833 matches
-
înfrângerilor, el va urma numai constanta răului, imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bac pe care s-au încărcat răniți, dar, chiar în clipa când s-a desprins bacul de mal, cei rămași pe pământul bulgăresc, secerați de focul dușman neiertător și neavând în față decât imensul fluviu, într-o pornire de groază animalică, s-au repezit, urcându-se peste răniți, împingându-i, călcându-i, strivindu-i în picioare. M-am înfiorat, imaginându-mi vaietele, urletele, acel mal al infernului plin de oameni deznădăjduiți, unii aruncându-se în apă, alții luptându-se pentru o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
într-o mulțime ce nu mai vedea nicio scăpare și nu mai voia decât să-și scape pielea ! Ce exemplare reușite de oameni avem și cum îi sacrificăm de ușor ! Și cum și amintirea lor piere, călcată în picioare de animalica mulțime ! Ce se întâmplă cu noi ? Și cine poartă vina acestui blestem ? Ce-o să se mai întâmple cu România ? Am simțit obișnuitul nod în gât când mi-a pus domnul Nicolaid întrebările, una după alta. 7 septembrie 1916 Mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-mi răspund. Totuși puterea de a mi stăpâni pornirile mi-o dovedește chiar acest moment când, în absența oricărui gest (aș fi neconsolat să nu mă pot ține în mână), contemplam uluit spectacolul cruzimii mele imaginare. Dar reacția ei pur animalică, ce m-a derutat și pe care nu o mai descriu, de silă ? Neavând deloc scrupulele mele și purtându-se firesc, s-a repezit, nepăsându-i deloc că dacă un bărbat deseori ridică mâna ca să lovească, o femeie în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
hermafrodite, din vitraliile victoriene ale bisericii St. Paul, pe care o vizitase uneori în plimbările pe care le făcea, însoțit de Ruby. Alex era cu totul altceva, o persoană minunată și foarte puternică pe care o adora. Ruby era făptura animalică dragă, în a cărei căldură se refugia, speriat de putere. George și Brian figurau ca un tată dual, întrecându-se între ei pentru a-i câștiga afecțiunea, apoi, subit, de neînțeles, pedepsindu-l. Brian și-a asumat sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ea. Desigur nu-l cunoscuse niciodată personal pe John Robert, deși îl văzuse din când în când. I se tăiase răsuflarea și tremura de groază ca o căprioară care miroase brusc vecinătatea leului. (Într-adevăr, filozoful degaja un miros încins, animalic, pe care nările fine ale părintelui Bernard îl și detectaseră.) Omul ăsta mătăhălos, care se apropiase atât de alarmant de ea, ținea soarta lui George în mâini, avea asupră-i puterea de viață și de moarte. Tremurând sub impactul acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fată bună, Diane. Ia spune-mi, e-adevărat că George a omorât-o pe Stella? Tot orașul vorbește. Tom rosti aceste cuvinte idioate cu intenția de a face o glumă. Dar văzu fața Dianei crispându-se brusc într-o grimasă animalică și, într-o secundă, se îndepărtă de el, iute ca o vidră, împungându-i piciorul cu călcâiul. Tom nu încercă să o urmărească. Se simțea umilit și ticălos. Își spuse: „Am să mă duc totuși la ea, nu-mi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un coș plin de reviste ilustrate. În lumina blândă, dulceagă a cămăruței ei supraaglomerate, Diane arăta cu totul diferită de persoana timidă, îngrijită, pe care Tom se obișnuise să o vadă la Institut. Aici părea mai bătrână, mai sulemenită, mai animalică. Părul lins, parcă lăcuit, îi încadra fața smeadă, arcuindu-se la marginea obrajilor și terminându-se în două vârfuri ascuțite. Buzele umede îi erau puternic rujate. Ochii erau înfundați în orbite și încercănați, iar mâinile mici, pătate de nicotină. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de primitivitate și să nu luăm un aer dezgustat în fața a ceea ce nu se repetă, și deci nu poate fi tezaurizat pentru viitor. Deontologiile care guvernează moravurile triburilor contemporane sunt complet efemere. De asemenea, sunt haotice. Au în ele ceva animalic și eludează, astfel, normativitatea rațională. Nu sunt mai puțin dogoritoare, și exprimă foarte des atmosfera sufocantă a vieții cotidiene în ceea ce are ea în același timp extravagant și obișnuit. Extazele senzuale nu sunt "nimicuri" ale vieții sociale, ci exprimă bine
