12,966 matches
-
uneori, pune problematica de cunoaștere pe primul plan, de exemplu de către Sfîntul Augustin, nu i-ar putea îmbunătăți calitatea: "Și apoi - tocmai pe linia lui idealist-augustiniană -, creștinismul a dus la descoperirea spiritului, la accentuarea unei lumi a subiectului față de obiectivismul antic; în timp ce aici spiritul lipsește". Relația românească cu lumea, continuă Noica, nu e bizuită pe bunătatea rațională, ci pe milă. Această milă e doar "faptă a exilatului", adică o stare umorală puțin semnificativă. În contrast cu "binele apusenilor", care impune lumii "spiritul, conștiința
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
lipsa de crize generale, cu efecte imprevizibile - și ar mai fi! Sceptic nemântuit, pățit cu repetiție, ar replica veninos că economia românească sortită este să n-o ajungă niciodată din urmă pe cea a statelor avansate, prin mecanismele infernale ale anticului pariu eleat cu broasca țestoasă și infelicele Achil. Dar analistul și-a luat măsurile de precauție: trenul cel rapid ar trebui să-și reducă viteza, spre a nu se pierde în infinit. Un nou născut al acestui an pe cale de
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
și seducție), care ia proporții și aleargă uriașă, voluminoasă, "ca un animal mare, ca un cal, ca o iapă enormă" așteptînd cu exaltare și supunere atacul lui K., pe care-l presupune undeva "în spatele ei enorm și superb de vacă antică" - sau așteaptă virgine, desăvîrșindu-și feminitatea cu răbdare în trupul lor rotunjor, venirea lui Zeus (marele, singurul etc.), ca Alberta din Amfitrion. Acestea sînt, repetă pisălog naratorul, temător că nu s-a înțeles, femeile adevărate. Rotunjoare sau augmentate, așteptînd "explozia" sau
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
să mă exprim așa - al unui film eseu, dificil de urmărit pentru cine nu prizează posibila filmicitate a teatralității. Atu pe care-l exploatează cu imaginație debordantă Antoinetta Angelidi în Hoț ori Realitate - temerară tentativă de reiterare a motivelor tragediei antice, a întregii filosofii grecești raportate la prezent. Ceea ce Alexis Grivas afirma în Screen International aveam să constatăm după ce am văzut integral Panorama grecească, juriul FIPRESCI, relevînd înaltul nivel calitativ al producției autohtone, a acordat o Mențiune specială filmului Cuvînt de
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
prin Rocco e i suoi fratelli/Rocco și frații săi/, realizează un film-frescă cu o rafinată structură simfonică, demonstrând astfel că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat) poate capăta noblețea și suflul unei tragedii antice și că personaje (aparținând marii familii a celor considerați, de obicei, oameni fără importanță) pot rivaliza prin profunzime și complexitate psihologică cu cele create de un Dostoievski sau un Thomas Mann. Dar, o privire mai atentă și avizată, scoate în
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
lupte pe care poetul o duce împotriva truismelor ce încătușează nu atît idiomul specific (emanciparea acestuia a fost deja omologată), cît natura psihiei impulsive, gata a se revărsa agresiv: ,,dorm cu fruntea pe-o lacrimă-n flăcări roată de car antic perfect conservată pe care se poate desluși încă urma sandalei lui ahile la troia/ mă rostolesc în mine însumi ca pe-o vîlcea căptușită cu șiraguri de canini ascuțiți de tigri și lupi: (niclae magnificul apollinaire bocancii lui mihai eminescu
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și comportament solemn, eroico-tragic, de inspirație antică, la Ștefan Aug. Doinaș; reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul căruia se petrece actul liric. În ce privește tematica, Dominic Stanca iese din sfera subiectelor antice (Doinaș), medievale (Radu Stanca) sau rustice (I. Olteanu), pentru a ancora în orizontul bine determinat al istoriei naționale, eroii baladelor sale, de pildă, nu mai sunt nici figurile mitologice ale Antichității, nici siluetele misterioase ale unor burguri din Evul de
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
un fruct acid. Sau istoria e tare ca fierul. Sau istoria nu e decît un bulgăre de lut. Sau istoria e un lințoliu. Sau istoria e un medicament sudorific. Sau istoria e ca o speranță ce izbește zidul. Sau bibelouri antice - aceasta e istoria. Sau istoria e realizarea rațiunii. Sau istoria e rezultatul experienței. Sau istoria rezultă din dovezi. Sau istoria e o mulțime de perle împrăștiate. Sau istoria e înlănțuirea unui șir de cauze. Sau istoria e o metaforă. Sau
