632 matches
-
cercetători, logicieni, în orice caz oameni de vârf din diverse domenii, unii să-l tragă de limbă și să-i mai fure câte o idee, alții ca să cumpere cărți pe care Vasia știa să le găsească, dând zilnic raită prin anticariate. El trăia din vânzări de cărți, dar, mai ales, știa să le citească și să le gândească. Altfel, era un om care-i speria pe cei ce nu-l cunoșteau. Avea ieșiri neașteptate, reacții greu de prevăzut. Înainte să fie
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
aveam alături de mine doar o doamnă cumsecade și grijulie care mă lăsa în voie - și în voie am început să trăiesc încet-încet, pe toate planurile. În primul rând am luat legătura cu vechii mei prieteni, amatori de cărți, care băteau anticariatele, și mai ales cu Vasia Pavlov, pentru care nutream o simpatie, aproape o atracție, amestecată însă cu prudență pentru ieșirile lui care se petreceau mai ales când era lume împrejur. Vasia și alți câțiva veneau să mă viziteze la Antim
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sus și care face să se nască o asemenea perspectivă. Dacă există un destin înscris „în aștri“, el există acolo numai în măsura în care noi, cei de aici, îi oferim carnea și materia realizării sale, efectele care îl verifică. Cum umblam prin anticariate, până la a-mi face din asta un ritual inevitabil, știam cam cine avea prin București bibliotecă mai serioasă, mai ales în ce privește filozofia. Știam biblioteca lui Mircea Florian, a lui Aram Frenkian, a lui Virgil Bogdan, a lui Mihai Șora, a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
exponențial, exploziv. Aveam un program ritmic: dimineață, la Biblioteca Academiei; 4 cursuri după-amiază; iar seara: gustul libertății. Cei pe care-i vedeam zilnic erau împărțiți în două categorii distincte: prietenii pasionați de cărți și de lectură, aproape toți vânători prin anticariate; și prietenii buni pentru distracție, dans și întâlniri. Le împleteam pe amândouă ca și cum ar fi fost două lumi gemene. Și, pentru mine, erau chiar gemene, deși aparența nu servea deloc această apropiere. Era aproape firesc ca perioada aceasta, pot s-
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Mihai se lasă pe spate în fotoliul de la masa de scris și-și plimbă privirea peste miile de cărți care acoperă pereții încăperii. Se încăpățînează să nu citească veacul de singurătate al lui Marquez, pe care l-a găsit la anticariat. Și asta numai pentru că nu are o săptămînă liberă. Dar parcurge prozele scurte ale aceluiași, traduse în periodicele literare. Omul ce se deplasează cu dezinvoltură între marile capitale ale lumii, ca și cum ar spune el că trage o fugă pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vitrinele librăriilor pe timp de noapte și ardea cărți. Alteori, ciudatul vandal se strecura Într-o bibliotecă sau În depozitul vreunui colecționar. Lua Întotdeauna două sau trei tomuri, pe care le ardea. În februarie 1938, m-am dus la un anticariat să Întreb dacă era posibil să găsesc pe piață vreo carte de Julián Carax. VÎnzătorul mi-a spus că e imposibil: cineva le făcuse dispărute. El Însuși avusese două și le vînduse unui individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să-l găsesc niciodată. Tu. Astfel l-am auzit vorbind pentru prima oară despre tine. Un librar fanfaron și limbut pe nume Gustavo Barceló se lăudase În fața cîtorva colecționari că dăduse peste un exemplar din Umbra vîntului. Lumea cărților de anticariat e o cameră cu ecou. În nu mai mult de două luni, Barceló primea deja oferte din partea colecționarilor din Berlin, Paris și Roma, care voiau să achiziționeze cartea. Enigmatica fugă a lui Julián de la Paris În urma unui duel sîngeros și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tineri liceeni din Bârlad e vorba de grupul VIRĂ. Tinerii aveau jumătatea vârstei pe care ar fi Împlinit-o Malin. I-am Întrebat cum au ajuns să descopere autorul. Mi-au răspuns că au găsit cartea lui Malin la un anticariat și că după ce i-au citit pe rând versurile, s-au hotărât să le pună pe muzica”. Că Malin Tăcu a fost și rămâne un vestitor, iar revista ,,Cronică” și alte instituții și persoane fizice niște sprijinitori aflăm de la Valeriu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
