1,002 matches
-
luptei pentru viață, iar ceea ce se numește conflict între muncă și capital nu-i decât o formă a luptei de clasă” (ibidem, pp. 454-455). Pentru Pareto, opoziția capital/muncă generată de capitalismul industrial nu este decât o formă particulară a antagonismului inerent oricărei societăți diversificate. Așadar, el recunoaște importanța luptei de clasă ca motor al schimbării sociale. Totuși, are și unele rezerve privitoare la ponderea atribuită de Marx factorilor economici. Forța militară sau controlul aparatului de stat i se par a
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări radicale ce suprimă confruntările trecutului și face să devină caducă distincția dintre minoritatea conducătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere o altă elită. Totuși, în plan teoretic, nu există o adevărată contradicție între lupta de clasă și dominația elitelor. O societate poate fi lipsită de clase, traversată de antagonisme între acestea, și poate să rămână în același timp condusă de o minoritate care nu se identifică pe deplin cu niciuna dintre clasele ei. În schimb, pe un plan metateoretic, diferența este importantă. Avem de-a face cu două sensibilități
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Se impune deci prudență În privința documentelor și a informațiilor puse la dispoziție cu ocazia auditului. Totuși, trebuie să se obțină cât mai multe informații, astfel Încât să se identifice mizele și implicațiile reale ale operațiunii. Este vorba aici de un adevărat antagonism pentru auditori și manageri (Bancel și Duval-Hamel, 2008, p. 99). În urma realizării expertizei due diligence achizitorul se poate situa În una din cele două ipostaze: rezultatele susțin continuarea procesului de achiziție sau fuziune sau chiar abandonarea acestuia. De asemenea, expertiza
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
ține piept greutăților inter-ne. Aliat cu Papa, el face eforturi să mențină unitatea creștinătății, persecutîndu-i pe creștinii eretici din Egipt și Siria pe nestorieni, evrei și chiar pe filosofii greci rămași credincioși păgînismului antic. La Constantinopol, conflictele religioase și antagonismele sociale întrețin facțiuni care, în hipodrom se traduc prin opoziția cumplită dintre "Verzi" (monofiziții susținuți de popor) și "Albaștri". În 532, conflictul se transformă în revoltă, obligîndu-1 pe Iustinian să se refugieze în palat. Se pare că răscoala Nika ("Victorie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Lui și „au fost sfințiți în adevăr” prin Jertfa Lui (Ioan 17, 19), au putut spune: „Noi care L-am cunoscutpe Hristos după trup, acum nu-L mai cunoaștem așa” (2 Corinteni 5,16). Deci credința nu este rezultatul unui antagonism, a unei confruntări între teză și antiteză, ci „naștere din duh” a omului duhovni cesc în desăvârșirea lui Hristos. Hristos este în întregime scriere îninimi ca „har și adevăr” (Ioan 1, 17), spre deosebire de orice violențe din Legea lui Moise sub
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
romanele Ora șase (1960), Anii tineri (1961), Navetiștii (1974) sau din culegerea de nuvele Vântul de seară (1962) ș.a. sunt concepuți ca modele de conduită. Tot în ciclul romanelor formării se poate încadra și Jean, fiul lui Ion (1978), unde antagonismul părinți-copii, sugerat de titlu, este numai aparent, fiind un simplu procedeu prin care Ț. urmărește să capteze atenția cititorului. Cartea înseamnă totuși un pas înainte, în primul rând datorită depășirii unor clișee și schematisme specifice literaturii din deceniile anterioare. Prozatorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Învățarea „afirmării de sine prin exprimarea sentimentelor” este practicată în terapiile comportamentale, întrucât exprimarea antrenează o „decondiționare a răspunsurilor anxioase inadaptate care se instalează la bolnav în raport cu persoanele cu care intră în contact” (Wolpe, 1973/1975). Antagonismul dintre exprimarea sentimentelor și anxietate a fost subliniat în mod repetat de Wolpe, ca și de alți autori (Boisvert și Baudry, 1981; Mathieu, Wright și Valiquette, 1977). Wolpe (1973/1975) precizează în plus că toate sentimentele pot fi comunicate sub
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pericol exterior”. Este un lucru cert că refuzul nu face să dispară reprezentarea insuportabilă, el doar o exclude, distingându-se prin aceasta de refulare, caracterizată printr-o separare care nu lasă aparent nici o urmă. Unele nuanțări trebuie însă aduse acestui antagonism de principiu. Refuzul se poate conjuga parțial cu refularea, mai ales în patologia nevrotică. Clivajul eului este o coordonată topică esențială în funcționarea refuzului, astfel încât, în interiorul eului, „respingerea este întotdeauna dublată de o acceptare: apar două atitudini opuse, independente una
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
