1,148 matches
-
a inclus: Armata a IV-a britanică - pe flancul stâng, Armata I franceză - pe flancul drept, și forțe canadiene și australiene - în centru. Aliații au utilizat tancuri de clasă Mark IV și Mark V și 120.000 de soldați. Forțele Antantei au reușit să pătrundă 12 km în doar șapte ore. Erich Ludendorff a numit această zi "ziua neagră a armatei germane". Totuși, după câteva zile, ofensiva a încetinit; unitățile Imperiului Britanic au întâlnit multe probleme cu majoritatea țancurilor lor (cu exceptia
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat și Imperiul Otoman. În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistițiu și termenii păcii. Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile Antantei de la Paris și au fost comunicați Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistițiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiază zilei de 4 noiembrie. Austria și Ungaria au semnat armistiții separate, în urma prăbușirii monarhiei
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
1914, ca regină. A urmărit constant întărirea legăturilor dintre România și Marea Britanie, dovedind reale calități diplomatice în susținerea și apărarea intereselor României. S-a opus intrării României în Primul Război Mondial de partea Puterilor Centrale și a susținut alianța cu Antanta, în vederea susținerii de către aceasta a realizării statului național român. Pe timpul războiului și-a însoțit soțul în refugiu în Moldova, activând ca soră de caritate în spitalele militare, activitate care a făcut să fie numită în popor „mama răniților”. În perioada
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Aliaților a fost cea care îl sprijinise și va continua să-l sprijine pe soțul ei de origine germană. «Ca Principesă Moștenitoare, fusese populară; ca Regină era și mai iubită”, spunea Prințesa Callimachi."" În ciuda presiunilor financiare și morale atât din partea Antantei, cât și a Puterilor Centrale, România a rămas credincioasă neutralității în decursul primilor doi ani ai primului război mondial. Țara nu era pregătită de război. Reginei Maria nu-i plăcea neutralitatea. Aceasta o făcea „"să-și controleze fiecare cuvânt"", ceea ce
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
asemenea foarte încrezătoare în capacitatea regelui Ferdinand de a rezista presiunilor interne și externe și de a acționa doar în interesul țării: Pe tot parcursul perioadei de neutralitate Maria a susținut realizarea obiectivelor naționale prin alăturarea României de partea puterilor Antantei. Având în vedere descendența sa regală anglo-rusă, dar și popularitatea foarte mare de care se bucura în rândul populației, ea a fost percepută în țările Antantei ca fiind unul dintre principalii factori de influență în favoarea cauzei Antantei în România. „"Regina
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
de neutralitate Maria a susținut realizarea obiectivelor naționale prin alăturarea României de partea puterilor Antantei. Având în vedere descendența sa regală anglo-rusă, dar și popularitatea foarte mare de care se bucura în rândul populației, ea a fost percepută în țările Antantei ca fiind unul dintre principalii factori de influență în favoarea cauzei Antantei în România. „"Regina Maria este de două ori aliata noastră, odată prin naștere iar a doua oară prin inima ei"”, spunea ministrul Franței la București, contele Saint-Aulaire. Legăturile Mariei
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
de partea puterilor Antantei. Având în vedere descendența sa regală anglo-rusă, dar și popularitatea foarte mare de care se bucura în rândul populației, ea a fost percepută în țările Antantei ca fiind unul dintre principalii factori de influență în favoarea cauzei Antantei în România. „"Regina Maria este de două ori aliata noastră, odată prin naștere iar a doua oară prin inima ei"”, spunea ministrul Franței la București, contele Saint-Aulaire. Legăturile Mariei cu casele regale rusă și britanică vor fi folosite de regele
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
se bazează aceste dorințe. Regina Maria a reprezentat astfel o importantă resursă diplomatică pentru conducerea statului român, care a putut astfel să ocoloească constrângerile neutralității și să își facă cunoscută poziția. După finalizarea unor lungi și dificile negocieri cu reprezentanții Antantei, concretizate prin încheierea unui tratat politic și a unei convenții militare, România a intrat în război la 14 septembrie 1916, declarând război Imperiului Austro-Ungar. „"Regina Maria a îmbrățișat cauza războiului precum alții o religie."” Încă de la început ea se va
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
consemnează Alexandru Marghiloman. Regele și guvernul se resemnează și, în lipsa altor opțiuni, decid să înceapă negocierile pentru o pace separată, deși erau conștienți că odată încheiată o astfel de păci, în conformitate cu prevederile tratatului din august 1916, România se autoexcludea din Antantă și implicit ar fi fost în imposibilitatea de a putea participa ca țară aliată la conferința de pace, în cazul unei victorii a Antantei. Regina Maria s-a opus cu vehemență semnării acestei păci, fapt ce îi va atrage reproșuri
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