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
La fel procedează și Steiner, oprindu-se asupra textelor lui Celan, Dante, dar și Dostoievski ori Wittgenstein. E important însă să observăm că nici Șklovski, nici Steiner nu sînt originali în idei (la urma urmelor arta ca transcendență era crezul anticilor), cît mai ales în punctualitatea unei anume ipoteze. La Steiner, această ipoteză privește istoria literaturii în globalitatea ei, ca parte a istoriei civilizației. Comparînd un roman de Dostoievski cu invenția motorului cu aburi, Steiner constată actualitatea operei literare, imună la
Cele două culturi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16181_a_17506]
-
lui Marcus, a fost violată, iar apoi brațele și limba i-au fost tăiate, ca să nu poată nici spune cuiva cine a făptuit fărădelegea, dar nici comunica altfel (scriind sau reproducînd fapta țesînd-o într-o broderie, ca Filomela din povestea antică). Marcus, văzînd-o pe Lavinia, desfigurată și sîngerînd (Titus Andronicus e celebră prin violență și cantitățile de sînge revărsate pe scenă) găsește de cuviință să se lanseze într-un lung monolog presărat cu aluzii savante, proverbe, analogii și alți nenumărați tropi
Poetul Shakespeare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16197_a_17522]
-
vom continua să strigăm cu elan revoluționar "noi muncim, nu gândim"! Lenea a ajuns să fie iubită, sună diagnosticul lui Tacit în ceea ce privește efectul adânc al domniei lui Domițian. Și, spre a nu mai avea vreun dubiu asupra similitudinilor dintre tiraniile antice și cele moderne un ultim citat din Tacit, de data asta referitor la cultură: iritat pe libertățile pe care și le luau scriitorii Domițian a interzis cărți și le-a ars în piața publică. El spera, spune istoricul, ca prin
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
Gabriel Dimisianu Mai întâi o mărturisire: suport din ce în ce mai greu, ca spectator de teatru, inovările pretins îndrăznețe, acele actualizări trase de păr ale autorilor clasici, de care prea des am avut parte în vremea din urmă. Tragicii antici, Shakespeare (de Caragiale ce să mai vorbim!) au fost aduși cu forța să se pronunțe în chestiunile arzătoare ale zilei, ba chiar ale ultimei ore politice de la noi. O inițiativă desfiguratoare, în cele mai multe cazuri, deși s-a dorit, probabil, creatoare
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
nu existau monștri sacri, scriitori consacrați și autori în plină afirmare, ci doar "aspiranți" cărora el le decidea soarta, în clasă, aruncînd tunător laude și diatribe. Literatura devenea astfel un război, o permanentă încrîncenare a antinomiilor precum "clasic sau romantic", "antic sau modern". Un contestatar prin vocație, Babbitt trebuie să fi fost profesorul ideal pentru studenți tentați să accepte fără crîcnire, chiar dacă e posibil să fi produs deseori mai curînd confuzie și chiar un fel de panică celor mai slabi de
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
cu un an înainte, al unui op întitulat Über die bildende Nachahmung des Schönen (Despre imitația imaginativă a Frumosului). Cele trei variante ale relației artistului cu natura fixate de Goethe deja în titlul studiului, relație fundamentală, după cum se știe, pentru antici, numesc, de fapt, trei grade diferite ale "cunoașterii" naturii, atîta cît îi este dată artistului prin creație. Cea dintîi treaptă este proprie "talentului natural", "naiv", cum i-ar spune Schiller, sensibil față de empirie pînă la identificarea cu ea, dar inerent
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
în trei perioade și anume: Epoca I-a de la anul 76 până la începutul secolului al IV-lea, când prin Edictul de la Milan din anul 313, al împăratului Constantin cel Mare, s-a acordat creștinismului calitatea de religie tolerată, alături de religiile antice, oficializate în Imperiul roman. Epoca a II-a pornea de la această dată până la anul 461, când se încheia epoca de aur, a scrisului patristic, și în fine epoca a III-a, până la Isidor din Sevilla (636) în Apus și Sfântul
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
substanțial și unele literaturi moderne ca cea franceză, germană, rusă, italiană, engleză, scandinavă 52. Toate aceste scrieri au un farmec propriu care incită la a fi citite, aprofundate și studiate. 48 Idem, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 7. 49 Ibidem, p. 7. 50 Ibidem, pp. 9-10. 51 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Spiritul critic în literatura patristică..., p. 64. 52 Idem, Patrologie, vol. I..., p. 25. 14 Literatura patristică se poate felicita că lucrarea ei inițiată
