182,718 matches
-
Noapte de noapte greierii șlefuiau insomnia acelui fugar. Fără urmă Nimeni. La gura peșterii doar fumul - dormind. Aproape de sat Imortele pîlpîie-n gura falezei - mîncare dumnezeiască. Marină I Pe fața bătrînei ca-n scorburi de apă se joacă pescărușii. II Un animal marin cu părul despletit a ieșit s-adulmece fumul de pește. III Deasupra valurilor țărmu-și întinde palma fierbinte ca orice binecuvîntare. Vară tîrzie Foșnind prin porumb fără umbre ochiul gol al după-amiezii. Octombrie Vaierul ploii - culcușul de frunze - un melc
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/13167_a_14492]
-
că-i scumpă (16,50 lei!); maică-mea nici n-a îndrăznit s-o atingă! Cam așa stau lucrurile în familie privind evenimentul! Dar eu, astă noapte, am dus-o numai în coșmărele. Brusc s-a instalat în mine un animal ciudat care roade, roade, roade. Ce dracu fac eu de-acum înainte? Iar s-o dau pe chin (și bucurie), iar să mă așez în mine ca-ntr-un hățiș, la pîndă, și să aștept zile, uneori săptămîni, cu sufletul
“În dulap erau hainele lui mama și el s-a îndrăgostit de ele!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13299_a_14624]
-
Din însoritul volum al debutului, poemul Mânzul forțează amintirea. Mai întâi, prin naturalețea amintirii unui tânăr țăran (atunci la sfârșitul studiilor sale universitare la Cluj), care, negreșit, va fi înlesnit prin intervenția sa, pe când abia ieșea din copilărie, nașterea unui animal: ,, Eram pe câmp, când răsăritul soare/ Întemeia în mine, strigând, o nouă zi.// Întinsă pe pământ o iapă înspumată/ Gemea așa de gravă și necheza ușor./ Mi-am suflecat cămașa, îngenuncheat îndată/ Și cum știui am dat un ajutor.” Îngenuncherea
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
sucuri și carne dulceagă de fruct doborât - dând buzna afară din pielița vineție în care așteptau ghemuite. Din aroganță mi-am zădărnicit mai vechea hotărâre de a mărturisi: ecoul versurilor pe care le-am smuls din sucurile și carnea micului animal doborât la marginea zidului de lut s-au spulberat într-un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
și astfel mai în fiecare săptămână sosea de la Târgoviște tovarășul Ioviță, „instructor” ce oblăduia între alte comune și Nucetul, se instala în biroul nostru ca un pașă, tușea astmatic, se scărpina la ceafă îndelung, își pregătea atacul cu minuțiozitatea unui animal de pradă ce așteaptă momentul optim în care să-și înșface victima, scotea apoi o hârtiuță din veston (purta vestimentație stalinistă deși trecuse moda) și își începea rechizitoriul într-un limbaj greoi, eliptic, de om neînvățat cu tainele retoricii, vorbea
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Pentru Bestiar, iată și un animal poesc: Era lung de aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie, ca și cum ar avea bijuterii în gură, nu dantură! Periculozitatea este dată, cred, tocmai de alcătuirea de o frumusețe stranie a animalului. Telefonul lui Dinescu! A venit la capătul unei zile gri. Tamara Nikolaevna, în plină intoxicație (cehoviană!) cu ciuperci, la 38 gr., stă lățită suav în pat. A trebuit să umblu, să evoluez printre oameni, nu personaje, ca să-i fac rost
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
văd de viață, creierul - nu găsesc nici un cuvânt care să se potrivească exact cu ceea ce face creierul”. Căci, în fond, “creierul” e spațiul imaginației, al libertății combinatorii a cuvintelor, al spiritualizării, fie și relative, a faptului brut: “acum știu că animalul / s-a ridicat în două picioare / nu pentru a-și folosi brațele / ci pentru a privi cerul”. Poate că o apropiere de sentimentul arghezian al comunicării dintre realitățile cele mai terestre, așa-zis minore, și Spirit n-ar fi tocmai
