957 matches
-
în corespondență”, RL, 1987, 19; Nicolae Manolescu, Locul lui Zarifopol, RL, 1988, 38; Vasile, Conceptul, 261-262; Negoițescu, Ist. lit., I, 180-181; Henri Zalis, Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991, 219-222, 243-244; Gabriel Dimisianu, Paul Zarifopol antifascist și anticomunist, RL, 1992, 33; 120 de ani de la nașterea lui Paul Zarifopol, RITL, 1994, 4; Ornea, Înțelesuri, 242-248; Muthu, Cântecul, 99-110; Paul Zarifopol comentat de Henri Zalis, București, 1995; Nicolae Manolescu, Zarifopol cenzurat, RL, 1996, 8; Alexandru George, Al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
țes pe dedesubt poveștile lumii, reeditate într-un perpetuu joc narativ oglindit în jocul combinatoriu al semnelor. Scrisul te face liber Primo Levi, născut și decedat la Torino, a trăit între anii 1919 și 1987. S-a alăturat în timpul Rezistenței antifasciste unui grup de partizani în Val d'Aosta. Este prins și internat în lagărul de la Carpi-Fossoli, de unde va fi deportat, sub incidența legilor rasiale mussoliniene, în lagărul de la Buna-Monowitz, un fel de anexă a lagărului mare de la Auschwitz, unde va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
parcursuri biografice, rămășițe și fragmente pierdute ale altor vieți. Ca și cum vocea ce deapănă povestea în interiorul cărții (depoziția-monolog a pacientului față-n față cu psihiatrul) nu ar fi doar cea a lui Tore, un om care a străbătut infernurile veacului XX, antifascistul luptător în Spania, militantul pentru libertate deportat la Dachau în timpul ultimului război mondial, comunistul emigrat în Iugoslavia pentru a contribui la construirea socialismului și ulterior, din cauza fidelității față de ideologia stalinistă, întemnițat în gulagul de la Goli Otok, înspăimântătoarea insulă cheală unde
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
hormonală") nu-l putea rata. Expediindu-și personajul în stradă, într-o istorie megalomană, mimetică prin veleitățile ei imperiale, molipsită de ideologia fascistă și nazistă tip Hitler, Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee rasiste, febra războinică și brutalitatea poliției politice. Scepticul religios nu ezită, vizitând celebra localitate Fatima, să desacralizeze un loc geometric al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Michel Tournier); de la patologia dublei identități a individului, aparent aflat în afara oricăror bănuieli (Emmanuel Carrère) la ficțiunea extremă, generată de biotehnologii S.F. (Michel Faber cu a sa ucigașă de autostopiști), de la romanul antitotalitar și exorcist, cu clare accente anticomuniste sau antifasciste (Kadare, Herta Müller, António Lobo Antunes, Le Clézio Paolo Maurensig, Bernhard Schlink, Andres Trapiello) la căderea omului în istorie (Jean d'Ormesson cu al său ubicuu protagonist Ahasverus), o veritabilă sarabandă a măștilor narative oferită de unul și același martor-actor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vedere ideologic al scriitorului sunt zugrăviți în Doctorul Poenaru (1977) și Înainte de tăcere (1975). Primul e un medic erou, un Albert Schweitzer de Bărăgan, nou Popa Tanda în același timp, angajat, când evoluția istorică o impune, și în acțiunea antifascistă. Roman-biografie, construit cu mijloace atât de parodiere a literarului, cât și de înlocuire a lui printr-o relatare pretins neelaborată, autentică, într-un „caiet”, Doctorul Poenaru devine implicit și roman-portret. Reușita autorului în portretizarea unui om autentic, viu e atestată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
o funcție de conducere, pentru ca mai apoi să-l ierte și în calitate de soție, reprimindu-l acasă. Într-o altă zonă tematică, Însurecție în cetate (1973), o alcătuire romanească la comandă, dedicată evenimentelor din august 1944, face elogiul luptei comuniștilor în rezistența antifascistă. Și în romanul Destin (1981), tot o stângace compunere cu teză, se încearcă acreditarea ideii că în războiul din Spania cohorte de tineri români s-au înrolat voluntari, sub identitate falsă, pentru a lupta împotriva fasciștilor și a naziștilor. Aproape
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
încercând să ajungă la Polul Nord. Ana de Bourbon-Parma (1923-) - principesă de Bourbon-Parma, soția lui Mihai I, regele României (vezi Mihai I, regele României). În timpul celui de al II-lea război mondial s-a implicat în organizarea mișcării franceze de rezistență antifascistă, fiind decorată. S-a căsătorit în 1948 cu Mihai de România și au patru fiice, cea mai mare fiind principesa Margareta, cunoscută pentru activitatea de promovare artistică și de caritate. Antanta - bloc militar creat cu puțin înainte de primul război mondial
