roman de Seferis duce la uimitoare concluzii sau o analiză comparată a prozelor lui Carlos Fuentes și Mircea Eliade descoperă că „spațiotemporalitatea alternativă” se lărgește printr-o „nouă dedublare a misterului
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
documente sau din operă pentru a proba câteva dintre afirmațiile cele mai profunde care s-au scris vreodată despre prozator. În sanatoriu, Blecher descoperă că, departe de a fi instanțe pozitive, medicii nu fac nici ei decât să imprime noi angoase pacientului: „Dacă în momentul îmbolnăvirii doctorul apare ca un salvator [...], mai târziu prezența acestuia pare ostilă, iar chipul său este confundat cu cel al altor figuri ale autorității tiranice”. De aceea, notează mai departe criticul, „petrecerile bolnavilor descrise în romanele
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
poți nici să-l prevezi, așa că bucuria nu poate fi decât efemeră. Și ciclică. Iar sfârșitul, senin. Cu altă recuzită și, oarecum, cu alt inventar tematic, poezia lui Blaga pare că reușește să se ferească, măcar în dimineața ei, de angoasele modernității. De fapt, teama care macină veacul se reflectă și se împrăștie, în versurile lui, ca lumina pe o picătură de apă. Purtând, aceasta din urmă, pur-impură, taina vieții și a morții omului și lumii.
Taine și lumini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4674_a_5999]
-
noua liniște domestică. De altfel, nu-i greu de observat că lumea colorată a „mortului celui mai drag” imită întru totul imaginarul nou născutului din Sebastian în vis, într-o tentativă de armonizare deopotrivă poetică și existențială. Chiar și logica angoaselor se contrabalansează acum: dacă în Sebastian în vis bucuria primului născut era umbrită de fantoma tatălui sinucigaș, în Frânghia înflorită scufundarea voluptuoasă în imaginarul morții e întreruptă, deși oarecum dependentă, de micile spaime ale proaspătului tată: „Deschizi repede ochii, Sebastian
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
febră mică,// îi pui palma pe frunte, îi iei mânuța,/ îi aduci unghiuțele aproape de ochii tăi/ și înmărmurești așa până dimineață”. Tocmai capacitatea de a-și purta în spate integral obsesiile, fără a renunța la vreuna dintre ele când o angoasă nouă se ivește la orizont, face din Radu Vancu un poet profund, cu un imaginar autonom. Ceea ce oprește totuși Frânghia înflorită să devină „o primă mare carte de poezie pe care o dă generația noastră”, cum se exprimă Dan Coman
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]