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
goală, soția lui îl aștepta să se întoarcă acasă. Zi după zi, noapte după noapte, aceasta așteptare disperată va continua, cu spaime și cu deznădejde, și nimeni nu-i va putea spune că în noaptea asta întunecoasa, hăituit că un animal sălbatec, bărbatul ei se tîrîse să moară sub un tufiș, indreptindu-si ultimul gînd spre ea. Odihneste-i sufletul în pace, Doamne, si iarta-i păcatele, m-am rugat, în timp ce vîntul îngrămădea și mai multe frunze peste trupul lui, pînă cînd
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
Opere, vol. IV, București, Ed. Du Style. Se va acorda un premiu. LITERATURĂ PENTRU COPII ȘI TINERET. Mircea Cărtărescu, Enciclopedia zmeilor, București, Ed. Humanitas l Doina Cetea, Binoclul motanului Potifar, Cluj, Ed. Societății Culturale "Lucian Blaga" l Alexandru Mușina, Și animalele sunt oameni, Brașov, Ed. Aula. Se va acorda un premiu. DEBUTURI. Marius Theodor Barna, Erotica 2000, Pitești, Ed. Paralela 45 (teatru) l Alexandra Ciocârlie, Juvenal, București, Ed. Academiei ( critică literară) l Ștefania Coșovei, Deziluziiiluzii, București, Ed. Semne (poezie) l Mariana
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
l Mariana Criș, O catedrală blestemată de îngeri, București, Ed. Muzeul Literaturii Române (poezie) l Daiana Cuibus, Introducere în logosul blagian, București, Ed. Biblioteca Metropolitană (critică literară) l Adrian Lăcătuș, Urmuz, Brașov, Ed. Aula (critică literară) l Andrei Peniuc, Un animal mic, Constanța, Ed. Pontica (poezie) l Virgil Podoabă, Între extreme, Cluj, Ed. Dacia (critică literară) l Constantin Popescu, Mesteci și respiri mai ușor, București, Ed. Cartea Românească (roman) l Cătălin Teutișan, Fețele textului, Ed. Limes ( critică literară) l Eugenia }arălungă
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
Iulia Popovici Antidot pentru otrava ideologiei În relatările sale de călătorie, Marco Polo își mărturisește șocul și marea dezamăgire la întîlnirea cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul, prototipul ionescian de mai tîrziu al omului care se lasă prins în gloată, pradă ideologiilor ținîndu-i loc de gîndire personală. Dacă Marco Polo n-a apucat niciodată să reabiliteze figura animalului nevinovat de asemănarea lui cu unicornul medieval, Ionescu o face: probabil că nu rinocerul ar fi fost cea mai potrivită imagine, mărturisește într-un interviu reluat în Antidoturile din 1977, pentru că el trăiește singur, nu în turmă, poate ar fi
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
asta." E una din cele mai dure cărți ale lui Ionescu, unul din puținele momente în care își permite să dea verdicte universal valabile: "Oamenii pot să nu fie răi. De fapt sînt feroce. Cred că nici o altă specie de animale nu se urăște atît pe ea însăși.". Prezentul și trecutul n-aduc decît fețe asemănătoare ale aceleiași extreme, care împart umanitatea în două: "S-ar spune că există două rase: omul și omul nou." E o dramă a asocialului care
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
mai rîde ea acum de mine și de părul meu albit»" (p. 163). În privința personajului colectiv Păcatele Lumii, cu un spirit premonitoriu formidabil, Ștefan Bănulescu a radiografiat fenomenul contemporan nouă și scăpat de sub control, pe care, undeva, l-am denumit "animale comunitare": "(...) preotul paroh putea fi văzut prin Metopolis cum trece pe străzi urmat de o sumedenie de copii sumar îmbrăcați: Copiii femeii-paracliser și nu numai ai ei, pentru că în clipa cînd preotul a avut slăbiciunea să-i îngăduie și să
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o altă față a poemelor pentru ființe mici: patru povești pentru