funcționar de la ambasada franceză. Biblioteca lui conținea vreo sută de volume, cea mai mare parte (și am exultat) despre procesul templierilor, de exemplu Monumens historiques relatifs à la condamnation des chevaliers du Temple de Raynouard, din 1813, o piesă de anticariat. Multe volume despre scrieri secrete, o adevărată colecție de criptolog, unele volume de paleografie și de scriere diplomatică. Era și un registru cu socoteli vechi și, de cum l-au răsfoit, au găsit o notă ce m-a făcut să sar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă, și niște animale mici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai bazam numai pe bibliotecile altora, ci îmi puteam face, în fine, propria mea bibliotecă. De asta erau importante cuferele: erau și biblioteci, nu doar bagaje potențiale. S.A.: Biblioteci portabile! Ce cărți cumpărai? M.I.: Cărțile mai interesante din librării, din anticariate, cărțile confiscate de comuniști din bibliotecile personale și vândute în vrac la anticariat, de care oamenii obișnuiți nici nu auziseră. Așa mi-am creat o foarte bună bibliotecă personală. De asta spun că nu am avut mari probleme de informare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mea bibliotecă. De asta erau importante cuferele: erau și biblioteci, nu doar bagaje potențiale. S.A.: Biblioteci portabile! Ce cărți cumpărai? M.I.: Cărțile mai interesante din librării, din anticariate, cărțile confiscate de comuniști din bibliotecile personale și vândute în vrac la anticariat, de care oamenii obișnuiți nici nu auziseră. Așa mi-am creat o foarte bună bibliotecă personală. De asta spun că nu am avut mari probleme de informare în România. S.A.: Se și traducea enorm în perioada aceea, și nu numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
descoperisem literatura. Apoi am avut parte de o întâmplare (de altfel, din întâmplare se și petrec lucrurile importante în viațăă în gara din Lyon - mă întorceam în țara mea după ce renunțasem la studiile de filosofie. M-am oprit într-un anticariat cu gândul să-mi cumpăr ceva de citit pe tren. Am văzut o plachetă cu un nume necunoscut, Fernando Pessoa, care nu m-a costat aproape nimic, trasă într-un tiraj de 500 de exemplare. Era un poem lung - Tabacaria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
lume Însuflețită În care abia atunci parcă Începea să clocotească viața. Cafenele - mari și mici -, pasaje Între magazine cu jocuri mecanice, dughene cu băuturi, cu mîncăruri... și printre toate acestea, magazine cu aparate de fotografiat de mîna a doua, librării, anticariate, magazine cu materiale pentru Îmbrăcăminte europeană și altele mai arătoase, unde se vindeau discuri. La capătul lor, o porțiune numai cu baruri și cafenele și o singură farmacie. Am mai traversat o stradă principală și aceasta plină de baruri, cabarete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și pe urmele cărora doar îndrumările Lui ne poate ghida. Teodora continuă : Eminescu a fost pentru noi pretextul uitării. Simion îmi poves-tea ce descoperise și cum intenționa să-și continue căutările după război. Băteam împreună drumul spre bibliotecile, librăriile și anticariatele din Cernăuți. Din păcate, ele erau deja trecute prin pârjolul ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera autorului. O frază, o idee scrisă de creatorul total îi provocau reacții emoționale intense. Își neglija somnul și orele de masă cu o superioară nepăsare de parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că Naoko nu poate urma cursurile facultății nici anul acesta. Pe pervazul ferestrei era o vază mică cu anemone. După ce fetele s-au întors la masa lor, eu și Midori am ieșit și ne-am plimbat puțin. Am trecut pe la anticariate, am cumpărat câteva cărți, am intrat într-o cofetărie și am mai băut câte o cafea, am jucat niște jocuri mecanice, ne-am așezat pe o bancă în parc și am vorbit - sau mai bine zis Midori vorbea, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