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
cultură mereu reștină, dar și în culturi mai puțin creștine, care derivă sau numai se inspiră Cultu rfluă imolație . Astf Ioan Gură de Aur l-ar fi lăsat urmaș dacă nu l-ar fi furat creștinii . Netulburați c dintr-însa53. ra antică și cultura patristică Un alt merit al Sfinților Părinți este acela că au păstrat și transmis lumii moderne literatura antică și cuceririle spirituale ale lumii vechi. E meritul creștinismului, cu precădere al Părinților, de a fi salvat astfel ceea ce era
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Ioan Gură de Aur l-ar fi lăsat urmaș dacă nu l-ar fi furat creștinii . Netulburați c dintr-însa53. ra antică și cultura patristică Un alt merit al Sfinților Părinți este acela că au păstrat și transmis lumii moderne literatura antică și cuceririle spirituale ale lumii vechi. E meritul creștinismului, cu precădere al Părinților, de a fi salvat astfel ceea ce era mai prețios și mai util din bunurile ei și de a fi evitat ca omenirea să reia de la capăt experiența
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
de păgâni. Dimpotrivă, clasicii păgâni erau citiți în liniște de creștini, care dovedesc a avea despre ei o cunoaștere deloc inferioară celei a păgânilor. Creștinismul asimilase de acu rul său supraviețuirea 64. Cultura patristică, apărută și dezvoltată la izvoarele culturii antice, nu este o cultură restrictivă, ci este una eminamente selectivă (sunt folosiți cu dozaj Explanatory Notes under the editorial supervision of Philip Schaff, D.D., L.L.D., and Henry lly arranged, with brief d Coxe, 1884, p. VIII. na ernica, Emanuela Stoleriu
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
culturii convertite. Ei sunt un model de legătură firească, recuperatorie, între bibliotecă și biserică. Fără a deforma și 65 Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I..., p. 32. 66 Idem, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 9. 67 Pr. Dr. Corneliu Sîrbu, Sfinții Vasile, Grigorie și Ioan, îndrumători ai teologiei actuale, în rev. Mitropolia Ardealului, XVIII (1973), nr. 1-2, p. 43. 68 J. Geffcken, Das Christentum im Kampf und Ausglach mit der griechisch - römischen Welt
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
perfectă între frumosul fizic și binele moral (καλοκαγθια) - B. Pouderon, J. Dore ed., Les apologistes chrétienes et la culture grecque, Beauchesne, Paris, 1998, p. 92 - n.n. 71 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 10. 72 Prof. Dr. Teodor M. Popescu, Primii didascăli creștini, în rev. Studii Teologice, anul II, (1932), nr. 2, pp. 154-155. 18 rațiunii; dar el critică pe filosofii naturali sau păgâni, pentru patima slavei deșarte și pentru lipsa generală
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
viața lor. Filosoful creștin care îmbină în el înțelepciunea naturii, cu aceea a credinței și a harului, urmărește atingerea stării de puritate îngerească, de redobândire integrală a chipului lui Dumnezeu 73. Îmbogățiți și împodobiți cu tot ce a avut cultura antică mai prețios și mai frumos, cu dragostea de știință, de filosofie, de artă literară, de spirit critic, ei au încercat s-o trăiască pe cât posibil la nivelul Revelației, adică al apostolilor, al martirilor, al celor ce aspiră la desăvârșire. Dacă
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
iudaice, regruparea și reorganizarea acestor elemente se făceau pe bază nouă și cu orientare nouă. Noutatea principală în fondul apologiilor era credința, învățătura și viața nouă a creștinilor 74. Preluând tot ceea ce era îmbibat de bine și frumos din lumea antică, căci este bine cunoscut faptul că acest cult al frumosului era prea înrădăcinat în acea lume, au augmentat acestea în mod fericit și așa le-au pus la îndemâna tuturor, neomițând însă a îndrepta, a face unele corecturi și precizări atunci când
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
LA SCUOLA CATTOLICA”, LXIV, (1936), pp. 53-55. 75 Pr.Prof. Ioan G. Coman, Autobiografia în literatura patristică, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, XXVI (1974), nr. 9-10, p. 666. 76 Idem, Valoarea literaturii patristice a primelor secole în cadrul culturii antice..., p. 7. 77 Pr. Dr. Corneliu Sîrbu, art. cit., p. 41. 19 Citind operele patristice, îndeosebi cele ale apologeților, se poate lesne observa atitudinea critică a Părinților față de o parte a culturii profane, din care combat și înfierează unele idei
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]