720 matches
-
în cadrul teritoriului, cele mai importante sunt Pinguinii Imperiali și Pinguinii Adélie. Din 12 ianuarie 1956 Franța deține o bază permanentă, Stațiunea Dumont d'Urville, situată la coordonatele , cu o populație permanentă de 33, care crește până la 78 în perioada verilor antarctice.
Zona Antarctică Franceză () [Corola-website/Science/305804_a_307133]
-
prevăd apariția cicloanelor în Atlanticul de sud ca urmare a încălzirii globale. Se spune că în a doua jumătate a secolului al XXI-lea va crește numărul de furtuni în zonele temperată și arctică din emisfera nordică și în zona antarctică, însă mecanismul furtunilor nu este limpede. Furtunile care nu sunt de origine tropicală depind de gradientul termic, care scade în emisfera nordică, deoarece regiunile polare se încălzesc mai mult decât restul emisferei. Observațiile din satelit indică o reducere treptată a
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
Raimi după ce l-a studiat pe H. P. Lovecraft. Este formată din "The Evil Dead" (1981), "Evil Dead II" (1987) și"Army of Darkness" (1992). "Necronomicon Ex-Mortis", sau simplu "Cartea Morților", este prezentată în fiecare din cele trei filme. Filmul „antarctic” de groază al lui John Carpenter din 1982, "Creatura" (o refacere a filmului din 1951 "Creatura din altă lume") bazat pe o nuvelă de John W. Campbell, conține elemente lovecraftiene inerente ale povestirii. Filmele lui Carpenter "Creatorii de coșmaruri" și
Groază lovecraftiană () [Corola-website/Science/323983_a_325312]
-
de Sud, curgând spre vest de-a lungul ecuatorului, cotește spre sud la estul Noii Guinee, apoi spre est în dreptul paralelei de 50° latitudine S și se unește cu principalul curent vestic al Pacificului de Sud, ce include curentul circumpolar antarctic ce înconjoară pământul. În timp ce se apropie de coasta chiliană, Curentul Ecuatorial de Sud se divide; o ramură curge împrejurul Capului Horn, iar cealaltă o ia spre nord pentru a forma curentul Perului sau Curentul Humboldt.
Oceanul Pacific () [Corola-website/Science/299095_a_300424]
-
femelele au penajul diferit colorat. Masculii sunt, în general, ceva mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în Madagascar. Se întâlnesc în pajiști, pajiști alpine, mlaștini, tundra arctică, păduri rare, parcuri și garduri vii. În general sunt păsări arboricole, dar se pot mișca și pe sol cu multă ușurință. Hrana constă din cele mai variate feluri
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
viabile din punct de vedere economic de obținere a bioetanolului din melasa trestiei de zahăr. Printre celelate culturi importante de pe insulă se numără ananasul și vanilia. Pescuitul este o activitate importantă, în special în apele teritoriale ale teritoriilor australe și antarctice franceze, situate la sud de insulă. În ciuda unei rate de creștere economică foarte puternică, șomajul este o problemă endemică în Réunion, în anul 2004 fiind estimat la aproximativ 32,9% ceea ce duce la un aflux constant al locuitorilor către celelalte
Réunion () [Corola-website/Science/298403_a_299732]
-
observații și cercetări Neamu a donat: o colecție de roci culese din Antarctica de Est și două exemplare nepreparate dintre speciile rare de pinguini, Muzeului „Grigore Antipa” din București, peste 20 de specii de mușchi și lichenii colectate din oazele antarctice, Grădinii botanice din București. Din observațiile geografice și măsurătorile meteorologice efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii recenzată cu aprecieri favorabile în lumea
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
efectuate personal, cât și din analiza unei bibliografii de specialitate foarte bogate, Neamu a elaborat o lucrare științifică de mare valoare numită: Geografia Antarcticii recenzată cu aprecieri favorabile în lumea științifică de specialitate (prof. E. Korotkievici de la Institutul Arctic și Antarctic, din St. Petersburg); în România, lucrarea a fost bine primită fiind citată în toate cursurile de geografia continentelor. Acestei lucrări i s-a decernat premiul Academiei Române „Gh. Munteanu Murgoci” pe anul 1982. Vizitele de documentare geografică în Podișul Armeniei și
Gheorghe Neamu () [Corola-website/Science/324550_a_325879]
-
nord), iar la sud se prelungește până la Polul Sud, având astfel forma unui sector circular. Partea uscatului se află lângă limitele ("razele") sectorului, formând un procent redus în comparație cu cel al apei care ocupă peste 90 % din această zonă. Uscatul Zonei Antarctice Neozeelandeze se poate împărți în două zone majore: Coasta de Est a Mării Ross și Coasta de Vest a aceleiași mări. Pe coasta de Vest se distinge lanțul abrupt al Munților Transantarctici de origine cainozoică, care depășește 4000 m în