odată încheiată o astfel de păci, în conformitate cu prevederile tratatului din august 1916, România se autoexcludea din Antantă și implicit ar fi fost în imposibilitatea de a putea participa ca țară aliată la conferința de pace, în cazul unei victorii a Antantei. Regina Maria s-a opus cu vehemență semnării acestei păci, fapt ce îi va atrage reproșuri din partea lui Ferdinand, Brătiani și Știrbey. Într-un act fără precedent și care nici nu a mai fost repetat ulterior, regina îi înfruntă pe
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
această țară se va găsi un om de stat care să ajute pe Rege să nu semneze o pace înjositoare"”. Perspectiva divizării monarhiei, dar și conștientizarea de către liderii politici că în situația disperată respectivă singura legătură viabilă a țării cu Antanta mai era reprezentată doar de regina Maria, l-a determinat pe Ferdinad să facă tot ceea ce a depins de el pentru a nu semna tratatul de pace separat. După război, majoritatea oamenilor politici au recunoscut că acesta a fost momentul
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
coruptă și ineficientă, iar puterea marilor proprietari de pământ - care-l evacuaseră pe Alexandru Ioan Cuza rămăsese intactă. Spre sfârșitul domniei sale și începutul Primului Război Mondial, regele dorea să intre în război de partea Puterilor Centrale, în timp ce opinia publică era de partea Antantei. Carol a semnat un tratat secret în 1883, care lega România de Tripla Alianță și, deși tratatul trebuia activat doar în cazul în care Rusia imperialistă ar fi atacat unul dintre membrii tratatului, Carol era convins că cel mai onorabil
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
în mod diferit de populația Craiovei, care nu împărtășea elanul ce caracteriza, în acele zile, societatea românească. Marea majoritate a craiovenilor condamna deschis războiul, ca aducător de mizerie. După doi ani de neutralitate, România intră în război (1916) de partea Antantei în speranța împlinirii idealurilor de unitate națională. Vitejia armatelor române nu a fost suficientă pentru a stăvili ofensiva armatelor germane și austro-ungare - bine pregătite, dotate cu tehnică de luptă și având experiența a doi ani de război. După lupte crâncene
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
poem dedicat lui Bogdan-Pitești. După izbucnirea primului război mondial, Arghezi a scris articole împotriva taberei politice conduse de partidul național liberal și de grupul de susținători ai lui Take Ionescu, care doreau ca România să intre în război alături de puterile Antantei (ca o încercare de a cuceri Transilvania de la Austro-Ungaria); a fost un susținător al unirii Basarabiei Vechiul Regat și detesta alianța implicită cu Rusia Imperială. În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis un an, împreună cu
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul Antantei, să se retragă. Sub comanda lui Horthy, trei crucișătoare austro-ungare: "Novară", "Șaida", și "Helgoland", modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor. Distrugătoarele "Csepel" și "Balaton" urmau să pună la cale un raid diversionist pe coasta albaneză, pentru a deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai erau disponibile, la nevoie, si vechea "Budapesta" și trei alte torpiloare clasa 250t. O patrulă de distrugătoare a Antantei era în zona în noaptea de 14 mai, la nord de baraj. Conducătorul italian de flotilă "Mirabello" era însoțit de distrugătoarele franceze "Commandant Rivière", "Bisson", și "Cimeterre". Distrugătorul italian "Borea" era și el prin zonă, escortând un mic convoi către
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
ulterior decorat cu Crucea Victoria pentru acțiunile sale în timpul luptei. În baraj erau 47 de driftere în noaptea de 14 mai; austro-ungarii au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce el a
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
să avarieze cazanele acesteia. De această dată, distrugătoarele austro-ungare beneficiau de acoperirea bateriilor de coastă de la Durazzo, si au reușit să scape. La ora 09:00, iscoadele de pe "Bristol" au observat fumul crucișătoarelor austro-ungare la sud de poziția lor. Navele Antantei s-au întors să atace navele austro-ungare, cele britanice aveau superioritate atât numerică, cât și ca putere de foc; "Dartmouth" era înarmat cu opt arme de și "Bristol" avea două de 6 țoli și zece de , comparativ cu cele nouă
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
superioritate atât numerică, cât și ca putere de foc; "Dartmouth" era înarmat cu opt arme de și "Bristol" avea două de 6 țoli și zece de , comparativ cu cele nouă tunuri de de pe fiecare dintre navele austro-ungare. Din păcate pentru Antanta, superioritatea numerică a fost rapid pierdută, distrugătoarele lor fiind fie ocupate cu probleme mecanice, fie protejând distrugătoarele avariate. Forțele de suport din ambele parți— grupul "Sankt Georg" al austro-ungarilor, și grupul "Marsala" al Antantei—au fost trimise rapid în lupta
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
dintre navele austro-ungare. Din păcate pentru Antanta, superioritatea numerică a fost rapid pierdută, distrugătoarele lor fiind fie ocupate cu probleme mecanice, fie protejând distrugătoarele avariate. Forțele de suport din ambele parți— grupul "Sankt Georg" al austro-ungarilor, și grupul "Marsala" al Antantei—au fost trimise rapid în lupta. "Dartmouth"—mai rapidă decât "Bristol"—s-a apropiat până la o distanță de atac efectiv de navele austro-ungare, si a deschis focul. Un proiectil al lui "Dartmouth" a lovit "Novară", moment în care navele austro-ungare
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]