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pierdută sau amânată), am considerat că acestea reprezintă, în general, contextualizări care nu pot fi relaționate cu esteticul și am ales să utilizăm sintagma generație albatrosistă nu pentru că am crede în mitul unei reviste prezentate adesea ca angajată în lupta antifascistă, ci pentru referirea la poemul baudelairian sub semnul căruia se așază tinerii scriitori din epocă. S-a contestat, de asemenea, asocierea numelui revistei Albatros cu generația războiului, convenindu-se că este limitativ, că reprezentanții acestei generații sunt mult mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
este absolut necesar o trecere în revistă a acesteia pentru că este în sine o justificare a insistenței noastre de a prezenta conținutul celor două reviste. În receptare se pot remarca cele două extreme, fie exagerarea rolului revistei și a luptei antifasciste, fie dimpotrivă minimizarea acestui rol. Cadran este o revistă de stânga, caracterizată printr-o pendulare continuă între literar și extraliterar. În articolele-program se afirmă o orientare spre estetic (deși există constant o tendință de subordonare a literaturii socialului), necesitatea ieșirii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era lăudabilă și apreciată ca un act de curaj. Caracterul eterogen al revistei este pus în evidență și de faptul că "seria a II-a a buletinului (1941), aglomerată de producții submediocre, ajunge să ceară (în nr. 19) suspendarea revistei antifasciste Albatros (Cazul Albatros de Traian Mihăilescu), deși în Prepoem publicau și câțiva albatrosiști."61 Emil Manu încearcă să prezinte aici elementele ce fac din Prepoem o revistă de o anumită relevanță pentru epoca respectivă și care merită să fie reținută
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acordarea anumitor facilități poeților, organizarea unor concursuri cu premii cum e cel la care participă și Geo Dumitrescu. "Confuziile din paginile Prepoemului erau cele ale epocii."62, ceea ce nu îl împiedică pe Emil Manu să așeze revista alături de Cadran ("revista antifascistă"), de Albatros ("publicația progresistă"), altfel spus în rândul publicațiilor care au reușit să formeze "o rezistență culturală românească"63. De altminteri ca și la Cadran și Albatros se remarcă interesul pentru poezia americană (Walt Whitman rămâne unul dintre modelele epocii
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
avangardă ("avangarda istorică"). E mai degrabă una care vrea să se remarce prin ținută, prin promovarea valorii, prin seriozitatea abordărilor. Notele definitorii ale celor două reviste, așa cum încearcă să le surprindă autorul celor două articole, ar fi legate de caracterul antifascist al orientării publicațiilor în discuție. Se menționează în consecință acele articole, texte literare, cronici, pamflete care denotă spiritul protestatar, nonconformist. În acest sens se amintește articolul din numărul 7 semnat Felix Anadam, Între poezie și cuvintele încrucișate, unde se definește
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
madrigalul negru" dedicat Oliviei. Trimiterile la Geo Dumitrescu sunt iarăși bulversante: Aici au apărut câteva din cele mai insolite versuri ale lui Geo Dumitrescu; unele aveau să fie cuprinse în volumul Aritmetică. Poetul debutase cu un an înainte în revista antifascistă Cadran (semnat Vladimir Ierunca)"71. În realitate, Geo Dumitrescu nu putea să publice cu un an înainte (în 1940!) în Cadran pentru că revista aceasta își încetase apariția după numărul din decembrie 1939. Totodată nu este foarte clar ce se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Albatros, fără a se insinta însă asupra lor, a prozei, a criticii literare, se menționează și "interviul nonconformist" luat de Felix Anadam lui Perpessicius. Nu sunt omise nici pamfletele publicate în revistă la rubrica Insectar "unde se iau atitudini net antifasciste, mai ales sub semnătura Ion Călimară, pseudonim colectiv al redacției"72. Și aici trebuie făcută o precizare: sub semnătura aceasta, se ascunde chiar Geo Dumitrescu așa cum afirma Sergiu Filerot, cel care le facilitase tinerilor entuziaști apariția revistei la un preț
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
menit să înlăturile miturile țesute în jurul revistei Albatros, mituri create, precizează autorul Generației amânate, de cele mai multe ori de Emil Manu87, "biograful oficial" al generației pierdute. "Odată acreditată ideea că "Albatros" a fost revista generației, reprezentativă ca ținută democratică, militantă și antifascistă, nimeni nu s-a mai dus la colecție să controleze, să citească, să verifice"88, acesta este reproșul pe care îl face Lucian Valea celor care s-au ocupat de generația Albatros. Faptul ar fi dovedit tocmai de articolul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nu ar fi unul reprezentativ pentru Geo Dumitrescu. Nu trebuie să ignorăm însă din paginile cărții sale nici acele remarci absolut adevărate, cum ar fi calificarea articolelor lui G. Dăianu drept simple "bolboroseli" ce nu au vreo legătură cu direcționarea antifascistă a literaturii pe care, s-a spus, o promova revista Albatros. Nici proza eseistică a Sandei Diaconescu nu e prezentată într-o lumină mai plăcută polemizându-se, de data aceasta, cu Ion Bălu: "Aceste vulgare și penibile elucubrații Ion Bălu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