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
interesa de păsăretul curții, cerea slugilor bătrâne să-i spună povești. Această curiozitate e aproape congenitală, ca și auzul foarte bun, care înregistra "acordurile delicate ori grave ale naturii". Ca un "primitiv", el se integrează cu întreaga ființă plantelor și animalelor. Deși în această scriere memorialistică vrea să "se lipsească de meșteșugul breslei din care face parte", Sadoveanu nu se poate abține să nu descrie, cu penelul său cunoscut, bălțile Siretului în expedițiile lui cinegetice tot mai frecvente. Primăvara, cu venirea
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
mi-a tras clapa, mi-a suflat, mi-a spulberat amorul Îl păcăleam, retrăgîndu-mă în bucătărioară, mîgzălind cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe furiș, ascunzîndu-mă de oameni și de animale, plantele nu-mi agresau "opera"! Dimpotrivă, un măr, o pară căzută-n cap, în grădina din dosul magaziei, îmi electrizau creierii, mîna trebuia să fugă, să țină pasul (!!!) cu derularea fulgerătoare a cuvintelor, nu reușeam să le fixez, pierdeam, cred
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
-l cauți, te găsește el pe tine, îți îndoaie frazele către rosturi depășindu-ți înțelegerea. Ești mînat, împins în pînzele bombate (o!, vechile desene din cărțile cu aventuri maritime!), bălăcit în golfuri de insule feerice, cu vegetații în extaz, cu animale elegante, imperturbabile, cu nemaipomenite comori în văgăuni înflăcărate, în cratere vulcanice stinse... Bineînțeles, îngerul apare și dînsul un pic, îți muștruluiește viața, îți înnoadă ața din ac, te bagă-n strădanii de păpădie suflată rapid: uite-o, nu e! Ehehei
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
ce e jos, ce e ușor cu ce e foarte serios, cititorul ei capitulează imediat." Sydsvenskan * "Melinescu dansează cu picioarele goale pe vocalele suedeze. Dacă mi s-ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece prea rece - tu scufundîndu-te tot mai tare în ape de taină ca moartea îngenunchind în fața altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale chinuite Poem cu două cămăși și două finaluri Adei Ne dăm seama de fapt mai mult presimțim că în curînd se va aprinde nisipul și noi încă n-avem țesute și pregătite cămășile pentru fugă cum Mumele noastre duioasele noastre
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
fierbinte, încît cristalul creierului începe să se scurgă moale peste frunte în jos... O meduză! mai pot gîndi pipăindu-i tentaculele tulburi care mi se încrucișează peste față. Parcă înot ca un neștiutor al înotului. Cu creierul meu androgin. Cu "animalul inimii". Și carnea fără memorie. într-o noapte ca o plută de cupru în derivă pe un îngust canal al morții. Mă grăbesc: murmur, cu fața în sus și ochii închiși, rugăciunea transformată într-o piatră lucioasă de cît am
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
deoparte, merg clătinîndu-mă în bucătărie, îmi ud mîinile și le beau. Mă întorc în pat, cu fața ascunsă sub coate. Știu că e acolo, pîndindu-mi fiecare mișcare, dar "n-am de gînd să-l privesc în față, să-l înfrunt: animalele sălbatice și nebunii te atacă dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
coate. Știu că e acolo, pîndindu-mi fiecare mișcare, dar "n-am de gînd să-l privesc în față, să-l înfrunt: animalele sălbatice și nebunii te atacă dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și respir lent. Ree- spiiir - leeeent. "Ceresc"... "Reee - spiii - iiir- leeeeeeeeent. Reeeeeeeees - spiiiiiiiiiiir - lllllleeeeeent. Inima mea e în același timp
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]