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
altitudini mai reduse. Între lanțurile Transantarcticilor are loc un fenomen neobișnuit pentru Antarctica: Văile uscate. Acestea sunt: Valea Pearse, Valea Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și lacuri mai numeroase față de alte teritorii antarctice. În valea Wright își mână apele cel mai mare fluviu antarctic — Onyx. Coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze sunt mărginite de ghețarul de șelf Ross la sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
pentru Antarctica: Văile uscate. Acestea sunt: Valea Pearse, Valea Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și lacuri mai numeroase față de alte teritorii antarctice. În valea Wright își mână apele cel mai mare fluviu antarctic — Onyx. Coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze sunt mărginite de ghețarul de șelf Ross la sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Acestea sunt: Valea Pearse, Valea Wright, Valea Victoria și Valea Taylor. Ele se caracterizează prin temperaturi mai ridicate și lacuri mai numeroase față de alte teritorii antarctice. În valea Wright își mână apele cel mai mare fluviu antarctic — Onyx. Coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze sunt mărginite de ghețarul de șelf Ross la sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
de ghețarul de șelf Ross la sud și de Marea Ross în centru. Coastele nord-vestice sunt scăldate de Marea Balleny, iar cele nord-estice de Marea Roosevelt și de Golful Sulzberger. Insulele Balleny și Scott sunt scăldate direct de apele Oceanului Antarctic. Zona Antarctică Neozeelandeză are un ecosistem sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
sărac, mai ales în ceea ce privește vegetația (mușchi, licheni, alge). Fauna este puțin mai bogată, cuprinzând păsări (albatrosul, furtunarii, lupul-de-mare, pinguinul, cormoranul, rândunica-de-mare), mamifere (foca, elefantul-de-mare, morsa, balena, leopardul-de-mare), precum și alte specii (pești, echinoderme, moluște, zooplancton etc). Acestea se dezvoltă pe solurile antarctice ale tundrei și deșerturilor polare sudice. Protecția naturii în Zona Antarctică Neozeelandeză este asigurată de poziția ei pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
pe glob, la adăpost de masele de turiști. Noua Zeelandă fiind semnatară a tratatului cu privire la Antarctica asigură statutul de parc național modial al continentului sudic. Abia în secolul al XIX-lea (ianuarie 1841) J. Clarck Ross a văzut primul coastele Zonei Antarctice Neozeelandeze. De la descoperire și până în prezent zona s-a prezentat ca un rai al exploratorilor, întâi cercetată de R. Scott (1903-1904) și E. Shackleton (1908), apoi fiind martor ocular al "cursei către Polul Sud" dintre Robert Falcon Scott și Roald
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
exploratorilor, întâi cercetată de R. Scott (1903-1904) și E. Shackleton (1908), apoi fiind martor ocular al "cursei către Polul Sud" dintre Robert Falcon Scott și Roald Amundsen din anul 1912. În prezent se desfășoară acțiuni de cercetare contemporane la stațiunile antarctice. Marea Britanie a luat în anul 1923 teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze în posesiune și l-a plasat la dominionul Noii Zeelande, căreia i-a fost retrocedat acest teritoriu după proclamarea independenței. Conform condițiilor tratatului asupra Antarcticii, pe care Noua Zeelandă l-a
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
Shackleton (1908), apoi fiind martor ocular al "cursei către Polul Sud" dintre Robert Falcon Scott și Roald Amundsen din anul 1912. În prezent se desfășoară acțiuni de cercetare contemporane la stațiunile antarctice. Marea Britanie a luat în anul 1923 teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze în posesiune și l-a plasat la dominionul Noii Zeelande, căreia i-a fost retrocedat acest teritoriu după proclamarea independenței. Conform condițiilor tratatului asupra Antarcticii, pe care Noua Zeelandă l-a semnat în 1959, nicio națiune nu e în drept
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
ale Noii Zeelande ar fi satisfăcute, atunci aceasta ar primi un teritoriu imens, întrecând cu mult propriul ei teritoriu, dar aproape în totalitate acoperit de gheață. Guvernatorul general al Noii Zeelande este, cel puțin oficial, și guvernatorul general al Zonei Antarctice Neozeelandeze. James Ross a revendicat Teritoriul Victoria și bazinul Mării Ross în numele Marii Britanii, atunci când le-a descoperit, adică în 1841. La proclamarea independenței Noii Zeelande, Zona Antarctică Neozeelandeză a trecut în posesia noului stat. Deși această zonă antarctică, una dintre