În acest domeniu, excesul și beția susțin misterul vieții comune și permit "transportarea" sufletului în drumul lui către Dumnezeu. Împotriva unei civilizații slăbite, care și-a pierdut ardoarea originară, era vorba de a crea un sistem de viață coerent, fără antagonism între spirit și trup, o viață în comuniune cu natura, care, fiind anomică față de valorile stabilite, permitea elaborarea unei arhitectonici fraterne și a unei arhitecturi specifice care îi servește ca seif. Or, unul dintre punctele esențiale ale acestui ideal comunitar
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt considerați un dat, iar relația comunitate-turiști a devenit una formală Și comercială; disconfort - odată cu atingerea de industria turistică a saturației, comunitatea începe să își schimbe atitudinea față de turism. Factorii de decizie dezvoltă Și mai mult infrastructura, în loc să limiteze creșterea; antagonism - localnicii își manifestă iritarea față de turism Și turiști. Planificarea reprezintă remediul, dar factorii de decizie aleg să intensifice activitatea de promovare pentru a schimba imaginea Și reputația localității, aflată într-o continuă deteriorare. Nu putem vorbi despre impactul sociocultural al
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
dintre Avignon și Roma, alminteri lipsită de temei dogmatic, a devenit la scurt timp după declanșarea ei (1378) o problemă de apartenență la un partid sau altul, „o chestiune acută și violentă”, cum o numește Huizinga, desfășurată sub forma unui antagonism între credincioși și necredincioși. În secolele Evului Mediu, omul era considerat membru al unei familii, al unei bresle, al unei comunități politice și religioase, în afara cărora nu gândea, nu lucra, nu acționa. Individualitatea se topea în personalitatea colectivității. Trăia prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
-lea; în Franța și în Țările de Jos își fac apariția în cel de-al XIV-lea. Oricine a studiat istoria acelei epoci a fost cu siguranță frapat de stângăcia cu care cercetarea istorică modernă atribuie nașterii partidelor cauze politico-economice. Antagonismele economice puse la baza fenomenului nu sunt de cele mai multe ori decât niște construcții schematice, care nici cu cea mai mare bunăvoință nu se pot identifica în izvoare. Nimeni nu contestă că apariția acestor grupări partinice se datorează și unor cauze
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mobiluri cu totul primare. Pe măsură ce puterea de stat se întărește și se extinde, toate aceste dușmănii de familie ajung la o anumită polarizare în raport cu autoritatea guvernului și încep să se aglomereze, formând partide, care, nici chiar ele, nu concep motivul antagonismului dintre ele, decât pe bază de solidaritate și de onoare colectivă” - cf. Johan Huizinga, op. cit., pp. 28-29. P.P. Negulescu, Filosofia Renașterii, vol. I, ed. cit., p. 123. Analiza câtorva dintre cei mai importanți factori ce au provocat mutațiile, în primul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
a fi încorporată ecuației actualității, pentru ca apoi să integreze sensurile individuale unei lumi a legităților principiale. Ea vizualizează, pornind de la datele interiorității emergente, un corpus armonic de cerințe situaționale și are de împăcat în perspectiva succesului adaptativ tot ce este antagonism manifest al acestei complexități, tot ce este contrarietate conjuncturală originată în raportul forțelor normative participante. De aceea, fără a invita la o integrare oarecum sumisivă în mediul de exercitare rațională (întrucât pentru necesarul demers alo-plastic există un sistem special de
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
diversitatea etnoculturală este generatoarea decalajelor socioculturale ci concepțiile politice declanșează disarmonii și stări conflictuale. Mondializarea problemelor de ecologie, transport, producție, informație sectorizează arii largi ale planetei impunând relații transnaționale sau globale ceeace poate influența trăsăturile tradiționale ale unei comunități. Recrudescența antagonismelor interetnice după căderea cortinei de fier este un fenomen reacțional la începutul unor prefaceri, înaintea reașezării în procesul mondializării a noului sistem capitalist. Diferențele de dezvoltare în trecut în favoarea foștilor cuceritori sau stăpânitori generează permanente surse de tensiune. Aici intervine
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
orice valoare are "momentul său de autenticitate". În plus, oricât de antitetice și de unilaterale ar fi ele, principiile, valorile, punctele de vedere sunt convergente în intenții (Sinnintention) și au, în profunzime, același sens (Sinnidentität), ceea ce face până la urmă din antagonismul lor "un fenomen necesar", și "nu un neajuns pe care trebuie să-l deplângem"90. Prin această Weltanschauungslehre Dilthey nu face în fond decât să justifice necesitatea unui proiect metafilozofic într-o epocă în care filozofia se scindase și era
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