concluzionează că Albatrosul nu se deosebește cu nimic de publicațiile vremii nici sub aspectul preocupărilor, nici sub aspectul atitudinilor exprimate aici "în absolut tot ce a fost amintit până acum, nu găsim urmă de antifascism și de rezistență"96. Atitudinea antifascistă nu se putea manifesta fățiș într-o perioadă în care corespondența redactorilor revistei era supravegheată de cenzură, când, așa cum pune problema "domnul de la Chemarea Vremii", ai nevoie de acordul cuiva pentru a-ți manifesta simpatiile literare. E de asemenea de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de manifestare a impulsului creator va da până la urmă unitate generației amintite și îi va apropia pe cei grupați în jurul Albatrosului de cei de la Cercul literar de la Sibiu. Dacă Emil Manu a exagerat prezentând revista Albatros ca pe una esențial antifascistă și dominată de spiritul de frondă specific generației în formare, atunci se pare că Lucian Valea procedează în aceeași manieră în încercarea de a ne convinge de contrariul celor afirmate de colegul său de generație. Astfel, se menționează, că atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
trece timpul. Nu trebuie, e drept, să absolutizăm existența unei atitudini protestatare, să o punem în legătură cu orice articol, cu orice text ce vede lumina tiparului în Albatros. Chiar și atunci când apar accente teribiliste este de analizat dacă protestul este unul antifascist sau doar unul de factura celui avangardist menit să-l șocheze pe burghez așa cum remarca Lucian Valea 99. De fapt, credem că ar fi mai interesat de urmărit ce fel de literatură promovează Albatrosul, cum se manifestă aici principalii poeți
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
altminteri, obiectivi în aprecierile pe care le vor face cu privire la literatură în general. Pe scurt, în acest prim articol în care Ștefan Popescu (cel care semna în 1931 Sabin Vasia) sintetizează opiniile redacției, nu poate fi vorba de vreo atitudine antifascistă, dar, lucru poate mai important pentru istoria literară, este exprimată, cu fermitate, orientarea spre estetic a literaturii apreciate de membrii grupului. Numărul al doilea al revistei prezintă tot central, pe prima pagină, Un bilanț... și o chemare. Calitatea revistei, se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o revistă de ținută. Aceleași eforturi de a menține un ton neutru, obiectiv în prezentarea noilor apariții editoriale, le remarcăm și la ceilalți cronicari literari, Horia Tănăsescu, Dinu Pillat și Tib. Tretinescu. Albatros nu are de la început o orientare clar antifascistă, de altminteri, se poate remarca și un oarecare ecletism al revistei, o anumită eterogenitate a opiniilor exprimate. Faptul acesta este, de altfel, explicabil prin grija de a evita neplăcerile cauzate de cenzură 129. Atitudinea devine însă din ce în ce mai protestatară, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Fundații găsesc regretul nostru pentru îndepărtarea profesorului Al. Rosetti"140. Dincolo de promovarea literaturii pe criterii estetice, de încercările de a aduce în prim-plan creațiile de valoare, de promovarea bunului gust, nu li se poate nega celor de la Albatros orientarea antifascistă, chiar dacă aceasta nu este afirmată cu hotărâre din primele numere. Deși articolele teoretice apărute în Albatros nu sunt extrem de multe, principalele idei care vor anima grupul sunt lansate aici. Activitatea publicistică de la Albatros va fi continuată de membrii grupului și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
versuri ale celor de la Cadran: Leroi-ler și Excursie în munți de Ștefan Popescu, Anna Mad de Mihnea Gheorghiu și Dolores de Alexandru Balaci, alături de anunțul referitor la debutul în volum, în colecția proaspăt înființată Albatros, al lui Felix Anadam. Orientarea antifascistă, afirmarea necesității unei literaturi eliberate de alte influențe, promovarea bunului gust, a valorii sunt tot atâtea puncte de apropiere dintre cele două grupări. După momentul Albatros, reprezentanții celor două grupări continuă colaborarea. Geo Dumitrescu este printre primii care, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stabili importanța lor în conturarea spiritului albatrosist. Ne-am oprit atât asupra structurii revistelor, cât și asupra tematicii abordate. Pentru că s-a reproșat faptul că, după acreditarea de către Emil Manu a ideii că revista Albatros avea o ținută democratică și antifascistă, nimeni nu a mai fost curios să verifice dacă informația era și adevărată, am ales să realizăm o prezentare amănunțită a publicației. Influența Cadranului asupra revistei Albatros este oarecum indirectă, cel impresionat de unele ideii promovate acolo, cel care alege
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]