afli în atelierul meu. De multe ori glumesc, spunând: atelierul meu e camera unui copil. Fiul meu, Richard, când vine acolo, are cu ce să se joace. Am o colecție de păpuși-arlechin. Am 160 de bucăți. Mai am lucruri de anticariat. E o cameră a unui copil mare, pictorul, unde se joacă și fiul lui. Nu e acel atelier sobru. V.P.: Auzind ce face fiul tău, Richard, te întreb: ce face pictorul Iurie Matei când nu pictează? I.M.: Eu locuiesc în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
înainte și după 1989. Pentru unii, DA! Pentru alții, NU! Depinde cum cade lumina" (vers de Adi Cusin). Dar mai toți suntem de acord că NU se poate trăi fără cultură (biserică, școală, teatru, filarmonică, operă, muzeu, cinema, bibliotecă, librărie, anticariat, casă de cultură, edituri, media în general). Cât la sută din PIB se acorda învățământului, când Eminescu, revizor conștiincios, scria referate despre starea școlilor rurale, străbătând cătunele într-o hodorogită căruță sau chiar pe jos? V.P.: Șase la sută din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în traducere, de acele fragmente de obscenitate băsmuitoare, cum se exprima Negoițescu. Iar ediția franceză nu o am. (Mai târziu, tot cu ajutorul sublim al lui Radu Petrescu, mi-am făcut rost de ediția Mardrus, în 16 volume, cartonată, de la un anticariat din București... însă asta e altă poveste... pentru cumpărarea ei am făcut apel și la bugetul lui Șerban Foarță!) Dar nu-i nimic, imaginația mea le va suplini cu asupra de măsură. Sufletul îmi sfârâie de plăcere gândindu-mă la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
vitralii, ascunse pentru privirea turistului neatent, pasajele amintesc de perioada La Belle Époque și sunt adevărate călă torii în timp. Pasajul Verdeau este poate cel mai autentic dintre toate, găzduind cu discreție tot felul de mici galerii de artă, de anticariate, de minuscule restaurante și de librării cu aer prăfuit. Dalele de marmură tocite purtînd parcă amprenta a milioane de pași, firmele scrise cu vechi caractere de litere, felinarele și vitrinele doldora de curiozități, toate acestea și alte detalii nesfîrșite sunt
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
bucură de ele. în fiecare zi poate să-și pună un costum nou, nu mai spală niciodată nicio cămașă. străbate străzile comerciale fascinat de ce se ascunde în depozitele din magazine, în subsolurile lor. Fiecare prăvălie are o dependință secretă, fiecare anticariat are o ușă secretă care dă într-o pivniță ticsită cu obiecte rare, ciudate, niciodată expuse... Uneori se închide zile întregi în muzeul municipal, extrage obiectele vechi din vitrine, le atinge... îi place să declanșeze sistemele de alarmă. ascultă sunetul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și recupereze chiria pe camera lăsată goală peste vară, a dispărut cu totul, fiind uitat cum se uită o lună dintr-un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu toții un pas înapoi. Stu poare. WC-ul era gol. Dispariție subită. Pantofii tinerilor, așezați corect lângă toaletă și foarte colorați, stăteau mărturie. Mai era și-o carte de poezie. Un Paul Eluard legat în piele, cumpărat, probabil de la vreun anticariat. „Ce s-a întâmplat? Sunați la poliție, ăștia au pierit.“ În câteva minute, poliția a sosit la fața locului. Ofițerul mustăcios, cu chipiul unsuros în dreptul frunții, a mor măit: „Din nou aceeași chestie. Ciudățeniile astea persistă de luni de zile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de cauciuc. Într-o bună zi va veni și rîndul cărților din valiza vișinie. (Într-o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va consola În cazul de față cu butada: la maturitate iei din cărți doar ce te-apasă: mistificarea și necredința. Fiindcă nu poți căra o bibliotecă În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]