der Philosophie, pp. 8-9. 12 E. Spranger, Der Sinn..., p. 29. 13 W. Dilthey, Einleitung..., p. 243. La această confruntare continuă Dilthey se referea și Goethe când vorbea despre "lupta dintre necredință și credință", considerată de el "cel mai profund antagonism din toată istoria". 14 E. Husserl, Filozofia ca știință riguroasă, p. 70. 15 Ibid., p. 62. 16 Ibid., p. 70. 17 L. Blaga, Despre conștiința filozofică, p. 107. 18 Ibid., p. 108. 19 Id., Ființa istorică, p. 173. 20 Ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
însă doar două categorii de curricula cu semnificația paradigmatică: A. curricula „extreme”: a) curriculum centrat pe disciplină (materie); b) curriculum centrat pe student (elev); B. curricula „intermediare”: a) curriculum corelat; b) curriculum fuzionat; c) curriculum-miez („nucleul”). Paradigmele curriculare „extreme” reproduc antagonismul educațional multisecular dintre „magistrocentrism” și „puerocentrism”. Curricula centrate pe materie (disciplină) au la origine programul educațional al școlilor ecleziastice medievale, alcătuit din septem artes liberales (trivium și quadrivium); ele acordă importanță maximă disciplinelor de învățământ (artes) și îl ignoră aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dimpotrivă, semnificațiile educaționale se află mereu în schimbare, în progres, în retragere, sunt fracturate, incomplete, dispersate, amânate. Cherryholmes privește lucrurile din perspectiva confruntării radicale dintre structuralism și poststructuralism. Domeniul curriculumului a fost tulburat - și, pe alocuri, chiar anarhizat - de acest antagonism al gândirii pedagogice. (Practic, asistăm la o confuzie teoretică în educație, specifică „realismului halucinant”, caracterizat sumar la începutul acestui capitol.) După Cherryholmes, această tulburare curriculară este ea însăși un fenomen poststructuralist, un fenomen pedagogic postmodern. Exemplul cel mai evident îl
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
palatale și trece în partea superioară a limbii prin pilierul palato-gloss. Prin contracția sa, coboară părțile laterale ale palatului moale și trage limba în sus și înapoi, în același timp, micșorând deschiderea dintre gură și faringe, în timpul deglutiției (acționează prin antagonism cu mușchiul levator-palatin). Mușchiul palato-faringian se inserează de pe fața orală a aponevrozei palatale și trece în pereții posteriori ai faringelui prin pilierul palatofaringian, de fiecare parte a istmului oro-faringian. Acționează ca și palato-glossul în deglutiție și probabil cooperează cu mușchiul
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
la nivelul claselor din vârful ierarhiei, la vechii boieri și urmașii lor, se observă tendința spre un individualism pronunțat. La baza ierarhiei sociale se observă tendința spre un colectivism ce vizează instinctiv păstrarea tradițiilor. Identificat și la celelalte popoare, acest antagonism capătă la noi forme aparte. La nivel supraordonat, duce la apariția ciocoilor și politicianiștilor, imitații ridicole, decădere morală, în loc de apariția industriașilor ș.a. La bază se observă un conservatorism înrădăcinat în misticism. "Românul din clasele de jos (...) crede, mai curând, că
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
omului și harul nu sunt în opoziție, ci exprimă în această abordare dinamică, dătătoare de viață, relațiile dintre Creator și creația sa. Cu toate că sunt total diferiți ca esență, Creatorul și creația trăiesc într‑o comuniune care nu numai că ignoră antagonismul încărcat de consecințe dintre libertate și har, ci consi‑ deră cu toată sinceritatea că harul divin și energiile divine alcătuiesc mediul natural al existenței umane. Exact în acest sens înțelegeau sfinții părinți rela‑ tarea biblică despre grădina raiului: ca pe
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
adolescența). Două probleme rețin însă atenția: delincvența juvenilă și tulburările comportamentale. În ambele cazuri, este implicată problematica afectivă. Frustrarea, provocată la copil de diferența dintre codul grupului și regulile adulților îi pot conduce pe cei cu o constelație afectivă aparte (antagonism, lipsa încrederii în sine, relaționare socială dificilă, motivație școlară redusă) spre încălcarea normelor Acești copii par a căuta satisfacție și recunoaștere în alt cadru decât cel școlar. În ceea ce privește tulburările comportamentale, ele ating acum, ca frecvență, puncte de maxim. Conform statisticilor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
creeze un spirit pentru multă vreme viu în rîndul militanților. Această forță religios-educativă a evoluat spre un angajament din ce în ce mai puternic în viața politică. Era perioada cînd politica puternic anticlericală a lui Émile Combes și separarea Bisericii și a statului trezeau antagonisme, în timp ce Pius al X-lea făcea o prioritate din lupta împotriva influenței ideilor moderne asupra credinței. Enciclica Pascendi (8 septembrie 1907), precedată de decretul Lamentabili din iulie, condamna modernismul; Revista La Quinzaine, care simpatizase cu acest curent de idei, a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]