503 matches
-
posturi publice. De altfel, chiar dacă retorica Republicanilor, care promova acțiunile directe și un rasism persistent, i-a făcut pe unii să se întrebe dacă nu cumva ar exista suficiente motive ca acest partid să fie scos în afara legii ca formațiune antidemocratică (Fabrý, 1997)8, nu au existat discuții foarte consistente privind constituirea unui cordon sanitar efectiv. Acest lucru reflectă faptul că, în Republica Cehă, majoritatea dezbaterilor cu privire la Republicani și la partidele extremiste în general a fost subordonate problemei statutului Partidului Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adus notorietate formațiunii, par să fie mai aproape de strategia îmbrățișată de Jobbik in Ungaria decât de modelul Republican dezvoltat de Sládek11 în anii 1990. De alfel, în februarie 2010, radicalismul Partidului Muncitorilor a dus la interzicerea sa pentru atitudini neconstituționale, antidemocratice și extremiste, o soartă pe care Republicanii nu au avut-o. De asemenea, nu pare că Republicanii să fi lăsat vreo moștenire ideologică reală. La scurt timp după prăbușirea politică a Republicanilor, în 1998-1999, partidul de centru-dreapta Civic Democrat (ODS
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adevăr, opoziția față de un regim închis și cu o reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care au dus la mobilizarea populistă în Venezuela. O astfel de mobilizare nu este în sine una anti-instituțională, cu atât mai puțin una antidemocratică. Într-un context de criză politică acută, personalitățile populiste pot lua cu asalt instituțiile reprezentative tradiționale în calitate de lideri din afara sistemului. Totuși, dacă ajung să dețină puterea politică, ei pot foarte bine să reconstruiască instituții politice noi și mult mai puternice
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un musafir beat la un dineu. În vreme ce, de obicei, nu respectă regulile contestării publice, populismul pune, totuși, pe tapet probleme dureroase, dar reale care privesc ordinea politică existentă. Din acest punct de vedere, populismul în sine nu poate fi considerat antidemocratic, ci mai degrabă ca o expresie a voinței unei părți neglijate a poporului care poate să nu fie de acord cu anumite proceduri și rezultate ale democrației liberale. Cu privire la cel de-al doilea criteriu ("maturitatea" regimului democratic), dovezile studiilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lung este mult mai interesat de cultivarea propriilor interese și de propria bunăstare, decât de îmbunătățirea calității regimului democratic. În acest sens, actorii populiști ar putea avea dreptate atunci când susțin că acordurile între elitele politice nu doar că sunt forme antidemocratice de reprezentare a intereselor, ci au și un efect negativ asupra calității democrației. Totuși, celelalte trei cazuri de democrații consolidate analizate în acest volum confirmă teza noastră. Austria, Belgia și Canada sunt țări în care ascensiunea partidelor populiste de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
poate fi studiată și dintr-o perspectivă internațională. Actorii transnaționali și instituțiile supranaționale sunt conștienți de "provocarea populistă". De exemplu, acordurile Uniunii Europene (UE) și cele ale Organizației Statelor Americane (OAS) conțin o clauză democratică invocată pentru denunțarea presupusului caracter antidemocratic al anumitor actori populiști (de exemplu, coaliția dintre FPÖ și ÖVP în Austria, decizia lui Fujimori de a dizolva Congresul sau cel de-al treilea guvern al lui Mečiar, tot mai autoritar și naționalist). Cu toate acestea, "apărarea democrației" la
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu avut nicio reacție atunci când Silvio Berlusconi a format o coaliție cu Alianța Națională a lui Gianfranco Fini și cu Liga Nordică a lui Umberto Bossi. În același timp, Organizația Statelor Americane (OAS) a încercat să facă față anumitor practici antidemocratice ale lui Fujimori în Peru și ale lui Chávez în Venezuela, dar nu s-a plâns de măsurile antiteroriste ale lui G.W. Bush. De fapt, doctrina OAS este centrată pe soluționarea sincopelor și a alternanțelor democratice, nu pe calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mai degrabă percepe peisajul mediatic prin lentila mahieistă a distincției între "poporul pur" și "elitele corupte". Pe de o parte, există o mass-media onestă și legitimă, care exprimă "voința poporului", iar pe de altă parte, există o alta, frauduloasă și antidemocratică, menită să apăre interesele elitelor (Waisbord, 2011:100). Nu este întâmplător, conform analizei detaliate a lui Kitzberger (2010) faptul că nivelul activismului din mass-media în cadrul administrațiilor stângiste actuale din America Latină pare să aibă legătură cu apropierea acestora de ideologia populistă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propagandist al "relativismului cultural" de astăzi, adică de refuz al oricărei valori de anvergură universală. Aproape că venerează dreptul tuturor popoarelor de a se dezlănțui fără rezerve. Destinat unui mare viitor în perspectiva naționalismului romantic și apoi al extremei drepte antidemocratice, Volksgeist-ul, spiritul poporului, constituie în ochii săi singura valoare imperativă. Interesant este faptul că această filantropie populistă nu l-a împiedicat pe Herder să rămînă fidel prejudecăților inega-litare ale epocii sale. El aderă la teoria climatelor a lui Montesquieu și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