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de om se atașează de el și cer să fie compensate: "Ne-ai lipsit de posibilitatea de a evolua și acum tu trebuie să ne dai educația ce ne-ai furat-o!". Așa se explică de ce mulți oameni au reacții animalice și, dacă încearcă să-și dezvolte natura superioară, vor fi împiedicați să o facă de celulele de animal din interior, care refuză să asculte. În aparență, războaiele sunt cauzate de probleme economice, politice etc. dar de fapt sunt rezultatul felului
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să suport. Și poate și mai mult m-a înfricoșat faptul că în acest timp nimeni din frizerie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
era primăvară. Dar, dintr-odată, am avut sentimentul că toată primăvara aceea care începea era indecentă. A fost ca o revelație. Am știut în aceeași clipă că nu voi mai putea să mă mint niciodată. Țipătul dizgrațios și disperat, aproape animalic, al acelei femei sfâșiase brutal tot ce țesusem eu cu grijă ani de zile. Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea. Gemetele de animal înjunghiat și exclamația: "Am mai văzut noi de-astea". Atunci am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina și simțeam că nu mai puteam să-l suport, deși totul n-a durat poate decât câteva secunde. Deodată m-a fulgerat un gând și mi-am dus mâna
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vată și hârtie igienică, dar și la teatru, librărie și cinematograf. Însă pe atunci, odată ce aveai biletul de intrare, totul mergea uns. Acum observ că biletul e moft și că tot ce contează e forța mârlăniei, presiunea ghiolbanului și tratarea animalică a spectatorului ovin. Cu tristă resemnare, Dan C. Mihăilescu Acesta e(ra) textul mailului pe care, chiar a doua zi după furia neputincioasă, adică vineri 4 noiembrie, i l-am expediat lui Grigore Cartianu, în speranța că l va publica
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nu mă mai interesează că, în genere, doresc prea mult sau că nu sunt capabil să primesc ceea ce mi se oferă. Îmi ajunge acest nisip cald care-mi dezmorțește trupul. Poate că fericirea e vulgară, te coboară la o condiție animalică. Ei și? Se răresc zgomotele din jur. Cei care mănâncă în prima serie încep, probabil, să plece. Mă răsucesc cu fața la soare. Lumina violentă mă orbește acum. Stau cu ochii închiși, câteva clipe, după aceea deschid pleoapele cu precauție. Cerul e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prea puțin, supraviețuiește și celei mai devastatoare dezgoliri simbolice. Este, ca să zic așa, iubirea intensă dintre două corpuri. Chiar și când mințile și personalitățile sunt dizolvate în plă cerea irepresibilă a sexualității, intimitatea rămâne și dă actului acestuia violent și animalic ceva copi lăros, înduioșător, ceva pe care ți-l amintești, după ce ai uitat plăcerea, ca pe adevărata bucurie a acelor ore. Cum nu dau doi bani pe fanteziile puse-n practică (pentru că, concretizate, ele își pierd tocmai idealitatea: pot fantaza
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ar putea fi, cât de cât, de înțeles: părăsirea casei și mutarea în locuința părinților, aversiunea aceasta fără margini, dar fără motiv, față de el, absența oricărei dorințe de împăcare și refuzul tuturor tentativelor făcute în acest sens... Dar, această comportare animalică, în voia instinctelor atavice, nu poate fi niciodată înțeleasă. Nu se poate înțelege și nici ierta faptul că ea și-a ales ca loc al desfrâului tocmai casa lor. Oare, cum s-ar comporta animalele înșelate, indiferent cărei familii ori
