825 matches
-
continentului negru care s-a ridicat semnificativ în ultimii ani, a fost debutantă, dar a obținut și prima victorie. „Elefanții“ au câștigat meciul cu Serbia, cu 3-2, o performanță pentru o echipă aflată în premieră la un turneu final. Joc anost Echipele Olandei și Argentinei aveau calificarea în mână încă dinainte de ultimul meci al grupei. În meciul direct, disputat miercuri seara, la Frankfurt, olandezii și argentinienii și-au dezamăgit suporterii. Meciul dintre Olanda și Argentina, două dintre candidate la câștigarea titlului
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
la Olanda, și Gabriel Milito, Messi și Cufre, în reprezentativa Argentinei. Spectacolul a lipsit, șuturile pe spațiul porții, de asemenea. Doar trei șuturi pe poartă au fost în prima repriză, dintre care două au aparținut sud-americanilor. A fost un meci anost, în care singurul jucător care nu și-a făcut numele de râs a fost Carlos Tevez, argentinianul pe care nu degeaba Maradona îl iubește ca pe propriul frate. Argentinianul Carlos Tevez a avut singurele ocazii ale unui meci încheiat în
Agenda2006-25-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285073_a_286402]
-
-și piardă credibilitatea, dacă adopta un stil pentru care nu este dotat și dacă apăreau stridențe de discurs. Așa că au decis să transforme inabilitatea candidatului într-o armă de campanie, să declare că Iohannis adoptă ca mesaj politic un stil anost, că vrea să se diferențieze de candidatul clasic, combativ, cu replici acide și atacuri dure la adversar. Miza temei ”campania pozitivă” Ca urmare, au lansat tema unei ”campanii pozitive”, axate pe concepte și nu pe confruntări de persoane. Această logică
Klaus Iohannis și-a devoalat strategia de campanie. Cele mai fidele măsurători pun în discuție ”pozitiva” by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/81936_a_83261]
-
simți cum te uită de cum v-ați despărțit. Evreii, nu. Ei pot avea defecte, ca toți oamenii, dar sensibili sunt. Excepția, în privința defectelor, a fost un băiat pe care nu pot să-l uit. Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Ți se rupea inima
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
Era atât de ireproșabil, încât puțin anost. Delicatețea făcută om. Și, cum se întâmplă prea des, soarta l-a pedepsit. L-a trântit un camion de pe bicicletă și l-a prostit. L-a prostit pe linia firii lui. Din puțin anost, devenise nătâng. Ți se rupea inima când vorbeai cu el. Până atunci, făcuse parte din grupa „mea”. Eu, ca elev răsărit, trebuia să am grijă de câțiva colegi. Ne adunam la noi acasă să ne facem temele. La matematică, el
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3925_a_5250]
-
fără să aibă încredere în acest gen de scriere. Confesiunea e un procedeu literar pentru personajele sale, dar pentru el însuși, ca autor, e absurd și fără sens. Sunt chiar cuvintele acuzatoare ale diaristului intrigat: "Un jurnal e un lucru anost și aproape fără sens. Totuși, simt nevoia unei exteriorizări" (însemnare din 13 ianuarie 1927, prima zi a jurnalului, p. 17); "acest jurnal e o absurditate. (...) prezintă o imagine falsă și incompletă, în orice caz." (p. 24-25). Camil Petrescu e un
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
o mulțime de alte somități precum doctorul Firică, membru al mai multor academii din străinătate, precum și academicianul Mircea Ifrim", a anunțat Dan Diaconescu, care a precizat că fără înscrierea sa în cursa parlamentară, campania electorală risca să devină plictisitoare și anostă. Fondatorul PP-DD a acuzat, de asemenea, ARD și USL de blat național. "Candidez pentru că România trebuie să scape de prim-ministrul care a înrăutățit viețile românilor și a scăzut nivelul de trai. Ați văzut cu toții în ultimele zile cum megaciocoii
Dan Diaconescu, cel mai nou membru al PP-DD, confirmă candidatura la Târgu-Jiu () [Corola-journal/Journalistic/41511_a_42836]
-
dezlănțuiri, lacrimi căzute convenabil, supraimpresionate de cameră, spectaculoase lovituri de teatru - după 14 ani filmul distrus s-a salvat, iar Diego (Tamar Novas), fiul lui Judit și protejatul lui Mateo, se dovedește a fi fiul acestuia etc. Cu acest material anost se croiește infinitul melosului, însă ca și din mâinile unui croitor mare care dintr-o cârpă scoate o rochie misterios de frumoasă, de îndrăzneață, clișeele se transformă magic în însăși substanța cinematografului filtrată prin povestea de dragoste. La un moment
Cinema, mon amour by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6892_a_8217]
-