1941 că este editată ca „organ al ziariștilor români din Transilvania”. În presa naționalistă din preajma și din timpul celui de-al doilea război mondial, publicația se manifestă ca una dintre promotoarele cele mai consecvente și mai radicale ale ideologiei totalitare, antidemocratice și rasiste. În articolul-program Ce vrem! este anunțată intenția de a contribui la „strivirea tuturor agenților dizolvanți și parazitari” din societate și la „ridicarea la suprafață și punerea în valoare a tuturor energiilor vii ale neamului”. Ulterior naționalismul fervent va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289312_a_290641]
-
stabilit decît În baza unor cercetări viitoare. Volumul prezentat aici beneficiază și de o „Introducere” semnată de același Radolph L. Braham, În care cartea este Înfățișată succint, arătîndu-se că restabilirea reputației mareșalului ar aduce beneficii politice unor „persoane de orientare antidemocratică și antimonarhică” (p. 21). Lucrarea prezentată, a șaptesprezecea din Seria de Studii asupra Holocaustului, are patru părți, adunînd nu mai puțin de 13 studii oferite de cercetători importanți precum Raphael Vago, Leon Volovici sau Vladimir Tismăneanu, pentru a cita doar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și a ungurilor” (p. 80), prin acuzele unilaterale aduce regimului hortyst. În Încheiere, Braham revine cu o analiză foarte lucidă, subliniind că reabilitarea mareșalului reflectă concepția ideologilor naționaliști - „o Românie Mare omogenă din punct de vedere etnic, simultan național-creștină, antiliberală, antidemocratică și antimonarhică” (p. 84). A doua parte a volumului - „Campania Împotriva evreilor” - se deschide cu studiul lui Radu Florian, fost profesor de filosofie și științe politice la Universitatea din București, care tratează exemplar „Masacrul de la Iași din 29-30 iunie 1941
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
postdecembristă a adus timpuri triste. Nu mai este personaj principal nici ca victimă și nici ca agresor. Se Împăca mai bine cu regimurile de extremă (de dreapta sau de stînga). Ea avea un limbaj universal pentru ambele direcții. Retorica sacerdotală antidemocratică, anticapitalistă și mesianică se potrivea de minune și pentru fasciști, și pentru comuniști. Acum este puțin mai greu, pentru că discursul trebuie adaptat din mers. Problema este că BOR e nevoită să producă o pluralitate de discursuri, lucru cu care este
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să instrumentalizeze cunoașteri, idei, oameni, principii și valori, din toți acei "elitiști puternici" ale căror discursuri reprezintă mai mult un monopol asupra puterilor civililor, și nu un mod critic și constructiv de a participa la o cunoaștere dezinteresată. Un sistem antidemocratic compus din politicieni și norme arbitrar gândite, impuse societății. Sistemul totalitar al lumii moderne este compus dintr-o serie de instituții (spitale, școli, instituții ale Justiției și Fiscului, poliție, armată, servicii speciale etc.) pe baza unor pozitivități livrate societăților. Astfel
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ar putea să-l joace elitele"238. Identificarea democrației cu împărtășirea cunoașterii (adesea cea din textele catolicismului social, care arăta care sunt adevăratele valori ale existenței) pretindea mobilizare și educație permanente. "Adversarii din afară, partizanii declarați ai regimurilor nondemocratice și antidemocratice subliniază Joseph Rovan sunt mult mai puțin periculoși pentru democrație decât adversarii din interior: lăsarea lucrurilor în voia lor, pasivitatea, retragerea în viața privată. Efortul de educare democratică nu este necesar doar pentru triumful regimului democratic, pentru apărarea acestuia, ci
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o componentă militantă ieșită din rândul claselor mijlocii, care află în conflictele privind mediul înconjurător, privind pozițiile locale legate de proiectele de dotare ocazia de a-și manifesta opoziția față de un anumit tip de industrializare, oportunitatea de a contesta funcționarea antidemocratică a statului; ea exprima "aspirația profundă de a "schimba viața", și nu numai repartiția surplusului economic sau regimul proprietății asupra mijloacelor de producție 282". Această inflexiune notabilă a luptelor urbane întâlnește preocuparea inedită a puterii publice pentru asociații. Valorizarea asociaților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales în America Latină; acolo unde au reușit să supraviețuiască