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
al Zonei Antarctice Neozeelandeze. James Ross a revendicat Teritoriul Victoria și bazinul Mării Ross în numele Marii Britanii, atunci când le-a descoperit, adică în 1841. La proclamarea independenței Noii Zeelande, Zona Antarctică Neozeelandeză a trecut în posesia noului stat. Deși această zonă antarctică, una dintre cele mai mici dintre pretențiile teritoriale în Antarctica, este considerată neozeelandeză, ea nu este exploatată economic, ba dimpotrivă ea reprezintă un loc perfect pentu știință și pentru acțiuni ecologice. Zona Antarctică Neozeelandeză se împarte în 4 regiuni administrative
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
pretențiile teritoriale în Antarctica, este considerată neozeelandeză, ea nu este exploatată economic, ba dimpotrivă ea reprezintă un loc perfect pentu știință și pentru acțiuni ecologice. Zona Antarctică Neozeelandeză se împarte în 4 regiuni administrative "de facto": Împărțirea administrativă a Zonei Antarctice Neozeelandeze s-a făcut pentru a înlesni munca cercetătorilor științifici. Pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeeladeze se găsesc mai multe stații de cercetare. Cele mai importante națiuni-investitoare sunt Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
ea reprezintă un loc perfect pentu știință și pentru acțiuni ecologice. Zona Antarctică Neozeelandeză se împarte în 4 regiuni administrative "de facto": Împărțirea administrativă a Zonei Antarctice Neozeelandeze s-a făcut pentru a înlesni munca cercetătorilor științifici. Pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeeladeze se găsesc mai multe stații de cercetare. Cele mai importante națiuni-investitoare sunt Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici mai activează baze de cercetare din alte țări ca: Norvegia, Italia, Germania și Statele Unite
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
importante națiuni-investitoare sunt Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici mai activează baze de cercetare din alte țări ca: Norvegia, Italia, Germania și Statele Unite ale Americii, ultima având cea mai mare concentrație de stațiuni antarctice pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze. Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile economice, a avut ca urmare o economie foarte slab dezvoltată. Deși nu pote fi vorba de centre economice în această parte a globului, turismul face ca
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
ale Americii și Noua Zeelandă. Cele mai importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici mai activează baze de cercetare din alte țări ca: Norvegia, Italia, Germania și Statele Unite ale Americii, ultima având cea mai mare concentrație de stațiuni antarctice pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze. Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile economice, a avut ca urmare o economie foarte slab dezvoltată. Deși nu pote fi vorba de centre economice în această parte a globului, turismul face ca bazele științifice să se
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
importante baze neozeelandeze sunt: Totodată aici mai activează baze de cercetare din alte țări ca: Norvegia, Italia, Germania și Statele Unite ale Americii, ultima având cea mai mare concentrație de stațiuni antarctice pe teritoriul Zonei Antarctice Neozeelandeze. Poziția economico-geografică a Zonei Antarctice Neozeelandeze, incompatibilă cu activitățile economice, a avut ca urmare o economie foarte slab dezvoltată. Deși nu pote fi vorba de centre economice în această parte a globului, turismul face ca bazele științifice să se transforme în popasuri pentru turiști. Populația
Zona Antarctică Neozeelandeză () [Corola-website/Science/316825_a_318154]
-
viețuitoare au o importanță deosebită, deoarece sunt prima verigă a lanțului trofic compus din animale marine mai mari decât aceștia, și astfel constituind hrana de bază a acestora. În zona marină din Antarctica există un tip de Krill denumit krillul antarctic ce are denumirea științifică de Euphasia superba. Cantitățile de krilli din Oceanul Antarctic sunt estimate la aproximativ 500 de milioane de tone, din care jumătate este consumată balene, foci, pinguini, calmari, pești. Krillul se deplasează de pe fundul oceanului pe verticală
Krill () [Corola-website/Science/313749_a_315078]