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
culce cu forța, ca să nu-și smulgă tuburile. Îl privea cum își revine, de la oră la oră, ca într-un film scandinav deprimant. Uneori se holba la ea, chibzuind dacă era comestibilă sau o amenințare. O dată, o izbucnire de sexualitate animalică, uitată într-o clipă. Alteori, ea era o crustă pe care încerca să și-o curețe de pe ochi. Se uitase la ea cu privirea aceea amuzată, lichidă, pe care i-o aruncase într-o noapte, când erau adolescenți și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-l strânse de bucurie. Știa. Putea să spună. Nu-și dorea altă răsplată. El se eliberă și se întoarse. — Faci prea mare caz din asta. Îi urmări privirea. Acolo, în zumzăitul de pe coridor, auzi în sfârșit. Cu o precizie animalică pe care auzul ei o pierduse, urechile lui prindeau fragmente răzlețe din conversațiile din jur și le combinau. Până și papagalii dădeau dovadă de mai multă inteligență naturală. Își lipi capul de pieptul lui și începu să plângă. — O să trecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
văzuse el în umbra prelungă venită de nicăieri. Stătea întins în pat, tremurând încă. —Vezi? Ea îl alină și-l minți, spunându-i că vede. După dezastrul de la spital se duse la Daniel. Era exact așa cum și-l amintea: solid, animalic, familiar. Arăta la fel ca în liceu: părul lung, nisipiu, smocul de barbă, fața îngustă, verticală - o vrabie blândă. Coerența lui o reconforta, acum, că toate celelalte se schimbaseră. Discutaseră timp de cincisprezece minute, așezați față-n față, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să...? Renunță să mai joace hochei cu degetele de la picioare. Mâinile îi căzură în poală. Se aplecă în față. Uneori, e ca un film de groază. Nu-mi dau seama ce se întâmplă. Ochii i se umplură de o spaimă animalică, fiind gata să ceară ajutor chiar și acestui străin. Dar... femeia asta știe lucruri pe care doar sora ta ar trebui să le știe? Păi, știi tu. Putea să afle căcaturile alea de oriunde. Mark se zvârcolea pe perne, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu micuța Sylvie Bolan de la prima lor tentativă, în patul de sus, din camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Nu înseamnă nimic, spuse Weber. Trebuie calibrat. În după-amiaza aceea, înainte de plecare, Weber îi expuse problema lui Mark. Există o boală care se numește Capgras. Foarte rar, când creierul e afectat, oamenii își pierd capacitatea de a recunoaște... Un urlet animalic îl întrerupse. —Pula. Nu începe cu chestiile astea, frate. Doctorul Haz o ține langa cu chestia asta. Dar el e băgat în toată treaba. Gagica i-o suge sau de-astea. Golit, Mark îl fixa pe Weber cu ochi imploratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile lui, dintr-un hârâit neînsuflețit ca scârțâitul patului într-un sâsâit animalic, ceva blocat, dar conservat în corp, rezidual, eliberat de lună în somn. Cu o sută de mii de exemplare tipărite și cronici în general corecte înainte de publicare, Țara mirării ajunse la un public cititor avid să descopere străinul dinăuntru. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
într-un singur act. Din curiozitate. Doar pentru că era palpitant - cel mai mare păcat posibil. Poate că faptul că-l târâse pe prietenul fratelui ei în spatele leagănului de pe verandă, într-o noapte uscată și aspră de septembrie, să facă actul animalic, îi asigura un ascendent. Tom Rupp exercita o influență nefirească asupra lui Mark. Chiar și la optsprezece ani: era prea sigur pe el ca să manifeste vreo urmă de dorință. El nu făcea decât să stea pe margine. Ei bine, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]