sens. În pavilionul Târgului nu s-a văzut nimic, poate s-a auzit ceva pe calea undelor. Era ceva de evidențiat? Fără îndoială că da. Relev câteva atitudini editoriale semnificative față de clasici, întinse pe o scală variabilă de la o neutralitate anostă până la implicări foarte moderne. Am străbătut standurile în lung și în lat, timp de două zile, 25 și 26 noiembrie, cu această idee fixă: ce fac editurile noastre pentru clasici? Am văzut naivități de editare a textelor fără nici un punct
Clasicii români la Târg by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11072_a_12397]
-
chiar au fost ceea ce ne spune arheologul francez că au fost (și nu e nici un motiv să nu-l credem pe cuvînt), atunci în scurt timp nu vom mai vorbi despre ei. Ce rost are să bați monedă pe niște personaje anoste cu o istorie fadă? Brunaux este un exemplu nimerit de intelectual care omoară un mister clarificîndu-l pînă la aplatizare. După ce i-ai citit cartea simți că subiectul druizilor a luat sfîrșit. Explicîndu-i, Brunaux le face un mare deserviciu, uitînd că
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
să cred că noi, românii, am fost jucați în degete ca niște marionete de alții, si ca nu sunt decât un reprezentant tipic al mentalității. Ca-n timpul revoluției, ca-n timpul mineriadelor din iunie și septembrie, când o masă anosta trebuia să participe la ceva, să facă jocul cuiva, să bulverseze o stare ce era într-un oarecare echilibru". Nucleele de proza autentică există însă, precum cel al înmormântării colonelului Scafa, ca să amintim doar unul dintre ele. Dacă peste vulgaritățile
Romanul arivistului post-decembrist by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18137_a_19462]
-
dispară, ceva ce a fost bine conceput și înfăptuit, în urmă cu un secol și jumătate. Mă gândesc, de pildă, la perfecta ordonare a străzilor brăilene vechi, dispuse în semicerc și radial, proiectare-unicat în urbanistica noastră, după cât știu. Clădirile noi, anostele blocuri implantate fără noimă amenință să strice armonia acestui spațiu. Străzile în semicerc pleacă de la Dunăre și ajung riguros tot la Dunăre, în volute din ce în ce mai largi. Iar străzile radiale, care le intersectează, străpungând spre sud, spre vest și spre nord
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
a deprins viciul noutății cu orice preț, tânjind după clauza originalității în sine. Ce altceva reprezintă dictatura serială la Boulez, răsfățul stochastic la Xenakis ori nevrozele structurale la Cage și Morton Feldman dacă nu spectacolul impecabil dar plictisitor, virtuoz dar anost al ideilor și conceptelor, ce-și întind umbrele peste ingenuitatea funciară a muzicii aidoma unui blestem tainic și fecund? Firește că un compozitor trebuie să mustească de idei reavăne și, de ce nu, chiar explozive, să fie îmbibat de experiența intra-
Curiozitate și erudiție by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14339_a_15664]
-
și reveriile sale știe să se bucure de ieftină ocazie pe care i-o oferă destinul. Un american ar fi avut nevoie de o junglă, de un helicopter și de o pușcă de vânătoare cu laser ca să fugă de viață anosta de fiecare zi. Personajul lui Dumitru Radu Popa se mulțumește cu un parc public, aflat la dispoziția oricui. Intrând în parc, Vlad privește astfel ambianța încât o reinventează. Eliberat de obligațiile sociale, el vede și ceea ce n-ar vedea în
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
etică a scriitorului (artistului) în discuție. Jurnalele Doamnei Monica Lovinescu sînt documente istorice de importanță majoră. Aflată mereu în centrul evenimentelor, atentă la tot ce o înconjoară, Doamna Monica Lovinescu își notează cu scrupulozitate ceea ce vede și aude. O activitate anostă și obositoare, aparent inutilă (comoditatea ne face să ne imaginăm că vom reține evenimentele importante care ne-au marcat într-un fel sau altul viața), ale cărei roade se văd mult mai tîrziu în timp. Ca și în celelalte volume
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
foarte, foarte repede. E adevărat, cu literatura se întâmplă un pic altfel. Pentru literatură e nevoie ca terenul să fie pregătit înainte să apară o carte. Trebuie făcută puțină publicitate. Și trebuie să existe și greșeli. Literatura fără scăpări e anostă. Absolut ! Greșelile sunt poetice, nu-i așa ? E aproape ca într-un desen, când apare o pată, e integrată în rest, și, în felul acesta, e binevenită. Când faci o imagine, nu există greșeli. Un pictor sau un desenator experimentat
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
pentru categoria intelectuală a unui personaj, dar și pentru filozofia acestuia în fața vieții. Spuneam la un moment dat de acel "măi, măi", al naratorului care indică o tonică stare de perpetuă perplexitate, bucuria de a descoperi miracolul în spatele celor mai anoste întîmplări sau replici. Edificatoare în acest sens este antologica scenă a Epifaniei petrecute în curtea din spate a babei Saveta lu� Gugu. La un moment dat, în curtea babei apare un cîine alb, descris de autor după toate regulile retoricii