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales în America Latină; acolo unde au reușit să supraviețuiască au adoptat cel mai adesea o fațadă pseudo-democratică. Așadar, cîștigase democrația în cele din urmă întrecerea pentru susținere din partea popoarelor lumii? Nicidecum. Convingerile și mișcările antidemocratice au continuat, adesea alături de naționalismul fanatic sau fundamentalismul religios. Guverne democratice (în diverse grade de "democrație") au existat în mai puțin de jumătate din țările lumii, care conțineau mai puțin de jumătate din populația lumii. O cincime din populația lumii
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
de guvernare nedemocratice care au dominat din timpuri imemoriale convingerile și practicile guvernamentale în aproape întreaga lume monarhia, aristocrația ereditară și oligarhia deschisă au cunoscut un declin ireversibil în ceea ce privește legitimitatea și forța ideologică. În schimb, au fost înlocuite cu alternative antidemocratice mai populare sub forma fascismului, nazismului, leninismului precum și alte guvernări și ideologii autoritare, care au avut o perioadă scurtă de dezvoltare. Fascismul și nazismul au fost subminate definitiv prin înfrîngerea puterilor Axei în cel de-al doilea război mondial. Mai
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
sale politice oricărei alternative nedemocratice și să-i susțină pe acei lideri politici adepți ai sistemelor democratice, este puțin probabil că democrația va supraviețui pe parcursul inevitabilelor sale crize. Într-adevăr, pînă și o minoritate importantă de partizani violenți și militanți antidemocratici ar fi de ajuns să distrugă capacitatea unei țări de a-și menține instituțiile democratice. Cum ajung cetățenii unei țări să creadă în ideologia și practicile democratice? Cum devin acestea părți intrinseci ale culturii unei țări? Orice încercare de a
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
oferă într-un fel o identitate comună tuturor indienilor. Totuși, chiar dacă aceste condiții conferă un suport solid instituțiilor democratice, nivelul ridicat al sărăciei din India combinat cu divizarea multiculturală acută ar putea fi condiții prielnice pentru dezvoltarea accelerată a mișcărilor antidemocratice, suficient de puternice pentru a detrona democrația și a instala o dictatură autoritară. De ce nu s-a întîmplat acest lucru? La o privire mai detaliată vom descoperi cîteva surprize. În primul rînd, orice indian este membru al unei minorități culturale
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
așa cum s-a întîmplat în unele părți ale Africii și în fosta Iugoslavie, democratizarea s-a dovedit a fi mai mult un dezastru. • Prin prisma eșecurilor evidente ale sistemelor totalitare, dictaturilor militare precum și ale altor regimuri autoritare, ideologiile și credințele antidemocratice au pierdut din atracția de altă dată în cea mai mare parte a lumii. Niciodată în toată istoria umanității, ideile și instituțiile democratice nu au fost susținute de mai mulți oameni. • Instituțiile capitalismului de piață s-au răspîndit de la o
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
oportunități de care s-ar fi bucurat prin exploatarea rolului lor economic dominant în scopuri politice. Dacă lăsăm de-o parte aceste sisteme din timpul războiului, economiile dirijate de la centru au existat doar în țări în care liderii erau fundamental antidemocratici. Astfel nu putem desprinde cu ușurință consecințele nedemocratice ale organizării economice de consecințele nedemocratice rezultate din convingerile liderilor. Lenin și Stalin erau atît de ostili democrației încît, chiar dacă exista sau nu o economie centralizată, ei ar fi împiedicat oricum dezvoltarea
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Roșii și suporterii lor puneau În faptă nu era diferit de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și ca metode. Brigăzile Roșii și urmașii lor nu erau singurii responsabili pentru violența din acei anni di piombo („ani de plumb”). Dreapta conspiratoare, antirepublicană, a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un candidat neverosimil pentru rolul care i-a revenit În treburile națiunii. Născut Într-o familie de catolici practicanți din sud-vestul tradițional al Franței, În anii ’30 el era un student la Drept cu simpatii conservatoare și activa În mișcările antidemocratice cele mai extremiste din epocă. și-a petrecut cea mai mare parte a celui de-al doilea război mondial ca tânăr funcționar În guvernul colaboraționist de la Vichy, trecând În tabăra opusă exact la timp pentru a ieși din război ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]