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
Covrig Roxana Târgul de Carte Frankfurter Buchmesse este cel mai mare târg de carte din lume. Un român a fost dezamăgit. În mijlocul forfotei era un stand "gol", "anost" și "irelevant". Iată ce a scris Cristian Dinu, pe blogul personal, despre standul de carte al României de la Frankfurt: Cu bun gust, cu entuziasm și cu dorința de a te ridica peste ceilalți. Cu mici excepții. Și una dintre aceste
Standul de carte al României de la Frankfurt, "un soi de grajd gol" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/66143_a_67468]
-
bine de la Mircea Cărtărescu, atît de bine încît toată tărășenia are parfum de plagiat, ce-i drept unul fin. Filmul se desfășoară pe trei planuri, unul al retrospectivei nostalgice care completează golurile de aer dintre dialoguri, insuportabil de false și anoste, al doilea se poate intitula cu numele unei schițe de Caragiale, Căldură mare și are loc la hotel, monșer, al treilea reprezintă recitalul Loredanei Groza, Miss Lorry, el poate fi urmărit ca și mesajul publicitar în pauza meciului. De fapt
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
gât o cutie de Bonux? În fine, mai bine adormi cu o dezbatere preluată de România Liberă din The Economist, despre soarta UE și reforma monetară. Nici Alina Mungiu Pippidi nu putea scrie un text atât de încurcat și de anost. Iar asta, crede-mă, înseamnă ceva. Toată poliloghia legată de euro și alte valute nu m-a lămurit cu nimic: cum naiba să coste 300.000 de euro un apartament în Piața Victoriei? România Liberă mai are și un interviu
Ziare, la zi: Cât a scos Radu Vasile la videochat-ul Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/28014_a_29339]
-
se termine circular, că doar începe cu el puștan la mare, nu? Personajul matur e sfâșiat de conflicte: să se împace cu familia, să rămână cu iubitul, să îi mărturisească drama bunicii... Nici o conexiune cu copilăria care e atât de anostă și banală - mă rog, hai să zicem că sugerează înmugurirea homosexualității - că te miri că personajul n-a crăpat de plictiseală până la adolescență. Din tot filmul supraviețuiește o singură scenă: cea în care Romain își fotografiază iubitul, ,țintind" detalii, iar
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
implică direct, Radu Bercea își permite să pună punctul pe i: " Această poveste dă măsura eternului antagonism între marile spirite și mințile înguste, între creativitate și obtuzitate, între originalitate și conformism. ș...ț Când ai ținut ani de zile cursuri anoste (nu de etnologie sau antropologie) și, faute de mieux, ești parașutat peste noapte în locul lui Bernea, nu ai cum înțelege și accepta un asemenea discurs muzeal. Soluția: să schimbi totul conform unei concepții muzeografice "sănătoase", să teșești ceea ce are relief
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12573_a_13898]
-
a lipit nici un atom de etos citadin, povestitorul fiind o natură ingenuă de esență curat țărănească, de unde și uimitorul spectacol de limbă pe care îl oferă. Dacă s-ar fi cultivat, Creangă ar fi nimerit într-o limbă hibridă și anostă, de mediocră gazetă literară, așa cum se simte în poveștile culese de Ispirescu. Așa însă, păstrîndu-și intact instinctul prozodic (urechea muzicală a limbii) și folosindu-și memoria cu care prinsese din zbor sutele de povești și proverbe, Creangă scrie o proză
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
lui Marian Ciobanu. Nu avem explicațiile necesare și nici comentariile adecvate pentru ceea ce Emil Manu numește cu patetism "cariera ămpărătească a unui mare scriitor român " (p. 17). Nu aflăm mai nimic despre tânărul scriitor Marin Preda, expediat într-un paragraf anost despre nuvelist. Nu ni se spune nimic, dar absolut nimic, despre situația ingrată a scriitorului în anii "50, salvat de observația neargumentată că "la Marin Preda, chiar în 1952, totul avea prospețime " (p. 25), apostilă falsă pentru autorul nuvelei Desfășurarea
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
unii drept un afront adus literaturii sau o probă de maximă naivitate a autorului, chiar dacă parantezele explicative care spărgeau ici-colo textul erau în măsură să lumineze calea anti-literară/non-literară pe care autorul pornise la drum în căutarea maximei autenticități. Faptele anoste, lipsite de glorie și de prea multe elemente memorabile, ale personajului narator erau puse în pagină într-un stil minimalist, perfect anodin. Impresia de autenticitate era maximă, dar satisfacția cititorului, minimă, mai ales în condițiile în care acesta nu observa
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]